În educația copiilor mi-a atras atenția faptul că jocul „de acțiune”, filmele şi jocurile pe calculator ar avea efecte pozitive prin creșterea selectivă a atenţiei vizuale. Dar această constatare este doar o mică parte a unui mesaj mult mai important pentru că toţi părinții şi cadrele didactice, trebuie să ştie că jocurile video nu sunt un inamic în educarea copiilor, ci este cea mai bună oportunitate de a-i angaja pe copiii noştri în procesul de învăţare reală.
Orice observator ştie că atitudinea copiilor de astăzi faţă de jocurile video pe calculator este o atitudine opusă faţă de cea pe care şcoala o doreşte. Timpul petrecut jucând jocuri pe calculator şi video favorizează „atenţia de scurtă durată”. Dacă în trecut aceste jocuri reprezentau aproape în întregime atracţia pentru băieţii adolescenţi, acum din ce în ce mai mult sunt atrase şi fetele, precum şi aproape toţi copii de toate vârstele şi grupurile sociale.
Dovadă este rapida adaptare a creierului copiilor noştri la noile tehnologii din generaţia „digitală” care se schimbă mereu. Aceştia, nu numai că au atenţie distributivă, dar fac faţă unei game largi de evenimente şi informaţii mult mai rapid (programe multimedia, reţele).
Ceea ce îi atrage pe copii, la jocurile pe calculator nu este violenţa, ci mai degrabă ceea ce învaţă din aceste jocuri. Copiilor, precum şi oamenilor mari, le place să înveţe atunci când nu sunt forţaţi să facă aceasta. Calculatoarele oferă astfel aceste ocazii de învăţare în fiecare secundă, sau fracţiune din aceasta.
Copiii învaţă să facă lucruri precum construirea unor avioane, conducerea unei maşini rapide, amenajarea unor parcuri tematice, luptători de război, constructori de civilizaţie şi medici veterinari. Dar la niveluri mai profunde se află infinit mai multe lucruri: să culeagă informaţii din cât mai multe surse şi de a lua decizii rapid, de a deduce regulile unui joc din acel joc, mai degrabă decât de a fi învăţaţi cum să facă aceste lucruri, pentru a crea strategii, pentru depăşirea obstacolelor, pentru a înţelege sistemele complexe prin experimentare. Şi, din ce în ce mai mult, ei învaţă să colaboreze unii cu alţii. Mulţi adulţi nu sunt conştienţi de faptul că jocurile au trecut de faza în care copii se jucau singuri pentru că nu exista reţeaua de calculatoare, apărând astfel mediul social în care au fost întotdeauna.
Calculatoarele au fost întotdeauna folosite ca un lucru „distractiv” și ca mijloace de învățământ.
Astăzi copii sunt capabili să înţeleagă atât de multe lucruri complexe – de la construirea unei clădiri, la zbor şi realizarea raţionamentelor, ceea ce devine tot mai greu în procesul instructiv-educativ al elevilor. În era digitală profesorii ştiu atât de puţin despre această lume – de la jocuri on-line la schimburi de idei şi împărtăşirea opiniilor, la evaluarea, coordonarea, programarea, căutarea, personalizarea şi de socializarea. De multe ori este foarte greu pentru un profesor să proiecteze o lecţie de predare învăţare la care elevii să aibă rapiditatea şi bună dispoziţie în răsplătirea eforturilor dascălilor lor.
O coaliţie în curs de dezvoltare de academicieni, scriitori, fundaţii, designeri de joc, şi companii încearcă să îi facă pe părinţi şi educatori conştienţi de potenţialul enorm de învăţare cuprins în mediul de jocuri pe calculator. În timp ce educatorii încearcă să îi înveţe pe preşcolari prin metoda jocului, acestea ar părea primitive atunci când vine vorba de sofisticare în jocurile computerizate. Avem nevoie de jocuri noi şi mai bune de învăţare, şi acestea în cele din urmă încep să apară. Au apărut jocuri „de-a învăţarea” jocuri care au la bază planuri de lecţie pentru a ajuta profesorii să integreze jocurile în programele de învăţământ pentru a preda gândirea critică. Un studiu de evaluare educaţional multimedia a demonstrat că anumite jocuri pot ajuta tinerii să înveţe alfabetizare, jocuri care comunică cunoştinţele şi experienţa lor, numite „jocuri serioase” pentru a spori utilizarea de jocuri.
Totuşi, în ciuda tuturor constatărilor şi cercetării dar şi a strigătelor de ajutor ale copiilor de la şcoală, mulţi părinţi şi educatori încă tind să creadă că jocurile video pe calculator ar fi frivole şi dăunătoare. Pentru a contracara acest lucru, utilizatorii şi finanţatorii au descoperit „noi” jocuri educative care se referă la experienţe interactive captivante.
Există o legătură între creativitate, inovaţie şi rezolvarea de probleme, cu toate acestea, deosebirea este adesea neclară. Există numeroase definiţii ale creativităţii cuprinzând creativitatea artistică şi creativitate şi imaginară. Pentru a nu diminua nici una dintre aceste tipuri, creativitatea se poate defini ca „ceva nou şi de valoare” în procesul de instruire şi educaţie. Efortul artistic creativ nu este întotdeauna util, dar ideile „strălucite” reprezintă cheia proiectării programelor de formare.
În procesul de formare, elevii ar trebui să fie motivaţi şi interesaţi de perceperea noilor cunoştinţe. Asimilarea noilor materiale ar fi mai eficientă dacă poate fi legată şi înglobata în experienţa anterioară. Motivaţia poate fi îmbunătăţită prin sporirea şi instruirea abilităţilor elevilor. Tehnici creative pot fi folosite în proiectarea didactică şi a învăţării. Creativitatea este o activitate, nu o stare statică mentală. Punerea în aplicare a efortului creator, calea de la creativitate la inovare este asemănătoare cu progresia de la concept la realitate. Creativitatea este o caracteristică individuală, iar inovaţia este de obicei percepută ca un rezultat de organizare. Deşi inovaţia este mai adesea menţionată ea cuprinde întregul proces. Trebuie să se facă distincţia dintre cele două, pentru că ele sunt mai bine tratate că procese separate. Un elev nu poate inova dacă nu a avut de la început potențialul creativ.
Printre motivele pentru care este importantă creativitatea, am aduce în prim plan următoarele idei:
- Potenţialul creativ se poate dezvolta dincolo de graniţele inteligenţei: natura învăţării necesită utilizarea de competenţe asociate cu creativitatea. Educatorii adoptă abordări creative de formare cu mai multe şanse de a împărtăşi conţinut şi de a crea un mediu de învăţare care dezvoltă abilităţile de gândire de ordin superior.
- Creativitatea se bazează pe natura cunoştinţelor – ea poate ajuta la îmbunătăţirea cunoştinţelor de bază. Fără gândirea creativă, un individ este condamnat să rămână la baza de cunoştinţe aşa cum este dat. Creativitate poate fi pentru toate domeniile, de la chimie la inginerie, educaţie informatică şi sociologie.
Aceste instrumente noi, foarte eficiente de învăţare sunt o combinaţie de elemente de design mai convingătoare şi interactive decât cele mai bune filme, iar jocurile pe calculator au un conţinut curricular specific. Partea mai dificilă este de a face aceste lucru în moduri care surprind, să nu se piardă interesul şi atenţia elevului.
Bibliografie
1. Marc Prensky, Really Good News About Your Children’s Video Games , 2003;
2. Sean Rattigan, “Creativity and Innovation”, 2010.