Noțiunea de „teatru în educație” se referă la utilizarea teatrului într-un scop care merge dincolo de a oferi o formă de divertisment unui public. Scopul său este în general de a ameliora cunoștințele, atitudinile sau comportamentele publicului vizat.
„Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume.” (Gandhi)
Teatrul constituie o parte importantă a vieții multor oameni deoarece oferă tuturor posibilitatea de a se destinde şi de a urmări dezvoltări ale unor narațiuni. Ia diferite forme în diferite culturi, cum ar fi teatrul de păpuși indonezian, opera chinezească, povestirile şi bătutul la tobe tradițional african sau spectacolele de teatru montate în stil music-hall. Oricare ar fi stilul de teatru adoptat, spectacolele trebuie să aibă potențialul de a crea momente magice, de neuitat pentru public.
Din zorii umanității, teatrul a fost folosit pentru a face să circule vești (de multe ori interzise), pentru a povesti fapte din istorie sau pentru a-i informa pe oameni despre evenimentele care se petreceau în afara comunității în care își duceau existența. În ultimul timp, utilizarea teatrului şi a artelor dramatice în scopuri educative a cunoscut un reviriment remarcabil. În diferite pârți ale lumii, spectacolele de televiziune, piesele de teatru radiofonice, campaniile de presă, benzile desenate sau alte produse ale fanteziei au fost folosite pentru a transmite informații şi cu scopul de a influența comportamentul oamenilor. Oamenii se identifică adesea cu personajele de pe scenă sau din piesele de teatru radiofonic sau de televiziune şi doresc să participe la formele interactive de spectacol în care pot dezbate aspectele delicate ale unor subiecte contemporane.
Există tot mai multe studii care susțin utilitatea folosirii teatrului în educație. Teatrul este considerat într-o măsură tot mai mare un puternic instrument al schimbării sociale. Teatrul poate da o mai mare forță afectivă şi influență de natură psihologică mesajelor transmise, oferind un 55 mijloc credibil şi atrăgător prin care se pot explora problemele delicate, mai ales când se lucrează cu tineri. Vizionarea unui spectacol educativ bine conceput poate schimba modul de gândire al unei persoane şi poate chiar şi modul său de acțiune.
Prin folosirea teatrului ca instrument de educație şi creație, se pot elimina convingerile greșite, se pot prezenta puncte de vedere echilibrate şi se pot influența în bine comportamente. Dacă este folosit eficient, teatrul este o modalitate excelentă pentru prezentarea unor teme delicate despre care nu se discută de obicei în public, mai ales în contexte educative. Prin intermediul teatrului, publicul poate recepționa aceste mesaje pe o cale antrenantă şi interesantă. Atunci când este de calitate, teatrul reușește să capteze atenția oamenilor. Chiar şi tinerii plictisiți de activitățile școlare, de internet ori de jocuri sau de programele de televiziune anoste par să se trezească la viață când asistă la un spectacol de teatru. Teatrul captivează spectatorii, le reține atenția şi îi implică într-o experiență. Prin implicarea publicului în mod activ, spectacolul nu influențează doar sentimentele publicului, ci acționează şi asupra aptitudinilor sale intelectuale sau cognitive. Tocmai această capacitate a teatrului de a atinge corzile sufletului face posibilă influențarea atitudinilor într-un mod care nu este la îndemâna educației tradiționale.
Totuși, pentru ca teatrul să poată schimba comportamentul tinerilor, el nu trebuie să se mulțumească doar cu generarea unei simple reacții afective, ci trebuie să transmită mesaje într-un mod pe care tinerii îl înțeleg şi pe baza căruia pot acționa. Prin urmare, reprezentațiile şi atelierele de teatru trebuie să se bazeze pe teoriile educației şi ale comportamentului.
Teatrul destinat programelor educative trebuie să cuprindă şi o componentă de evaluare care să permită coordonatorilor de program să analizeze modul în care teatrul influențează publicul-țintă. Teatrul educativ se poate inspira şi din ideile altor cercetători şi teoreticieni ai învățării. Cercetările au demonstrat, spre exemplu, că adolescenții au tendința de a adopta comportamentul persoanelor pe care le consideră ca modele de viață. Deoarece adolescenții sunt adesea atrași de 56 comportamentele mai riscante – şi de persoanele care le promovează – această constatare este deosebit de utilă pentru crearea modelelor care trec printr-o transformare. Cei care fac educație prin teatru trebuie să acorde o mare atenție creării unor personaje care adoptă atitudini care sunt atrăgătoare pentru tineri, dar oferă în același timp un model de comportament corect şi de dorit. În reprezentațiile care au succes la tineret apar adesea personaje de tipul celor menționate în cele ce urmează: personaje moderne, ‘cool’, îmbrăcate cu haine la modă, care folosesc un limbaj adecvat vârstei (oricare ar fi comunitatea căreia îi aparțin); personaje familiare publicului – este vorba de personaje care au căzut deja pradă unor comportamente de mare risc sau se gândesc să le încerce; personaje care au motive credibile pentru a-şi schimba comportamentul şi a evita consecințele unor acțiuni riscante. Pentru ca educația prin teatru să fie încununată de succes, ea trebuie să fie adecvată din punct de vedere cultural şi din perspectiva dezvoltării adolescentului. Adolescenții nu vor fi mișcați în mod deosebit de o piesă de teatru gândită pentru copii mai mici. Pentru ca mesajele să aibă forță şi eficiență, vocabularul folosit va trebui să fie diferit la tinerii din mediul urban față de cei din mediul rural. Nucleul unui spectacol de teatru de succes este reprezentat de intrigă, la închegarea căreia concură diferite elemente.
Ca la oricare altă formă de artă, succesul sau insuccesul unei piese de teatru este un element cu totul subiectiv. O poveste care îi face pe oameni să râdă, măcar din când în când, este întotdeauna bine primită de public.