Matematica constituie fundamentul organizării gândirii abstracte, reprezentând un stimul esențial pentru dezvoltarea cognitivă a elevilor. În contextul valorilor societății contemporane – libertate, responsabilitate, toleranță și cooperare – relația profesor-elev necesită o abordare renovată, bazată pe responsabilitate morală comună și angajament reciproc în procesul educațional.
Legătura intrinsecă dintre matematică și activitățile cotidiene oferă o oportunitate valoroasă pentru contextualizarea învățării. Această abordare permite elevilor să observe că matematica nu este un concept abstract izolat, ci o componentă integrată în viața de zi cu zi.
Obiective strategice în educația matematică
Obiectivele contemporane ale învățământului matematic vizează:
- Dezvoltarea interesului pentru matematică prin rezolvarea problemelor variate cu referințe din viața cotidiană, asigurând o educație echitabilă indiferent de mediul socio-economic al elevului.
- Stimularea gândirii logice și extinderea orizontului educațional prin conectarea matematicii cu alte domenii științifice.
- Înțelegerea conexiunilor interdisciplinare dintre matematică, viața practică și alte discipline științifice.
Specialiștii în educație subliniază caracterul constructiv al educației, recunoscând că învățământul trebuie să reflecte nevoile societății și să constituie o prioritate pentru toate statele lumii.
Dimensiuni cognitive ale gândirii matematice
Gândirea matematică se manifestă prin multiple activități intelectuale care implică memoria și imaginația: judecarea, raționarea, înțelegerea, explicarea, inventarea, deducția, inducția, analogia, abstractizarea, generalizarea, comparația, concretizarea, clasificarea și rezolvarea de probleme.
Raționamentul matematic și gândirea riguroasă științifică facilitează înțelegerea celorlalte discipline și abordarea problemelor din natură, viață și societate. În plus, contribuie la formarea și dezvoltarea capacității de muncă organizată și ritmică.
Rolul profesorului în formarea competențelor matematice
Învățământul matematic vizează formarea deprinderilor și capacităților necesare atât în activitatea matematică, cât și în viața practică a viitorului adult. Profesorul de matematică are un rol esențial în dezvoltarea deprinderilor de calcul și raționament, care constituie fundația întregului sistem al competențelor matematice.
La nivel gimnazial, elevii dobândesc cunoștințe elementare de calcul numeric și noțiuni de geometrie sintetică. Accentul se pune pe formarea conștientă a deprinderilor de calcul oral și scris, utilizând procedee raționale și dezvoltând raționamente matematice în problemele de demonstrație.
Calculul mental contribuie semnificativ la dezvoltarea gândirii, obiectivul final fiind dezvoltarea gândirii logice a elevilor. Prin antrenament continuu și calcule exacte, judicios gradate, gândirea elevului se dezvoltă și se disciplinează, ceea ce reprezintă esențialul în perspectiva transformărilor educaționale.
Organizarea curriculară și flexibilitatea pedagogică
Sistemul cunoștințelor matematice formează în mintea elevilor o construcție după modelul riguros logic al științei matematice, caracterizată prin continuitate și legătura logică, prin utilizarea raționamentului deductiv și inductiv în formarea conceptelor matematice.
Programa școlară, ca document curricular care reglementează activitatea didactică, permite flexibilitate în adaptarea la nivelul clasei și gradul de asimilare al cunoștințelor. Profesorul are libertatea contextualizării programei și proiectării unor parcursuri personalizate.
Strategii didactice inovatoare
Prezentarea elevilor a structurii de ansamblu a unei unități de învățare, inclusiv informații despre desfășurarea orelor și modalitățile de evaluare, constituie o practică pedagog benefică. Activitățile de învățare trebuie să valorifice experiența concretă a elevilor, oferind o abordare flexibilă care poate fi adaptată și completată.
Metodele active de predare-învățare au o influență pozitivă asupra activității intelectuale, activând memoria logică, atenția, imaginația și gândirea creatoare. Aceste strategii pun în valoare potențialul formator și cultivă capacitatea de muncă a elevilor pentru realizarea competențelor specifice.
Metodele active, în contrast cu cele tradiționale, vizează dezvoltarea intelectuală prin operații logice precum comparația, organizarea, calculul și verificarea, precum și operații științifice de colectare, organizare și asociere a informațiilor.
Competențe cheie și perspective de dezvoltare
Ca profesor și diriginte, ghidarea elevilor implică prezentarea către părinți a profilului de formare necesar și a potențialelor parcursuri de viață. Matematica contribuie substanțial la dezvoltarea competențelor cheie.
Un absolvent de învățământ gimnazial ar trebui să demonstreze competențele cheie: comunicarea în limba maternă și în limbi străine, competențe în matematică și științe, competențe digitale și TIC, competența de a învăța să înveți, competențe interpersonale și civice, spirit de inițiativă și antreprenoriat, precum și sensibilizare culturală și expresie artistică. Aceste competențe permit adaptarea absolventului la nevoile societății contemporane.
Bibliografie
- Bruner, J. (1970). Procesul educației intelectuale. Editura Științifică.
- Cerghit, I. (1997). Metode de învățământ. Editura Didactică și Pedagogică.
- Cerghit, I., Neacșu, I., Negreț-Dobridor, I., Pânișoară, O. (2001). Prelegeri pedagogice. Editura Polirom.
- Cucoș, C. (2006). Pedagogie (ediția a II-a). Editura Polirom.
- Davitz, J., Ball, S. (1978). Psihologia procesului educațional. E.D.P.
- Joița, E. (2003). Pedagogie – educație și curriculum. Editura Universitaria.
- Mânzat, I. (1983). Dezvoltarea gândirii științifice la elevi. În I. Radu (coord.), Psihologia educației și dezvoltării. Editura Academiei.
- Sorin, C. (2008). Curriculum pedagogic (Vol. I). Editura Didactică și Pedagogică.
- Voicu, V. (2012). Optimizarea învățământului în contextul societății bazate pe cunoaștere. Conferința Internațională 2012.