Învățământul preșcolar și rolul acestuia în dezvoltarea preșcolarului

Focalizarea pe educația timpurie este foarte importantă. Aceasta este perioada când copiii  se dezvoltă rapid. Dacă procesul de dezvoltare, în acest stadiu, este neglijat, compensarea pierderilor se realizează mult mai dificil. Această perioadă este foarte importantă în formarea unor deprinderi și comportamente sociale, având ca scop integrarea persoanelor în societate.
Eșecul în educația timpurie  poate contribui la marginalizarea copiilor în societate, iar, ulterior, a adultului format.

Învățământul  preșcolar reprezintă prima treaptă de pregătire în educația formală și pentru pentru educația formală. Educaţia copilului începe  încă de la naştere.  Această educație este continuată, de educația timpurie din instituțiile de învațământ.

Educaţia preşcolară este unul din elementele esenţiale ale educaţiei individului uman. În procesul educaţiei preșcolare, un rol esenţial îi revine sistemului preşcolar, care reprezintă o etapă incipientă pentru încadrarea copiilor în sistemul educaţional.

În condiţiile actuale se amplifică importanţa educaţiei preşcolare, determinată pe de o parte de părinţii suprasolicitaţi profesional, o parte din ei plecaţi peste hotare, sau situaţia celor din familii vulnerabile (alcoolici, familii cu mulţi copii), iar pe de altă parte, cerinţele ciclului primar de studii presupun deja anumite cunoştinţe şi abilităţi pe care copii trebuie să le posede.

De remarcat este faptul că educaţia, în faza de început, în cadrul instituţiilor preşcolare şi şcolare este în mare parte o responsabilitate a statului (finanţare, monitorizare) şi a părinţilor (acces, alegere, control ); copilul nu poate decide singur să frecventeze sau nu o anumită instituţie sau un anumit ciclu de studii, iar la fiecare etapă superioară de studii, copilul este în mare parte dependent de etapele anteriore, şi, în acest context, educaţia preşcolară a devenit o etapă indispensabilă în procesul educaţional.

Conform Curriculum-ului  pentru educaţia timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani (2008)  putem stabili următoarele caracteristici ale învățământului preșcolar :

  • asigură intrarea copilului în sistemul de învăţământ obligatoriu (în jurul vârstei de 6 ani), prin formarea capacităţii de a învăţa;
  • accentuează unicitatea copilului şi consideră că abordarea lui trebuie să fie holistică (comprehensivă din toate punctele de vedere ale dezvoltarii sale);
  • solicită în mod fundamental ca la vârstele mici să avem o abordare pluridisciplinară (îngrijire, nutriţie şi educaţie în acelaşi timp);
  • solicită ca activităţile desfăşurate în cadrul procesului educaţional să devină adevărate ocazii de învăţare situaţională;
  • porneşte de la premisa că părintele nu poate lipsi din acest cerc educaţional, el fiind partenerul-cheie în educaţia copilului, iar relaţia familie-grădiniţă-comunitate devine hotărâtoare.

Ca și concluzie, putem spune că grădiniţa  asigură mediul care garantează siguranţa şi sănătatea copiilor şi care, ţinând cont de caracteristicile psihologice ale dezvoltării copilului, implică atât familia cât şi comunitatea în procesul de învăţare.

 

Bibliografie:
1. Curriculum pentru educaţia timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani (2008). București:  Ministerul Educaţiei, Cercetării Şi TineretuluI;
2. Dragu, A. & Cristea, C (2003). Psihologie și pedagogie școlară. Ediția a II-a revăzută și adăugită. Constanța: Ovidius University Press;
3. Șchiopu, U.& Verza, E.(1981). Psihologia vârstelor. București: Editura Didactică și Pedagogică.

Accesări: 73

Articole asemănătoare