Integrarea elevilor cu cerințe educaționale speciale (CES) în învățământul de masă reprezintă una dintre cele mai importante direcții ale politicii educaționale europene și românești. Conform principiilor educației incluzive, toți copiii au dreptul la o educație de calitate, indiferent de particularitățile lor fizice, psihice sau socio-culturale.
Fiecare copil prezinta particularitati individuale si de relatie cu mediul, trasaturi care necesita o evaluare si o abordare personalizata. Copiii cu deficiente au si ei aceleasi trebuinte in crestere si dezvoltare. Acesti copii au in aceleasi timp si anumite necesitati, particulare, specifice, individualizate. Ei sunt diferiti din punct de vedere al temperamentului, motivatiilor,capacitatii chiar daca prezinta acelasi tip de deficienta. Conceptul de cerinte educative speciale aspira la depasirea traditionala a separarii copiilor pe diferite categorii de deficiente, printr-o abordare noncategoriala a tuturor copiilor.
1. Introducere
Integrarea școlară a copiilor cu CES este o problemă care în ultimii ani a început să-și găsească rezolvarea și în țara noastră. O școală obișnuită cu o orientare incluzivă reprezintă mijlocul cel mai eficient de combatere a atitudinilor de discriminare, un mijloc care creează comunități primitoare și construiesc o societate incluzivă care oferă educație pentru toți copiii. Mai mult, asigură o educație eficientă pentru majoritatea copiilor și îmbunătățesc eficiența, chiar și rentabilitatea sistemului de învățământ. Să nu uităm că și confortul psihologic oferit de mediu este determinant într-o evoluție a formării și dezvoltării personalității umane. Uităm adesea că ne naștem cu drepturi egale și că doar șansele nu sunt egale? Nu putem face abstracție de faptul că în țara noastră avem și copii instituționalizați. Important este să dorim să ne schimbăm atitudinea vis-à-vis de aceștia. Rolul nostru al tuturor este de a participa efectiv la schimbarea mentalității societății, oferind informații și practici ancorate în realitate. Trebuie să găsim diverse modalități de integrare socială a copiilor cu CES, pentru a diminua factorii care duc la o instabilitate emoțională, la un limbaj insuficient dezvoltat, la un comportament dificil.
2. Definirea conceptului de CES
Elevii cu CES sunt acei copii care, datorită unor deficiențe cognitive, motorii, de limbaj, comportamentale, emoționale sau psiho-sociale, necesită o adaptare a procesului instructiv-educativ pentru a putea atinge competențele școlare. În legislația românească, acest statut este stabilit prin evaluarea complexă realizată de Comisiile Județene de Evaluare (CJRAE/CMBRAE) și poate fi susținut printr-un Plan de Intervenție Personalizat (PIP).
3. Cadrul legislativ național și internațional
– Legea educației naționale nr. 1/2011 (actualizată) – Art. 51 prevede dreptul la educație incluzivă.
– Ordinul MEC nr. 6134/2016 privind organizarea și funcționarea serviciilor educaționale pentru elevii cu CES.
– Convenția ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități (ratificată de România în 2010).
– Documente europene privind școala incluzivă (UNESCO, Salamanca 1994).
4. Forme de sprijin educațional pentru elevii cu CES
– Adaptarea curriculară (curriculum nucleu + curriculum la decizia școlii adaptat).
– Profesor de sprijin (itinerant/integrat în școală).
– Consiliere psihopedagogică oferită de specialiștii CJRAE.
– Tehnologii asistive și materiale educaționale speciale.
– Colaborarea cu familia și comunitatea.
5. Provocările întâlnite în învățământul primar
5.1 La nivelul elevului:
– Dificultăți de concentrare, limbaj, motricitate.
– Probleme de relaționare și comportament.
– Frustrare în fața sarcinilor școlare clasice.
5.2 La nivelul cadrului didactic:
– Lipsa formării inițiale în educație incluzivă.
– Timp insuficient pentru personalizare.
– Rezistența față de diversitate sau nesiguranța profesională.
5.3 La nivel instituțional:
– Lipsa resurselor materiale și umane.
– Neuniformitatea sprijinului de specialitate în mediul rural.
– Colaborare deficitară cu familia în unele cazuri.
6. Strategii și metode de integrare în ciclul primar
– Metode activ-participative (învățare prin joc, învățare prin cooperare).
– Metode vizuale (pictograme, benzi desenate, hărți conceptuale).
– Diferențierea sarcinilor (același obiectiv, nivel diferit de dificultate).
– Metoda TEACCH (Training and Education of Autistic and Related Communication-handicapped Children).
– Metoda PECS (Picture Exchange Communication System) pentru copiii nonverbali.
– Evaluare formativă continuă, nu doar sumativă.
7. Exemple de bună practică
Într-o școală primară din mediul rural din județul Argeș, elevii cu CES (două cazuri cu diagnosticul de retard mintal și unul si cu epilepsie) au fost integrați cu succes în ciclul primar, prin:
- stabilirea unor rutine clare zilnice;
- adaptarea fișelor de lucru (mai puține sarcini, spații clare de scriere);
- colaborare constantă cu părinții;
- sesiuni săptămânale cu consilierul CJRAE;
- implicarea colegilor în activități de tip ‘colegi-tutori’.
8. Concluzii
Integrarea elevilor cu CES nu este doar o obligație legală, ci o manifestare a echității în educație. În învățământul primar, unde se formează bazele personalității, este esențial ca fiecare copil să fie acceptat, valorizat și sprijinit. Succesul integrării depinde de:
- formarea continuă a cadrelor didactice;
- existența unei culturi organizaționale incluzive;
- cooperarea strânsă între școală, familie și specialiști.
Bibliografie
1. Legea educației naționale nr. 1/2011, actualizată.
2. Ordinul nr. 6134/2016 al Ministerului Educației Naționale.
3. Gherguț, A. (2016). Psihopedagogia persoanelor cu cerințe educaționale speciale. Iași: Polirom.
4. Suciu, A. (2018). Educația incluzivă în școala românească. București: Ed. Didactică.
5. UNICEF (2012). Educația incluzivă: Drepturi, politici, practici.