Când auzim generic termenul de „inovare”, ne gândim la nou, la schimbare, evoluție, la ceva mai bun, iar inovarea în educație presupune o serie de noutăți menite să ne ajute în primul rând, pe noi, cadrele didactice să putem transmite informații valoroase elevilor noștri mult mai ușor, iar în al doilea rând, îi ajută pe elevi să primească acest bagaj de informații cu mult interes.
„Schimbarea este numai rezultatul învățării” (Leo Buscaglia)
În lucrarea sa, „Managementul inovării”, Maria Popescu definește inovarea ca implementarea cu succes a unei idei noi, iar realizarea inovării este privită în sens larg, în conexiune cu procesele creatoare care au ca scop găsirea de soluții noi și materializarea acestora sub diverse forme. O astfel de viziune este sintetizată în expresia „cercetare-dezvoltare și inovare”, unde:
- Cercetarea reprezintă activitatea ce are drept scop găsirea de noi cunoștințe cu privire la materie, natură și societate;
- Dezvoltarea definește activitățile bazate pe rezultatele cercetării;
- Inovarea definește activitățile care asigură aplicarea rezultatelor din cercetare-dezvoltare în diferite domenii de activitate, pentru obținerea de rezultate utile.
Inovațiile în educație apar ca urmare a unor crize educaționale cu care se confruntă sistemul la un moment dat, ori din dorința de a evolua, de a asigura o educație durabilă.
În accepțiunea lui J.P. Bechard există o serie de factori care declanșează inovația în învățământ, precum:
– Factori care acţionează la nivelul mediului:
- schimbare în general – reeditarea conţinuturilor învăţământului universitar într-o societate aflată în proces de transformare tehnologică şi pedagogică emergentă;
- actorii schimbării – organizaţii profesionale, private, publice, civile etc., care urmăresc schimbarea conţinutului învăţământului;
- strategiile schimbării – strategii legislative, de cooperare, colaborare, competiţie.
– Factori care acţionează la nivelul instituţiei:
- percepţia actorilor schimbării are o dominantă negativă asupra resurselor financiare alocate învăţământului superior şi a necesităţii schimbării programelor de învăţământ;
- formularea strategiilor – analiza puterii şi slăbiciunii instituţiilor de învăţământ în ceea ce priveşte identificarea soluţiilor, ocaziilor, pistelor de atingere a obiectivelor pe care şi le-au propus;
- implementarea – transpunerea practică a soluţiilor, strategiilor identificate.
– Factorii care acţionează la nivel de departament:
- climatul de muncă – climat de colaborare între cadrele didactice sau de necolaborare;
- rolul şefului de departament – şeful de departament poate iniţia, incita la colaborare, cooperare sau poate avea o atitudine indiferentă;
- activităţile profesorilor – asumarea riscului, tehnici inovative de predare/ învăţare/ evaluare etc.
– Factori care acţionează la nivel de clasă (profesori şi elevi/ studenţi):
- atitudine favorabilă schimbării sau rezistenţă la schimbare, la nivelul colectivului didactic;
- motivaţie şi satisfacţie în muncă sau dezinteres;
- cultură organizaţională şcolară.
Fie că ne dorim să realizăm o inovare prin care să remediem anumite probleme ale sistemului educațional, fie că dorim să ne focalizăm pe o nouă viziune, cel mai important aspect este să acceptăm faptul că schimbările se produc în timp.
De exemplu, utilizarea metodelor de dezvoltare critică ( Metoda Lotus, Turul galeriei, Frisco, Schimbă perechea, Pălăriile gânditoare) pot aduce inovare în educație, atâta timp cât sunt utilizate consecvent, elevii însușind în timp abilități de comunicare, de exprimare a propriei opinii, de acceptare a faptului că ideile lor pot fi discutate și evaluate.
Totodată, pentru a câștiga interesul elevilor pentru școală, pentru anumite discipline, cu precădere, consider că folosind alături de metodele clasice, noi tehnici didactice, vom avea un proces didactic eficient, nu va mai conta cantitatea ci calitatea informațiilor transmise.
Bibliografie
1. Popescu, Maria, (2016), Managementul inovării, Brașov: Editura Universității Transilvania din Brașov. (pag. 11-12)
2. Dubcoveţchi, Anișoara, Inovația în învățământ. Suport de curs, Universitatea de Studii Politice şi Economice Europene „Constantin Stere”. (pag. 201)