Învățarea bazată pe competențe reprezintă orientarea actuală a Curriculumului național, în concordanță cu Recomandarea europeană [1], spre deosebire de învățarea bazată pe conținuturi, ce a caracterizat un timp îndelungat educația românească. Documentul „Repere pentru proiectarea, actualizarea și evaluarea Curriculumului național” subliniază centrarea pe competențe ca element organizator central al documentelor de fundamentare a curriculumului, a planurilor-cadru și a programelor școlare și ca premisă pentru un cadru autentic de promovare a învățării pe întreg parcursul vieții [2].
Sistemele tradiționale de predare și învățare, bazate pe achiziția de conținuturi, nu oferă elevilor abilitățile de care au nevoie pentru lumea modernă, deoarece formele tradiționale de învățare din clasă nu conduc la formarea competențelor necesare pentru a dezvolta soluții creative la probleme complexe. Mai mult decât oricând, elevii de azi au nevoie de cunoștințe funcționale pentru a le permite tranziția sigură, de succes și eficientă la niveluri superioare de educație, precum și către piața muncii secolului XXI.
Prin formarea competențelor cheie, a unor cunoștințe, abilități și atitudini relevante, elevii vor deveni adulți împliniți din punct de vedere personal, integrați social și profesional, cu un stil de viață sănătos, cetățeni activi ce militează pentru o dezvoltare durabilă a societății, capabili să rezolve problemele de mediu, probleme din viața reală și să învețe cum să învețe singuri de-a lungul vieții.
În acest scop, este firesc să combinăm educația formală cu elemente de educație informală și non-formală, pentru a oferi elevilor noștri oportunități diverse pentru o formare completă. Cum este și normal, această abordare nu este posibilă fără o tratare diferențiată și individualizarea învățării, valorificând potențialul fiecărui elev.
Educația outdoor poate fi considerată liantul dintre educația formală, informală și non-formală. Prin definiție, educația outdoor se referă de obicei la învățarea organizată într-un cadru natural. Programele de educație în aer liber implică, de obicei, experiențe rezidențiale sau bazate pe călătorii, în care elevii participă la o varietate de provocări memorabile. Un alt beneficiu al mediului outdoor, față de mediul sălii de clasă, este oferirea de oportunități de creștere a motivației pentru învățare activă, studio prin descoperire și investigație a mediului înconjurător, precum și de dezvoltare a mecanismelor inteligenței emoționale. Desigur, apar multe riscuri în spațiul deschis față de mediul sigur al sălii de clasă, dar educatorii ce organizează un astfel de program, trebuie să conceapă și o procedură de management al riscurilor în care să prevadă toate măsurile de siguranță a participanților la acțiune.
Obiectivele educației în aer liber includ apropierea de natură, dezvoltarea personală și socială, creșterea încrederii în sine, dezvoltarea spiritului de echipă, a autonomiei personale, a aptitudinilor de leadership, a spiritului de inițiativă precum și creșterea rezistenței la boli și alte adversități ale naturii.
Din perspectiva educației outdoor, centrarea pe competențele-cheie oferă cadrul perfect de abordare interdisciplinară a contextelor de învățare. De asemenea, putem proiecta activități în aer liber dacă dorim promovarea stării de bine în rândul elevilor și al profesorilor. Dacă am face o analiză de nevoi, am constata că educația în aer liber răspunde cu succes nevoilor de a fi inclus social, de a fi respectat, de a fi responsabil și de a fi activ.
În școlile din Romania, dar nu numai, învățarea outdoor a fost implementată în activități extracurriculare și a fost lăsată în seama profesorilor să le creeze și să le realizeze. Acești dascăli trebuie să beneficieze de pregătire, de resurse și să colaboreze pentru a reuși să fie inovativi. Ei trebuie sprijiniți pentru a reuși să completeze achizițiile elevilor dobândite în context formale, prin cele oferite de educația outdoor.
Iată câteva exemple de activități/ proiecte de educație outdoor care pot sublinia formarea de competențe cheie printr-o abordare interdisciplinară, activități ce pot fi adaptate la nivelul elevilor din ciclul primar sau gimnazial:
- competența de literație ar putea fi dezvoltată prin programe cum ar fi un concurs de creație montană;
- competența în multilingvism este ilustrată, de exemplu, printr-un proiect de tip eTwinning sau Erasmus[3] cu o tematică legată de educația ecologică și participanți din diverse țări europene;
- referitor la Competență matematică și competență în științe, tehnologie și inginerie, un program cu o tematică axată pe observații astronomice, ar integra această metodă în orele curriculare cu accent pe disciplinele STEM. Îndeplinind acest scop, s-ar putea lega științele de situații din viața reală, făcându-le mai atractive pentru elevi și mai ușor de învățat;
- competența digitală – oportunități și riscuri, combinate cu competențele personală, socială și de a învăța să înveți (cunoștințe, abilități și atitudini) pot fi îmbunătățite printr-o activitate de jocuri de echipă în aer liber pe tema economiei circulare;
- un proiect de ecologizare a unei localități organizată în colaborare cu elevi, părinți și reprezentanți ai sectorului de afaceri, poate dezvolta competențele antreprenoriale și civice, prin întărirea sentimentului de apartenență la comunitatea locală;
- o tabără de schimb intercultural în aer liber ar fi un exemplu de activități complexe de exersare a competenței de sensibilizare și exprimare culturală a participanților ce ar fi memorabilă pentru elevi[4].
Învățarea în aer liber este o abordare educațională integrată, ce vine în sprijinul celor trei forme de educație – formală, informală și nonformală. Prin activități ludice, de aventură în natură, de escaladă, drumeție sau excursii tematice, se adaugă și o latură distractivă la situațiile de învățare. În plus, educația în afara celor patru pereți, stimulează creativitatea tuturor participanților, fie copii, fie profesori.
Cercetările indică faptul că acest model de învățare îmbunătățește performanțele elevilor, abilitățile de investigare și de rezolvare a problemelor, gândirea creativă, crește interesul elevilor pentru știință și aplicarea acesteia și oferă mai multe oportunități de dezvoltare personală a elevilor pentru a deveni inovativi și a îndeplini cu succes obiectivele în toate domeniile.
Activitățile de tip outdoor sunt un sprijin în plus pentru dezvoltarea competențelor cheie la copiii cu oportunități reduse. Eficiența învățării prin jocuri în natură este aproape garantată pentru orice copil, cu atât mai mult și pentru copiii de etnie rromă, elevi cu dizabilități și/sau CES. Acest lucru este în acord cu noul curriculum și adaptarea activităților de învățare la nevoile specifice ale fiecărui elev, inclusiv ale celor aflați în risc de părăsire timpurie a școlii. Se pot proiecta programe relevante în aer liber, bazate pe strategii de reducere a abandonului școlar, prin implementarea de proiecte inovative centrate pe dezvoltarea competențelor cheie a copiilor vulnerabili din mediul rural (de exemplu) în domenii interdisciplinare diverse care să răspundă nevoilor lor de formare.
Dezvoltarea fizică armonioasă, gândirea critică, lucrul în echipă, răbdarea, respectarea regulilor, asumarea responsabilității, spiritul de leadership, curajul – iată doar câteva atuuri pe care le pot oferi copiilor care provin din familii dezavantajate socio-economic – și nu numai lor, experiențele de viață într-un cadru natural.
Studii mondiale au condus la concluzia că educația outdoor nu implică doar schimbarea mediului de învățare, ci și schimbarea perspectivei, a viziunii asupra procesului de predare-învățare-evaluare și are beneficii majore. Mediul outdoor din grădinițele norvegiene este considerat spațiu pedagogic pentru joacă, învățare și dezvoltare a copiilor mici[5]. În Marea Britanie, analizele tematice și comparative au identificat efecte de durată ca: încredere în sine, independență și comunicare, munca în echipă, abilitățile de viață, abilitățile intra-personale și utilizarea de noi oportunități ca fiind impactul educației în aer liber în viața tinerilor englezi. [6], [7]. În Danemarca, udeskole este o abordare bazată pe curriculum în care învățarea are loc în aer liber, atât în medii naturale, cât și culturale, folosind mediul local pentru a preda subiecte și materii specifice [8]. S-a demonstrat prin cercetări că oportunitățile de învățare în aer liber în USA, pot duce la o mai mare implicare a elevilor și la rezultate mai bune în disciplinele științifice, dacă sunt ghidate de un profesor instruit corespunzător [9]. Curriculumul australian acordă o importanță foarte mare educației outdoor pe care o vede ca un cadru prin intermediul căreia elevii să experimenteze în medii naturale învățarea ghidată și integrată în cadrul curriculumului [10].
În concluzie, putem spune că, pentru a maximiza eficacitatea oricărei învățări în aer liber oferite în școli, învățarea ar trebui să fie secvențială și să aibă teme aliniate clar și legături specifice cu curriculumul. O dimensiune clară ale acestei învățări trebuie să fie centrarea pe competențe cheie, atât la nivel de cunoștințe, cât și la nivel de abilități și atitudini pentru a asigura transferul eficient către societate al achizițiilor elevilor din timpul studiilor. Alte dimensiuni importante pot fi considerate protejarea mediului, dezvoltarea durabilă, relațiile om-mediu înconjurător.
Bibliografie
1. ***Recommendation of 22 May 2018 on key competences for lifelong learning (2018/C189/01). eurlex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=uriserv:OJ.C_.2018.189.01.0001.01.ENG
2. Palade E., et. all., (2020), Repere pentru proiectarea, actualizarea si evaluarea curriculumului national – Cadrul de referinta al curriculumului national
3. ***Life Long Learning Program, (2010-2012), “Manual de educație outdoor”, Primăria Catunele
4. Sarivan L. et. all, (2020), Analiza comparativă a recomandărilor europene referitoare la competențele-cheie
5. Moser, Thomas & Martinsen, Marianne. (2010). The outdoor environment in Norwegian kindergartens as pedagogical space for toddlers’ play, learning and development. European Early Childhood Education Research Journal. 18. 457-471. 10.1080/1350293X.2010.525931.
6. Prince, Heather (2020) The lasting impacts of outdoor adventure residential experiences on young people. Journal of Adventure Education and Outdoor Learning, 21 (3). pp. 261-276.
7. Dan Richmond, Jim Sibthorp, John Gookin, Sarah Annarella & Stephanie Ferri (2018) Complementing classroom learning through outdoor adventure education: out-of-school-time experiences that make a difference, Journal of Adventure Education and Outdoor Learning, 18:1, 36-52, DOI: 10.1080/14729679.2017.1324313
8. Bensten, P., Jensen, F. S., (2012). The nature of udeskole: Outdoor learning theory and practice in Danish schools. Journal of Adventure Education and Outdoor Learning, 12(3), 199 – 219.
9. Rios, J. M., & Brewer, J.. (2014). Outdoor Education and Science Achievement. Applied Environmental Education & Communication, 13(4), 234 – 240, dx.doi.org/10.1080/1533015X.2015.975084
10. Australian Curriculum, Assessment and Reporting Authority (ACARA) (2019) International Comparative Study: The Australian Curriculum And The New Zealand Curriculum