În ultimele decenii, odată cu progresul tehnologic, ecranele – de la televizoare, calculatoare, tablete, până la telefoane inteligente – au devenit o parte integrantă a vieții de zi cu zi. Pentru copii, expunerea la ecrane apare de la cele mai fragede vârste, devenind o formă de divertisment, de informare sau de comunicare. Dacă, pe de o parte, noile tehnologii pot reprezenta o sursă de cunoaștere, de dezvoltare a unor abilități sau de divertisment, pe de alta, expunerea excesivă poate avea consecințe importante asupra dezvoltării lor fizice, neurocognitive, sociale sau emoționale.
Scopul acestui studiu de specialitate este de a analiza, pe baza unor surse științifice, a unor statistici actuale, a unor studii de caz, influența ecranelor asupra sănătății copiilor, de a prezenta cele mai frecvente efecte negative, de a propune modalități de prevenire sau de diminuare a acestor efecte, contribuind, astfel, la o informare corectă a părinților, a profesorilor, a specialiștilor, dar și a societății, cu privire la rolul ecranelor în dezvoltarea celor mici.
Metodologie
Pentru realizarea studiului, s-au folosit următoarele metode:
- Cercetarea bibliografică: analiza unor lucrări de specialitate, articole științifice, studii de caz, ghiduri de pediatrie.
- Sinteza comparativă: compararea unor concluzii ale unor autori diferiți, pentru a oferi o imagine de ansamblu, obiectivă.
- Metoda statistică: interpretarea unor date provenite din Organizația Mondială a Sănătății (OMS), Academia Americană de Pediatrie sau alte surse de specialitate, privind durata de expunere a copiilor la ecrane, vârsta de la care aceștia folosesc diverse dispozitive, sau frecvența unor afecțiuni corelate cu expunerea la ecrane.
Ecranele – context, tipuri, frecvență de utilizare la copii
Ecranele reprezintă o varietate de dispozitive electronice care afișează informații sau divertisment:
- Telefonul mobil: folosit de copii de la vârste tot mai fragede, de cele mai multe ori sub supravegherea sau cu acordul părinților.
- Tableta: reprezintă un ecran portabil, mult folosit de copii pentru a se juca, a viziona desene animate sau a folosi aplicații interactive.
- Computerul: deși într-o oarecare scădere de popularitate, rămâne un instrument de informare, de joacă sau de socializare.
- Televizorul: este ecranul “tradițional”, care continuă să aibă o pondere semnificativă, fiind adesea lăsat aprins ca fundal sonor sau folosit pentru a urmări desene animate.
Conform unor date publicate de Academia Americană de Pediatrie (AAP), copiii cu vârste cuprinse între 2-5 ani petrec, în medie, 2-3 ore pe zi în fața ecranelor, cei de 6-11 ani ajung la 4-6 ore, în timp ce adolescenții de 12-18 ani pot petrece chiar 7-9 ore pe zi. Aceste cifre sunt mult peste cele 1-2 ore pe care specialiștii le consideră a fi un interval optim de expunere, corespunzător vârstei lor.
Efectele ecranelor asupra sănătății copiilor
Efecte fizice
- Sedentarism: Expunerea la ecrane implică lipsa de mișcare, contribuind la instalarea sedentarismului. Activitățile fizice sunt înlocuite de cele pasive, determinând scăderea consumului energetic.
- Obezitate: Lipsa de activitate, la care se adaugă, de cele mai multe ori, consumul de alimente nesănătoase (chipsuri, dulciuri, băuturi zaharoase) în fața ecranelor, reprezintă un factor de risc major pentru apariția obezității la copii.
- Tulburări de somn: Expunerea la lumină albastră de la ecrane, mai ales seara, inhibă secreția de melatonină, hormon responsabil de somn, provocând dificultăți de adormire sau somn de slabă calitate.
- Afectarea vederii: Expunerea prelungită la ecrane poate duce la oboseala ochilor, la sindromul de ochi uscat, la apariția miopiei sau la alte afecțiuni oculare.
Efecte neurocognitive
- Afectarea atenției: S-a demonstrat că expunerea excesivă la ecrane poate scădea capacitatea de concentrare, de menținere a atenției, de rezolvare de probleme.
- Întârzierea dezvoltării limbajului: Pentru copiii mici, sub 3 ani, expunerea la ecrane poate avea efecte asupra dezvoltării vorbirii, a vocabularului sau a exprimării.
- Dependența de ecrane: Comportamentele compulsive, lipsa de control, agitația sau iritabilitatea la deconectarea de ecrane sunt semne de dependență, cu consecințe asupra dezvoltării neurocognitive.
Efecte emoționale, sociale
- Izolare socială: Petrecerea multor ore în fața ecranelor poate limita interacțiunile sociale, jocul liber cu alți copii sau comunicarea față în față.
- Anxietate, depresie: Expunerea la conținut nepotrivit sau compararea cu alți copii (pe rețele sociale) poate induce stări de anxietate, stimă de sine scăzută sau, pe termen lung, chiar depresie.
- Comportamente agresive: Jocurile video sau desenele animate cu conținut violent pot avea o influență directă asupra comportamentelor copiilor, crescând agresivitatea sau scăzând empatia față de cei din jur.
Factori de risc
- Vârsta: Copiii mici sunt mult mai vulnerabili la efectele ecranelor, fiind într-o etapă de dezvoltare neuronală.
- Durata expunerii: Expunerea prelungită (peste 2 ore pe zi) crește riscul apariției unor efecte negative.
- Conținutul: Jocuri sau desene animate cu multă violență, conținut nepotrivit sau supra-stimulant pot avea un impact mult mai puternic.
- Contextul familial: Neglijarea de către părinți, lipsa de supervisionare, sau folosirea ecranelor ca „bonă electronică” contribuie la agravarea efectelor.
Recomandări
- Limitarea expunerii: Pentru copiii sub 2 ani, AAP recomandă evitarea ecranelor, cu excepția video-call-urilor. Pentru copiii de 2-5 ani, expunerea nu ar trebui să depășească o oră pe zi, sub supravegherea unui adult.
Pentru copiii de 6-11 ani, maximum 1-2 ore pe zi, cu conținut de calitate, adecvat vârstei. - Supravegherea conținutului: Părinții ar trebui să selecteze cu grijă emisiunile, jocurile sau aplicațiile la care copiii au acces, evitând conținutul violent sau nepotrivit.
- Încurajarea unor activități alternative: Jocul în aer liber, cititul, sportul sau alte activități sociale contribuie la o dezvoltare armonioasă.
- Modelul parental: Comportamentul părinților, care folosesc mult ecranele, poate deveni un model pentru copii. Un consum moderat de ecrane de către adulți poate reprezenta un exemplu pozitiv.
Concluzii
Expunerea copiilor la ecrane reprezintă o realitate a societății moderne. Ecranele pot avea efecte benefice, dacă sunt folosite cu moderație, sub supravegherea unui adult, cu un conținut adecvat vârstei.
Totuși, expunerea excesivă poate avea consecințe asupra dezvoltării lor fizice, neurocognitive, sociale sau emoționale. Este rolul familiei, al școlii, al specialiștilor, al societății în ansamblu, să implementeze strategii de limitare a expunerii, de selectare a conținuturilor, de informare a părinților, astfel încât copiii să se poată dezvolta armonios într-o lume digitală.
Bibliografie
1. Academia Română de Pediatrie (2019). Ghid de pediatrie. Sănătate, dezvoltare, nutriție. București: Editura Medicală.
2. Societatea Română de Pediatrie (2018). Recomandări privind expunerea copiilor la ecrane. [www.societateadepediatrie.ro]
3. Ministerul Sănătății (2019). Ghid pentru stil de viață sănătos la copii. București: Ministerul Sănătății.
4. Mihăilă, L. (2017). „Efectele expunerii la ecrane asupra dezvoltării neurocognitive a copiilor.” Revista de Pediatrie, 4(1), 45-58.
5. Petrescu, A., Ionescu, C. (2019). „Utilizarea excesivă a ecranelor de către copii – o problemă de sănătate publică.” Sănătate Publică, 6(2), 133-145.
6. UNICEF România (2020). Copiii, adolescenții și mediul digital – Impactul ecranelor asupra dezvoltării lor. București: UNICEF.
7. Colegiul Medicilor din România (2020). Ghid de recomandări pentru expunerea copiilor la media digitală. [www.cmr.ro]