Integrarea elevilor cu CES în învățământul de masă a venit în sprijinul acestora pentru o mai bună integrare socială a acestora și pentru o recuperare mai eficientă.
Eficiența integrării elevilor cu CES depinde în mare parte de pregătirea profesională și de capacitatea învățătorului de a gestiona situațiile de criză ale copiilor și de a facilita acceptarea lor în colectivul clasei. Prin adaptarea curriculară și proiectarea didactică, cadrul didactic trebuie să aibă în vedere capacitățile de înțelegere ale elevilor cu CES, interesele acestora, să găsească permanent metode de motivare a învățării lor, pe parcursul fiecărei ore din timpul programului școlar.
Relația învățătorului cu familia și cu consilierul școlar sau cu terapeutul care se ocupă de elev trebuie să fie una strânsă, în vederea optimizării integrării lui. Pentru a obține rezultate eficiente, învățătorul trebuie să aibă date despre viața privată a elevului și familiei lui, despre organizarea acestora, să încerce să aplice aceleași metode de disciplinare și motivare împreună cu familia. În activitatea de colaborare cu consilierul școlar, poate efectua grile de observare sistematică a elevului și de informare a consilierului/terapeutului.
În relația copil CES – colegi se impune principiul integrării și al nediscriminării pe motiv de handicap. Elevii fără deficiențe și părinții lor trebuie să participe la activități educative organizate în cadrul școlii, care să le faciliteze înțelegerea particularităților care îl caracterizează pe elevul afectat, pentru a fi sensibilizați cu privire la problemele și greutățile cu care se confruntă el și familia lui, cu faptul că oricine ar putea fi în situația lor și trebuie să manifeste empatie, înțelegere și răbdare față de el.
Conditiile de care are nevoie copilul cu CES sunt următoarele:
• Condiții de stimulare și sprijin a dezvoltării
• Flexibilitate didactică
• Adaptarea curriculumului la posibilitățile individuale
• Individualizarea educației
• Protecție socială
• Programe individualizate de intervenție
• Integrare școlară și socială
O cât mai bună recuperare a elevului cu CES este un obiectiv important pe care îl are atât învățătorul clasei cât și familia copilului și consilierul școlar. Un climat favorabil care să îl avantajeze pe elev este de dorit, astfel că învățătorul trebuie să fie un bun observator al comportamentului elevului în cauză și să știe ce anume îl agită, ce îi face plăcere, să îl ajute să își facă prieteni și să socializeze.
Însușirea de cunoștințe și formarea de priceperi și deprinderi, concomitent cu dezvoltarea fizică și intelectuală a lui , dezvoltarea socio-emoțională, dezvoltarea autonomiei personale și sociale, sunt de asemenea importante pentru dezvoltarea personalității sale pe parcursul micii școlarități.
Activitățile școlare trebuie să fie adaptate tipului de problemă, nivelului de înțelegere și nivelului cunoștințelor lui, să fie plăcute și interesante pentru elevul cu CES, să i se atribuie roluri de lider, de ”ajutor” al învățătorului. El trebuie stimulat, lăudat, încurajat pentru eforturile sale.El trebuie să simtă că face parte din ”echipă”și că prezența lui este importantă. Colegii îi pot striga numele în timpul competițiilor sportive, îl pot aplauda pentru răspunsurile corecte de la lecție, pentru scris frumos etc., i se pot pune la expoziție lucrările realizate (se poate realiza un colț cu expoziția lui și poate fi lăudat de fiecare dată când apare un vizitator, părinții, directorul etc.). Aceste intervenții vor urmări creșterea stimei de sine a copilului și câștigarea încrederii în forțele proprii.
Evaluarea progreselor copilului cu CES trebuie realizată de către învățător împreună cu consilierul școlar și rezultatele să fie comunicate periodic părinților.
Activitățile extrașcolare sunt foarte apreciate de elevii cu CES. Aceștia pot fi însoțiți de părinți sau de terapeut iar faptul că au o mai mare libertate de mișcare le aduce multă bucurie. Există și excepții când copiii se adaptează mai greu schimbărilor de mediu, noului personal, schimbărilor rutinelor zilnice însă cu o pregătire prealabilă a copilului, acesta poate reacționa normal, fără să creeze probleme iar participarea părintelui ori terapeutului cu care este obișnuit îi poate crea echilibrul de care are nevoie pentru a se adapta noilor situații.
Părinții trebuie anunțați din timp asupra programului activităților extrașcolare pe care învățătorul dorește să le realizeze cu clasa, pentru ca ei să încerce să motiveze elevul și să îi explice foarte bine ce urmează să facă, cine va participa, ce scop vor avea.
Concluzii
Elevii au nevoie de sprijin în învățare și integrare socială. Dezvoltarea sa depinde de experiențele pe care le trăiește iar atitudinea celor din jurul său – adulți sau copii, este decisivă în adaptarea sau inadaptarea elevului în ciclul primar.
Bibliografie
”Integrarea școlară a copiilor cu CES” –Doina Andrei, Elena Andrei, Camelia Luminița Anghel, Ed. Casa corpului didactic, Buzău, 2014.
”Școala incluzivă –Integrarea copiilor cu nevoi speciale în învățământul de masă” –Alexandra Bărbulescu. Online: educatiepentruviata.ro