Educația digitală presupune utilizarea tehnologiilor și a resurselor digitale în actul educațional, față în față cu elevii, în sălile de clasă. Interacțiunea, conectivitatea și atractivitatea orelor crește semnificativ, la fel si interesul elevilor pentru școală. Utilizarea instrumentelor digitale, a dispozitivelor, softurilor, platformelor și aplicațiilor îi motivează pe elevi să participe activ la cursuri și să își însușească mai rapid și într-un mod captivant noțiunile predate. Așadar, educația digitală nu este un sinonim pentru învățământul online, ci, mai degrabă, educația digitală poate include și modalități de predare și evaluare online.
În literatura pedagogică de specialitate, se folosesc uneori pentru educația online sinonime precum „virtual education” sau e-Learning ce desemnează, la modul general, utilizarea tehnologiilor informației și comunicațiilor în educație. În sens restrâns, e-Learning reprezintă „un tip de educație la distanță, o experiență de predare-învățare planificată și organizată de o instituție, care furnizează materiale de studiu într-o ordine secvențială, pentru a fi asimilată de cei care învață într-o manieră proprie”. (Istrate, 2000, apud Albulescu & Catalano, 2021, p21). Legătura dintre profesor și elev se realizează prin rețeaua internet, care reprezintă mediul de transmitere a materialelor de studiu și canalul de comunicare între părți.
Pentru realizarea predării-învățării-evaluării online pot fi folosite modurile:
- sincron, desfășurat într-o sală de clasă virtuală in care elevii și profesorul de întâlnesc în același timp, acționează și comunică ca și cum s-ar afla toți în același loc;
- asincron, care nu se întâmplă în același timp, procesul de învățare nu are loc într-un interval de timp delimitat precis; ea presupune instrucțiuni din partea profesorului și o livrare a conținuturilor de către elevi la un termen stabilit, ceea ce permite acestora un management mai bun al timpului de lucru și al proceselor de învățare.
Pentru o mai bună delimitare a instruirii online, se pot evidenția câteva caracteristici:
- procesul de învățare este orientat către elev, într-o locație virtuală;
- resursele sunt accesibile pe web (biblioteci electronice, materiale multimedia, discuții pe rețele de socializare);
- profesorul are rol de facilitator care planifică activitatea, supune dezbaterii, furnizează resursele, comentează temele, evaluează produsele;
- prin colaborare pe parcursul cursului se formează o comunitate virtuală;
- permit monitorizarea activității elevilor prin oferirea de grafice ale evoluției învățării.
Pe parcurs, învățarea online a evoluat, oferind soluții mai ușor adaptabile, cum ar fi învățarea mixtă sau hibridă (blended learning), în a cărei realizare se combină învățarea la clasă, față în față, cu experiențe de învățare online. După cum mulți autori de specialitate afirmă, aceasta ar putea constitui modelul predominant de instruire în viitor, oferind avantaje net superioare instruirii online din punct de vedere al interacțiunii elev-profesor și al faptului ca elevii au acces la anumite informații înainte de a veni la școală, ceea ce duce la o învățare mai eficientă.
O variantă a învățării mixte este și „clasa inversată” (flipped classroom), care la nivel global funcționează sub motto-ul „întâi pedagogia, apoi tehnologia”. Ce se întâmplă în clasa tradițională când profesorul transmite cunoștințe, iar elevul învață acasă, se inversează în flipped classroom, unde profesorul trimite materiale, înainte de lecție, elevul le parcurge acasă, iar în clasă se explică, se consolidează și se aplică noile cunoștințe. În acest mod, profesorul se focusează pe nevoile individuale ale elevului, iar elevul poate învăța în propriul ritm, își dezvoltă autonomia, gândirea critică și autoevaluarea.
Așadar, există o diferență semnificativă între învățarea online și alte forme bazate pe tehnologie, de exemplu cele în care se folosește laptopul și un proiector sau tabla interactivă pentru a face învățarea mai atractivă și mai animată, sau cele în care profesorul apelează la materiale digitale (softuri educaționale, materiale PPT sau audio-video, aplicații proiectate pe ecran etc). În mediul de invățare online, elevii pot urmări lecția și își fac temele ulterior sau pot primi informații referitoare la lecției înainte de oră (diverse materiale digitale), fiind mai pregătiți să consolideze cunoștințele în timpul orei.
Bibliografie
- Albulescu, Ion; Catalano, Horațiu, 2021, E-Didactica. Procesul de instruire în mediul on-line, Editura Didactica Publishing House, București