EDICT

Având în vedere importanța contactului social, umanitatea a învățat, fără drept de alegere a altei variante, fiind o învățare involuntară, ireversibilă teoretic, să recunoască semnalele oferite de către semeni cu ajutorul gesturilor, îndeosebi a semnalelor faciale, acestea fiind cele mai la îndemână, cele mai sesizabile, precum și să le interpreteze, conștient sau nu și să reacționeze conform acestora.
În cadrul prezentei lucrări, am dorit expunerea diferitelor semnale ce sunt oferite în mod repetat de către elevi, învățământul fiind unul dintre sistemele în care contactul uman cu semenii are un rol deosebit de important. O bună interpretare a acestor gesturi și semnale, venite din partea elevilor, poate oferi profesorilor importante informații, un adevărat ghid în procesul de predare-învățare-evaluare, un feed-back demn de luat în considerare privind desfășurarea activității ulterioare.
Trecând de bariera cunoștințelor deja acumulate, interpretarea expresiilor faciale rămâne un subiect fascinant, mereu deschis aprofundării, revoluționării sau confirmării.

Subiect fascinant, studiat de sute de ani, dezbătut într-o multitudine de cărți, limbajul corporal, mai exact interpretarea acestuia, continuă să reprezinte o provocare, un mister; cu cât subiectul este mai dezbătut, cu cât apar mai multe informații privitoare, cu atât se constată complexitatea acestuia, puținele lucruri cunoscute, comparativ cu lucrurile ce rămân neîntelese, precum și importanța înțelegerii și conștientizării acestor informații.

Albert Mehrabian, profesor de psihologie UCLA, devenit cunoscut datorită publicațiilor sale referitoare la importanța comunicării para-verbale și non-verbale, afirmă că doar 7% din sensul comunicării provine din cuvintele pronunțate, 38% din sensul paralingvistic (modul în care sunt pronunțate cuvintele) și 55% din sens provine din limbajul non-verbal, corpolar, îndeosebi expresia facială.

Interpretarea facială este dusă până la nivel de arta, interpretarea acesteia fiind pe cât de greoaie, din cauza expresiilor si micro-expresiilor ce pot dura și fracțiuni de secundă, pe atât de importantă, având în vedere că aceasta este extrem de edificatoare.

Gesturi relativ simple, controlabile sau nu, precum un zâmbet, felul în care este produs, mușchii implicați, trădează o multitudine de caracteristici, arătând dacă o persoană este fericită, amabilă, sarcastică, prefăcută, nefericită, anxioasă, sigură sau nesigură pe forțele proprii etc. Atât de puternice, deseori, expresiile facile chiar prefigurează, amplifică, ajungând chiar să înlocuiască comunicarea verbală.

Cercetări atât din sfera psihologiei clinice, cît și cele din sfera neuropsihologiei, arată că expresiile faciale negtive, precum furia, au impact mai mare decât cele pozitive, precum fericirea.

În mod evident, abilitatea de a recunoaște expresiile faciale prezintă un deosebit avantaj în viața cotidiană, permițând individului să reacționeze potrivit, eficient și cu o mai mare ușurință provocărilor mediului și semenilor.
Atât de răspândite, emoțiile, trăirile, lucrurile ce ne fac sa fim oameni și umani, lasă urme pe fețele noastre. Putem chiar afirma că nu există situație, conjunctură sau domeniu care să nu fie afectat, direct sau indirect de aceste expresii utilizate conștient sau nu.

Domeniile în care expresiile faciale au o importantă valoare și un însemnat impact sunt, fără doar și poate, cele în care se stabilesc relații de tip face to face între persoane. Luăm un exemplu concludent: invățământul, exemplu ce urmează a fi și dezbătut în prezenta lucrare.

Prima impresie la clasă

„Nu vei avea a doua şansă să creezi prima impresie!“ (Autor anonim)

Prima impresie lăsată de profesor clasei este crucială. Are nevoie de impunere, autoritate,  respect, dar totodată să atragă elevii, într-o ataşare ce nu depăseşte limita educativă. Personal, consider că mare parte din pargursul orelor de curs vor avea la temelie primul contact al profesorului cu clasa de elevi. Modul în care profesorul îşi va trata elevii va acţiona ca un boomerang, acesta fiind definitoriu modului de comportare al elevilor în relaţia cu profesorul. În mod evident, acţiunile profesorului vor produce în creierul elevilor o imagine pe care neuronii săi o vor reflecta imediat.

Primele impresii sunt inerente. Ideal pentru profesor este să nu mintă şi să trateze cu respect, dacă asta se aşteaptă să primească în schimb. Este necesară clarificarea oricărei percepţii greşite care ar putea sta în calea obiectivelor. Fără neplăcerile produse de primul contact, elevii vor percepe mesajele pe care cu adevărat profesorul vrea să le transmită, fără a fi nevoie de efortul suplimentar din partea profesorului de a ajusta greşeli, de a îndruma adecvat clasa.

În acest sens, este necesară maximizarea fiecărei etape prezente în procesul primei impresii. Fiecare primă interacţiune cuprinde 3 etape:

• Judecata rapidă (primele câteva secunde);
• Scanarea bazei de date (primele 3-4 minute);
• Construirea legăturii (de la 5 minute în sus).

Fiecare etapă oferă informaţii, dacă acestea sunt identificate şi interpretate corect. În mod instinctiv, orice persoană judecă după o primă impresie, însă de multe ori rămâne cu o părere departe de realitate. Nu pentru că aparenţele ar inşela, ci printre că informaţiile primite sunt percepute greşit sau deloc.

Prima etapă: judecata rapidă

Încă din primele secunde de contact vizual, elevul are tendinţa de a formula o idee referitoare la profesor. Are nevoie de câteva secunde pentru a simţi supunere sau răzvrătire, pentru a considera prodesorul demn de respect sau nu. Totul bazându-se pe aspectul fizic.

Psihologul Alex Todorov, de la Princeton University, coautor al unui studiu referitor la acest subiect, crede că această judecată este produsă de amigdală, o parte a creierului mamiferelor, ce a evoluat înainte ca oamenii să aibă capacitatea de a gândi raţional.

Judecata rapidă este cea mai importantă parte a primei impresii, astfel încât orice persoană, inclusiv profesorii, a căror meserie impune o anumită conduită fizică, nu o pot controla pe de-a întregul.

Acelaşi psiholog, Alex Todorov, oferă o listă de lucruri ce pot interveni în crearea unei prime impresii proaste, lucruri ce se doresc a fi evitate, atât la clasă, cât şi în societate, precum:

• muşcarea nervoasă a buzelor (elevii îl vor percepe ca frică, incapacitatea de a conduce clasa, sau ca o parere predefinită a profesorului de antipatie pentru colectiv);
• încrucişarea braţelor (elevii vor percepe aceste gest ca îngâmfare, superioritate, desconsiderare);
• uitatul în jos sau evitarea contactului vizual (elevii vor percepe acest gest ca semn de slăbiciune);
• ţinutul mâinilor în buzunar (drept consecinţă, elevii vor afişa lipsă de respect);
• răsucirea părului (elevii îl vor percepe ca lipsă de interes, delăsare, plictiseală);
• închiderea şi deschiderea repetată a stiloului sau pixului (prezintă nervozitate, nerăbdare, plictiseală, nehotărâre);
• etc.

Pentru o cât mai bună primă intalnire cu clasa, profesorul este recomandat să realizeze anumite lucruri, printre care:

• să adune informaţii despre clasa la care se va prezenta, să îşi pregătească răspunsuri pentru posibilele întrebări venite de la elevi, să ştie clar ce vrea să transmită şi cum să expună acest lucru;
• să fie atent la îmbrăcămintea sa (fără a da în narcisim, profesorul este obligat să prezinte o ţinută adecvată orelor de curs, el reprezentând un model pentru elevi în acest sens);
• evitarea a prea multor accesorii (ele trebuie să completeze şi să nu reducă mesajul transmis, iar elevii ar putea fi acaparaţi de accesoriile profesorului, uitând astfel subiectul discuţiei);
• să prezinte interes privind întrebările elevilor, să conducă discuţiile spre subiectele dorite. Se preferă evitarea subiectelor din afara ariei şcolare;
• în cazul doamnelor, se recomandă un machiaj neutru
• etc.

Etapa a doua: scanarea bazei de date

Această etapă se realizează în primele 3, 4 minute ale întalnirii, în care are loc intrarea în scenă a limbajului trupului.
Elevii  vor analiza, conştient sau nu, toate semnalele profesorului, de la zâmbet sau absenţa acestuia, până la modalitatea de salut, modul de reacţie la întrebările primite etc, pe care le vor compara cu cele ale altor profesori deja cunoscuţi, presupunând că, dacă reuşesc să găsească gesturi în comun, profesorul poate fi catalogat ca cel fiind exact ca cel cunoscut, iar atitudinea lor la clasă va fi aceeaşi ca în timpul orelor profesorului cunoscut. Acest lucru vine în defavoarea ambelor părţi, chiar dacă, să zicem, profesorul este asociat unui profesor deja cunoscut ca fiind bun, cu performanţe şcolare, deoarece, fără doar şi poate, fiecare profesorul are stilul său de predare şi trebuie ca elevii să îl perceapă exact aşa cum este, pentru a se putea adapta lui, pentru a afişa comportamentul corect, profesorul având astfel şansa unui feedback real.

Sfaturi referitoare la prezentarea unor informaţii potrivite pentru scanare:

• profesorul trebuie să arate încredere, chiar dacă se preface, pentru ca elevii să „absoarbă” această încredere şi să şi-o însuşească. De mult ori, este primul lucru perceput şi, poate, primul care contează la clasă. În lipsa încrederii, elevii îşi vor pune întrebări legate de abilitatea, credibilitatea, sau alte aspecte necesare profesorului;
• asumarea unui statut social înalt, dar nu prea înalt. Este bine cunoscut că stă în firea oamenilor, deci şi a elevilor, să respecte ierarhia;
• atenţie acordată mersului; „Plimbarea” prin clasă, printre elevi, se recomandă a fi făcut cu umerii traşi înapoi şi gâtul relaxat. Este necesară succesiunea călcâi  talpă vârf, cu fiecare pas având 3060 cm. Braţele se vor balansa natural sau vor veni în completarea explicaţiilor;
• statul în picioare sau aşezat în poziţia corectă
• etc.

La finalul celor 34 minute, prima impresie este oarecum creată, dacă nu se întamplă nimic care să schimbe părerea elevilor.

A treia etapă: construirea legăturii

Construirea legăturii are loc de la minim 5 minute în sus. Prima impresie se bazează pe programarea noastră biologică de a evalua şi de a categorisi. Odată terminată scanarea bazei de date, în cazul în care  se mai doreşte, se trece la pasul următor, întărirea legăturii. Prin legătură se înţelege „pe aceeaşi lungime de undă”, elevii fiind deschişi unor colaborări, profesorul oferindu-şi toate resursele spre fructificarea acestei colaborări.

Sfaturi pentru crearea unei legături solide, baza atingerii obiectivelor prestabilite:

• profesorul trebuie să arate cât mai mult interes pentru elevi, privind nelămuririle, neînţelegerile şi lacunele acestora, precum şi rezolvarea lor. Încurajaţi elevii să îşi exprime aceste lacune, fără frica de a fi înjosiţi;
• menţinerea contactului vizual minim 70% din timp;
• ascultaţi cu întregul corp; atunci când profesorul ascultă un elev, se recomandă înclinarea capului, pentru a prezenta interes, precum şi aprobarea atunci când este cazul. Dezaprobarea nu trebuie făcută de către profesor, fiind recomandată implicarea celorlalţi elevi pentru a-şi exprima părerea şi pentru a corecta, dacă este cazul;
• folosirea unui ton adecvat, însoţit de gesturi ample, care demonstrează că profesorul deţine controlul.

[1] EKMAN, Paul Emoții date pe față, editura Trei, 2011, ISBN: 978-973-707-559-8;
[2] REYMAN, Tonya , Limbajul trupului, editura Curtea Veche, 2010, ISBN:973-669-877-4 ;
[3] LEVINE, Jonathan, Smile!, editura Hachette Book Group,2006,ISBN:987-0-446-56498-4;
[4] COLLETT, Peter, Cartea gesturilor, editura Trei, 2005,  ISBN: 973-707-008-9;
[5] www.citate.ro/