Dezvoltarea inteligenței emoționale la copiii de vârstă preșcolară este esențială pentru formarea unor adulți echilibrați și empatici. Acest proces implică recunoașterea, înțelegerea și gestionarea emoțiilor proprii și ale celorlalți. Articolul analizează modalitățile specifice de cultivare a inteligenței emoționale la fiecare nivel de dezvoltare preșcolară: grupa mică, grupa mijlocie și grupa mare.
Cuvinte cheie: inteligență, inteligență emoțională, vârsta preșcolară
Inteligența emoțională reprezintă capacitatea de a recunoaște, înțelege și gestiona propriile emoții, precum și de a recunoaște și influența emoțiile celorlalți. Aceasta joacă un rol esențial în dezvoltarea socială și cognitivă a copiilor, influențând modul în care aceștia relaționează cu ceilalți și cum fac față provocărilor vieții. La vârsta preșcolară, inteligența emoțională începe să se formeze prin interacțiunile zilnice, jocuri, povești și experiențe sociale. Fiecare etapă de dezvoltare – grupa mică, grupa mijlocie și grupa mare – are particularitățile sale, iar abordarea trebuie adaptată la nivelul de înțelegere al copiilor.
La grupa mică (3-4 ani), copiii încep să identifice emoțiile de bază, cum ar fi bucuria, tristețea, furia sau frica. În această perioadă, cei mici nu înțeleg încă pe deplin cauzele emoțiilor lor și reacționează instinctiv, adesea prin plâns sau crize de furie. Este esențial ca adulții să le ofere un mediu sigur și afectuos, unde emoțiile lor sunt validate și acceptate. Jocurile de rol, poveștile simple despre personaje care experimentează diverse emoții și denumirea emoțiilor într-un limbaj accesibil îi ajută să recunoască și să verbalizeze trăirile lor. De asemenea, rutina zilnică oferă un sentiment de siguranță, contribuind la reducerea anxietății și a comportamentelor impulsive.
La grupa mijlocie (4-5 ani), copiii încep să înțeleagă că emoțiile sunt cauzate de anumite situații sau experiențe. Ei devin mai conștienți de sentimentele celor din jur și încep să dezvolte empatia. În această etapă, copiii pot învăța să facă diferența între emoții pozitive și negative, precum și să găsească modalități adecvate de exprimare a acestora. Activitățile precum jocurile de mimă, poveștile care implică situații conflictuale sau discuțiile despre evenimente din viața de zi cu zi contribuie la dezvoltarea abilităților emoționale. În plus, exersarea comunicării asertive și învățarea unor tehnici simple de gestionare a furiei, cum ar fi respirația profundă sau numărarea până la zece, îi ajută să gestioneze situațiile tensionate.
La grupa mare (5-6 ani), copiii devin mai abili în identificarea emoțiilor complexe, cum ar fi gelozia, rușinea sau mândria. Ei încep să înțeleagă că emoțiile pot fi influențate de gânduri și interpretări personale ale evenimentelor. În această etapă, empatia devine mai profundă, iar copiii pot manifesta comportamente prosociale, cum ar fi împărtășirea sau consolarea altora. Este momentul potrivit pentru a le explica faptul că emoțiile sunt naturale și trecătoare și că nu există emoții „bune” sau „rele”.
Discuțiile despre experiențele personale, povestirea întâmplărilor din perspectivă emoțională și activitățile de grup care implică colaborarea și rezolvarea conflictelor contribuie la consolidarea inteligenței emoționale. De asemenea, copiii pot învăța tehnici mai complexe de gestionare a emoțiilor, cum ar fi reevaluarea situațiilor sau folosirea umorului pentru a diminua tensiunea emoțională.
Dezvoltarea inteligenței emoționale la copiii de vârstă preșcolară nu doar că le îmbunătățește abilitățile sociale, dar contribuie și la succesul lor academic pe termen lung. Copiii care învață să-și gestioneze emoțiile au un autocontrol mai bun, o capacitate mai mare de concentrare și o reziliență emoțională crescută. Rolul educatorilor și al părinților este esențial în acest proces. Ei trebuie să fie modele de comportament emoțional sănătos, să creeze un mediu de susținere și să ofere feedback pozitiv atunci când copiii își gestionează corect emoțiile. Metodele educative trebuie adaptate la nivelul de înțelegere al copiilor și trebuie să includă activități ludice, povestiri emoționale și exerciții de reflecție asupra trăirilor personale.
În concluzie, inteligența emoțională se dezvoltă treptat pe parcursul anilor preșcolari, iar fiecare grupă de vârstă are nevoi specifice. Grupa mică necesită sprijin în identificarea emoțiilor, grupa mijlocie înțelege cauzalitatea acestora, iar grupa mare începe să le gestioneze în mod adaptativ. Abordarea educațională trebuie să fie flexibilă, empatică și orientată spre dezvoltarea armonioasă a copilului. O educație emoțională solidă le oferă copiilor un start sănătos în viață, ajutându-i să devină adulți echilibrați, empatici și rezilienți.
Bibliografie
1. Goleman, D. (2001). Inteligența emoțională. Editura Curtea Veche, București.
2. Băcuș, A. (2008). Jocuri pentru copii de la o zi la șase ani. Editura Teora.
3. Elias, M., Tobias, S., & Friedlander, B. (2002). Inteligența emoțională în educația copiilor.
Editura Curtea Veche, București.
4. Trofaila, L. (2018). Dezvoltarea inteligenței emoționale la copii. Revista Științifică a Universității de Stat din Tiraspol, 8(2), 171-174.
5. Ionescu, E. (2024). Dezvoltarea emoțională la copii, de la primele emoții la adolescență – cum o putem susține. Baby Matters.