Conceptul de educație incluzivă nu reprezintă doar integrarea fizică a copiilor cu cerințe educaționale speciale (CES) într-o grupă obișnuită, ci o schimbare de paradigmă. Grădinița este primul mediu socializat în care copilul ia contact cu diversitatea umană, fiind momentul optim pentru a pune bazele unei societăți empatice și echitabile.
Educația incluzivă: unde fiecare copil este piesa care întregește puzzle-ul.
Pentru ca incluziunea să fie reală, ea trebuie să se sprijine pe trei piloni esențiali:
- Accesibilitatea: Adaptarea spațiului fizic și a materialelor didactice.
- Participarea: Implicarea activă a fiecărui copil în activități, indiferent de ritmul de învățare sau dizabilitate.
- Suportul: Colaborarea între educator, profesorul de sprijin, logoped, psiholog și familie.
Incluziunea presupune trecerea de la „învățământul pentru toți” la „învățământul pentru fiecare”.Pentru acest lucru avem nevoie de strategii, cum ar fi:diferențierea, învățarea prin cooperare, jocul sensorial și să descoperim rutinele predictibile.
Strategie – Descriere
Diferențierea – Adaptarea sarcinilor în funcție de potențialul fiecărui copil (ex: cerințe simplificate sau suport vizual).
Învățarea prin cooperare – Formarea unor echipe mixte unde copiii se ajută reciproc, dezvoltând empatia.
Jocul senzorial – Esențial pentru copiii cu tulburări din spectrul autist sau dificultăți de procesare senzorială.
Rutinele predictibile – Oferă siguranță emoțională copiilor cu dificultăți de adaptare.
Pentru o incluziune veritabilă, rolul educatorului ester de facilitator nu doar transmițător de informații. În grădinița incluzivă, cadrul didactic devine un model de comportament. Atitudinea educatorului față de diversitate este „oglinda” în care se privesc copiii. Dacă educatorul manifestă acceptare și răbdare, grupul de copii va prelua natural aceste valori, formează comportamente tolerante, recurge la indulgentă și empatie.
„Incluziunea nu este despre a aduce oamenii în ceea ce există deja; este despre a face o schimbare fundamentală în modul în care operăm, astfel încât toată lumea să aparțină de la început.” Cu toate acestea, întâlnim adeseori bariere și provocări. Deși beneficiile sunt clare, procesul întâmpină adesea obstacole
1.Numărul mare de copii la grupă, care îngreunează atenția individualizată.
2.Lipsa resurselor materiale specifice (jucării adaptate, software-uri educative).
3.Rezistența unor părinți (atât ai copiilor cu CES, cât și ai celor tipici) din cauza lipsei de informare.
Incluziunea începută la vârsta preșcolară previne stigmatizarea și marginalizarea pe termen lung. Un copil care învață de la 3 ani că „diferit” este doar o variantă a normalității va deveni un adult tolerant. Succesul acestui demers depinde de triada Grădiniță – Familie – Comunitate.
În grădiniță este greu să explicit unui copil de 3 ani că, colegul lui este special, că are nevoie de noi, pentru că este perioada când ei nu percep lucrurile așa cum ne-am dori noi, dar prin intermediul poveștilor mereu am găsit liantul, de a ajunge la inima copiilor și mesajul să fie înțeles așa cum trebuie. Folosim poveștile la DLC dar și în cadrul DOS, la educație civică, educație pentru sănătate, educație religioasă și prin abordarea acestora cât mai interactivă, facem ca sentimentele micuților să fie unele mai bune, iar empatia să-și găsească cuib în sufletul lor.
Poveștile sunt instrumente magice pentru a preda incluziunea, deoarece le permit copiilor să „experimenteze” diversitatea prin intermediul personajelor.
Resurse literare: Povești care promovează incluziunea la preșcolari
Scopul poveștilor este acela de a sensibiliza copiii, de-a-i face să înțeleaga diversitaea, toleranța, acceptarea, păsarea de semeni, iubirea. Aș aminti aici povești care-au avut un puternic impat asupra copiilor: Povestea ursulețului cafeniu, de V. Colin, Cea mai dragă familie, de Georgiana Chițac, Elefantul Elmer, deDavid Mckee, Leul și Pasărea , de Marianne Dubuc, Cărticica bunătății, de Francesc Pirrone. Abordând aceste conținuturi, vom putea afirma că „nu schimbăm copilul pentru a se potrivi lumii, ci schimbăm lumea pentru a-l primi pe copil”.
Bibliografie
A.Gherguț-Psihopedagogia special-ediția a IV-Științele Educației-Polirom
Alois Ghergut, Luciana Frumos, Gabriela Raus -”Ghid metodologic-Psihopedagogia specială”-Polirom
Curriculum pentru educație timpujrie 2019
www.gemeni.com