Trăim într-o societate în care competitivitatea a devenit abilitate de viață, iar reușita este tot mai dificilă. Este o lume a concurenței sub diferite forme, care promovează sau ar trebui să promoveze pe cel mai bun. Care este rolul pe care inteligența emoțională îl poate avea în acest context atât de schimbător pentru noi toți?
Daniel Goleman, doctor în științe, psiholog și profesor la prestigioasa Universitate Harvard susține teoria conform căreia adevărata măsură a inteligenței nu este I.Q., ci E.Q. – coeficientul emoțional. Goleman afirmă că „I.Q.-ul se clasează pe locul al doilea față de inteligența emoțională în determinarea performanțelor profesionale de vârf… oamenii progresează pe măsură ce își stăpânesc mai bine emoțiile și pulsiunile, se motivează mai ușor și își cultivă empatia și flexibilitatea socială.”
Începând cu vârsta de 6 ani, copiii petrec aproape jumătate din zi la școală, motiv pentru care aceasta reprezintă locul unde se produce mare parte din dezvoltarea lor emoțională, socială și cognitivă. Obiceiurile emoționale esențiale care-i vor domina întreaga existență se formează în copilărie și adolescență.
Este important să dezvoltăm elevilor abilitățile emoționale, pentru a-i ajuta la formarea și menținerea relațiilor cu ceilalți, pentru a-i ajuta să se adapteze mediului școlar și, nu în ultimul rând, pentru a preveni apariția problemelor emoționale și de comportament.
Pentru un copil sau adolescent inteligent emoțional, competiția devine ceva firesc iar cooperarea este o împărtășire de experiențe cognitive și emoționale în același timp. Folosirea inteligenței emoționale îl va ajuta pe viitorul adult să devină capabil de admirație față de ceilalți, de dăruire, de apropiere și împărtășire a dorințelor și idealurilor prin care viața lui se poate transforma în mai bine. Acești copii pot să lege și să păstreze prietenii adevărate, să-și împărtășească sincer experiențele personale și să-și identifice un echilibru în sine și în cei în care poate avea încredere.
Ca părinți sau cadre didactice, suntem responsabili de formarea celor pe care îi avem în fața noastră atât din punct de vedere intelectual, dar și social și emoțional. Cu toții trebuie să devenim conștienți atât de sentimentele noaste cât și de sentimentele și efectele sentimentelor noastre asupra celorlalți. Pentru a-i pregăti din punct de vedere emoțional pentru viața socială dar și pentru competiția profesională, familia și mediul educațional ar trebui să acționeze într-un deplin parteneriat și să conștientizeze un aspect foarte important: atât inteligența intelectuală cât și inteligența emoțională dețin un rol important în dezvoltarea copilului, ambele fiind indispensabile evoluției viitorului adult, armonizării lui cu ceilalți și cu cerințele externe. Cultivarea uneia în detrimentul celeilalte nu poate genera decât inadaptare, insucces și o limitare a șanselor de reușită în viață.
Părinții pot dezvolta inteligența emoțională copiilor lor prin:
- explicarea copilului în cuvinte simple, corecte și pe înțelesul lui a anumitor acțiuni și situații;
- citirea unor povești și poezii cu intonație adecvată, astfel încât copilul să se implice în șirul povestirii și să simtă stările emoționale prin care trec diferite personaje;
- să participe la cursuri online sau discuții din diferite grupuri pe tema dezvoltării sociale și emoționale a copiilor;
- să fie mereu modele pentru copiii lor din punct de vedere al manifestării abilităților emoționale și sociale;
- să achiziționeze acele jucării sau produse prin care copiii își pot dezvolta competențele emoționale și sociale.
Profesorii pot dezvolta elevilor inteligența emoțională prin:
- demonstrarea unui comportament inteligent social și emoțional;
- să fie receptivi la momentele în care copiii își pot schimba dispoziția emoțională sau reacționează contrar așteptărilor;
- să țină un jurnal în care să reflecte asupra emoțiilor și să-și încurajeze elevii să procedeze la fel, pentru o bună monitorizare a emoțiilor, indiferent de felul lor;
- să evite etichetările și judecățile critice;
- să utilizeze jocuri și activități de ice-breaking în timpul activităților școlare.
Jocurile de energizare și de spargere a gheții vor ajuta participanții să restabilească atenția și concentrarea, să se relaxeze, să diminueze starea de monotonie sau tensiune, să treacă mai ușor de la o activitate la alta și să încheie o activitate într-o notă pozitivă. Aceste jocuri îi ajută pe elevi să se cunoască reciproc și îi va motiva să lucreze asupra unor viitoare proiecte și activități.
Mișcarea și râsul prezente în majoritatea jocurilor de energizare pun în funcție mecanismul de relaxare psihologică și fizică. Acestea încearcă să elimine aspectul de competitivitate prin integrarea tuturor și dezvoltarea spiritului de echipă. Iată câteva exemple de jocuri:
- Copilul dispărut – Participanții se vor aranja în cerc sau linie. Un voluntar va ieși în centrul sălii. După ce voluntarul va fi legat la ochi, participanții își vor schimba locurile, iar o persoană se va ascunde. Voluntarul va fi dezlegat la ochi și va avea la dispoziție 1 minut pentru a spune care copil lipsește. Persoana care a ieșit, va fi legată la ochi și va continua jocul.
- Calcă șarpele – Patru voluntari vor fi „șerpii” (numărul poate varia în funcție de numărul participanților). Fiecare „șarpe” va ține cu două degete câte o bucată de frânghie. La semnalul animatorului „șerpii” vor alerga ținând frânghia la spate. Ceilalți participanți vor încerca să calce „șarpele”, sărind pe frânghie. Cel care reușește să ia frânghia de la „șerpi”, va deveni „șarpe” și va continua să fugă.
- Jonglarea mingii – Participanții se aranjează în cerc. Animatorul începe activitatea aruncând mingea unei persoane din cerc și spunându-i totodată prenumele. Participanții continuă să prindă și să arunce mingea, stabilind un traseu: fiecare trebuie să țină minte de la cine primește mingea și cui i-o aruncă. Odată ce fiecare a primit mingea și s-a stabilit un itinerar al mișcării ei, se mai introduce o minge sau două. Participanții trebuie încurajați să rostească numele celui cui îi aruncă mingea și să-i spună un compliment.
- Cine ești? – Un voluntar va părăsi sala de clasă. În timp ce acesta a ieșit, ceilalți participanți îi vor alege o ocupație, de exemplu șofer. La întoarcerea voluntarului în sală, toți membrii grupului vor mima câte o activitate: pescar, contabil, olar, biciclist, dansator, etc. Voluntarul va încerca să ghicească ce activitate a fost aleasă pentru el. din multitudinea de activități mimate.
Inteligența emoțională este o componentă a psihicului uman care influențează majoritatea aspectelor vieții noastre, în toate dimensiunile sale – socială, personală, culturală, profesională – contribuind la atingerea obiectivelor pe care ni le-am propus.
Bibliografie
Adriana Băban, Consiliere educațională, Editura Ardealul, Cluj, 2001
Daniel Goleman, Inteligența emoțională, Editura Curtea Veche, 2021