Geografia este cunoscută ca o disciplină, în general, uşor accesibilă, care trezeşte interesul elevilor într-o măsură deosebită. În prima etapă de studiere a geografiei, apar însă o serie de greutăţi legată de intuirea unor obiecte geografice de mari dimensiuni (şi la distanţe deseori inaccesibile) şi fenomene cu caracter abstract, greu de perceput la vârsta respectivă.
Greutăţile pe care le ridică perceperea directă a unor obiecte şi fenomene geografice, aşa cum se prezintă ele în natură, stabilirea unor legături logice şi cauzale, formarea unor deprinderi practice, pot fi preîntâmpinate şi rezolvate (în mare parte) prin folosirea unui material intuitiv bine selecţionat, dar şi integrat într-o tehnologie didactică adecvată.
Numai în acest mod potenţialul pedagogic al unui mijloc de instruire poate fi pus în valoare, poate interveni direct în sprijinul elevului, ajutându-l să înţeleagă cunoştinţele, să înveţe.
Ţinând seama de logica ştiinţei geografice şi de particularităţile de vârstă ale elevilor, în clasa a IV-a se studiază Geografia şi cunoştinţele referitoare la globul pământesc, continente şi oceane.
Observaţiile pe care le-am desprins cu ocazia unor cercetări privind frecvenţa unor lacune în pregătirea geografică a elevilor din clasa a IV-a ne-au determinat ca în cele ce urmează să facem propuneri de integrare a unor mijloace, plecând de la aceste lacune.Am constatat că elevii prezintă şovăieli şi erori în orientarea pe hartă, în amplasarea unor unităţi de relief, ape sau aşezări. Elevii din clasa a IV-a amplasează relativ uşor o localitate pe hartă, dar mai greu formulează verbal localizarea spaţială în funcţie de coordonatele ei geografice-ape, forme de relief etc.
De asemenea, elevii nu pot stabili corelaţii între diferite obiecte şi fenomene geografice:
a) corelaţii între relief, climă, ape vegetaţie;
b) corelaţii între resursele subsolului şi solului şi dezvoltarea unor ramuri economice.
c) corelaţii între ramurile economiei României.
Formarea deprinderilor de localizare pe hartă a principalelor elemente de interes geografic, de orientare corectă pe hartă şi în natură constituie un obiectiv important al predării geografiei. Elevii nu vor dobândi aceste deprinderi dacă nu vor repeta de multe ori şi în contexte diferite acţiunea de localizare pe harta murală, pe atlas sau în caietul de geografie. Se pot face de asemenea multe exerciţii de localizare cu ajutorul modelului mut (harta pe contur a României, conturul unei zone de relief, cursul unui râu, profil schematic prin diferite zone de relief).
Harta de contur a României poate fi construită cu ajutorul şablonului cunoscut, iar celelalte modele pot fi desenate schematic pe tablă de către învăţător şi de către elevi în caiete, şi se fac exerciţii de localizare. De exemplu, se trasează pe tablă cursul Dunării de la intrarea în ţara noastră până la vărsarea în Marea Neagră şi li se cere elevilor să denumească şi să localizeze principalele oraşe-porturi.
Formarea deprinderilor de orientare şi de citire a hărţii economice este de asemenea o necesitate. Harta economică reprezintă o realitate din mediul înconjurător, simbolizează elemente geografice reale, dar care se schimbă necontenit. Hărţile economice murale sau din atlas conţin foarte multe date în comparaţie cu programa şcolară pentru clasa a IV-a şi pentru utilizarea lor eficientă este necesară o perioadă pregătitoare în care elevii să-şi însuşească semnele convenţionale ale geografiei socio-economice şi să-şi formeze deprinderi de construire a unor hărţi simple.
Pentru aceasta învăţătorul poate folosi harta cu fixare magnetică. Harta magnetică este un model geografic explicativ dinamic, de ea fiind legate localizarea, exprimarea cantitativă şi actualizarea faptelor şi fenomenelor geografice, oferă mai multă siguranţă în predarea şi asimilarea cunoştinţelor de geografie economică. Această hartă va fi folosită concomitent şi harta din manual (sau atlas) urmărind realizarea unei concordanţe între elementele geografice intuite pe cele trei hărţi. Propunem ca ordinea folosirii lor să fie următoarea:harta magnetică-harta manuală-harta din manual-harta din caietele elevilor.
Corelaţia între fenomenele fizico-geografice: relief-climă-ape-vegetaţie-animale, alcătuire petrografică-înfăţişarea reliefului, relief-modul de utilizare a terenului se utilizează în condiţiile optime în lecţiile de recapitulare prin folosirea foliilor pentru retroproiector sau prin observarea concomitentă a unor schiţe care cuprind elementele geografice amintite. Aceste mijloace sunt folosite ca bază de discuţie la care este antrenată întreaga clasă, pentru evidenţierea şi sistematizarea corelaţiilor între elementele geografice amintite (Cum funcţionează relieful clima, vegetaţia, ş.a.m.d.). Corelaţia între alcătuirea petrografică şi relief demonstrată cu ajutorul foliilor suprapuse, trebuie subliniată cu ajutorul unor diapozitive (masiv calcaros, munte vulcanic, creste semeţe dezvoltate pe roci dure).
În lecţiile de recapitulare, când fixarea se face pe un plan superior prin stabilirea unor corelaţii şi între ramurile economiei se mai pot folosi şi scheme de producţie: schema folosirii petrolului, schema folosirii cărbunelui etc.
Indiferent de numărul mijloacelor utilizate în cadrul unei lecţii, baza studierii geografiei rămâne harta ca imagine spaţială de ansamblu, iar desenul geografic ca elementul cel mai dinamic.
Alegerea şi organizarea mijloacelor de instruire cărora se poate desfăşura un proces de învăţământ bazat pe activitatea continuă a elevilor, de descoperire a cunoştinţelor, de consolidare a lor în contexte şi forme noi, orientat spre activizarea elevilor, spre dezvoltarea capacităţilor lor intelectuale, depind de particularităţile fiecărei clase. Elementele propuse de noi, realizate pe plan naţional sau cu mijloace locale, conduc în special la rezolvarea unor probleme, la sporirea participării elevilor la descoperirea cunoştinţelor.
Nu ne-am propus să includem în complexul prezentat toate mijloacele de instruire care pot fi folosite, ci să surprindem numai acele elemente care pot servi la activizarea elevilor, la perfecţionarea tehnologiei didactice în accepţie modernă.
Excursia sau călătoria imaginară pe hartă constituie un joc didactic cu conţinut geografic, de mare eficienţă pentru consolidarea şi sistematizarea cunoştinţelor respective de către elevi. Ea se realizează, de obicei, după ce s-au parcurs mai multe lecţii sau un capitol. Ea nu reprezintă p simplă enumerare a datelor, localităţilor sau punctelor geografice care ne interesează, ci o aprofundare calitativă a cunoştinţelor respective, o corelare a acestora cu cele ale altor obiecte de învăţământ şi o evidentă orientare pe hartă.
Excursia sau călătoria imaginară pe hartă înviorează lecţia, dezvoltă limbajul geografic şi capacitatea de a interpreta fenomenele geografice şi constituie o modalitate de lucru ce asigură calitatea sporită în pregătirea elevilor, atunci când este bine organizată, când se desfăşoară în condiţii optime şi se asigură valorificarea cunoştinţelor şi deprinderilor în vederea dobândirii altora noi.
Pentru îndeplinirea scopului excursiei imaginare se impun condiţii cu totul deosebite faţă de cea organizată în mediul geografic. Mai întâi, o asemenea lecţie trebuie să se bazeze pe cunoaşterea temeinică a conţinutului lecţiilor anterioare şi pe identificarea precisă a obiectivelor pe hartă, ceea ce asigură dinamism şi operativitate în munca didactică, contribuind astfel la dezvoltarea calităţilor percepţiei,reprezentării, memoriei şi gândirii.
În al doilea rând, folosirea limbajului ştiinţific geografiei devine o condiţie obligatorie ,fără de care nu s-ar putea realiza desfăşurarea lecţiei. Mai mult în cadrul ei se activizează şi se consolidează termenii geografici, creându-se posibilitatea îmbogăţirii limbajului cu noi termeni ştiinţifici.
În al treilea rând, excursia imaginară pe hartă impune, mai mult ca la celelalte lecţii, stăpânirea perfectă a simbolurilor geografice şi semnelor convenţionale, cu ajutorul cărora elevii reuşesc să parcurgă cu uşurinţă itinerarul.
Pregătirea temeinică a lecţiei, ajungând până la detalii ce par uneori neînsemnate alături de pregătirea psihică a elevilor ce direcţionează rezultatele învăţării şi asigură „ trăinicia materialului memorat” constituie iarăşi o condiţie de mare valoare în activitatea didactică. De asemenea, selecţionarea celor mai reprezentative mijloace de învăţământ, care aduc un plus de eficienţă excursiei imaginare, devine iarăşi o condiţie ce nu trebuie minimalizată sau abandonată. Dintre acestea nu vom uita cântecele, specifice conţinutului excursiei imaginare, ce contribuie la dezvoltarea sentimentelor de mândrie naţională, de dragoste fată de frumuseţile patriei noastre. Aceste cântece dinamizează clasa, asigură încărcătura afectivă şi un caracter recreativ lecţiei.
Indiferent de itinerarul excursiei imaginare nu trebuie să neglijăm importanţa mare pe care o au obiectivele existente sau în perspectivă din judeţul respectiv.
Integrarea acestora în lecţie contribuie la dezvoltarea sentimentelor de dragoste faţă de ţinutul natal, leagănul copilăriei, constituie „temelia însuşirii cunoştinţelor ulterioare şi izvorul nesecat de impresii şi emoţii care favorizează dezvoltarea sentimentului patriotic”.
În fine, condiţia care se ridică la nivel superior, este aceea de a valorifica cât mai mult cunoştinţele şi deprinderile consolidate în cadrul excursiei imaginare.
În concluzie, valoarea excursiei imaginare pe hartă depinde de temeinicia însuşirii cunoştinţelor geografice, de asigurarea condiţiilor de desfăşurare, de sincronizarea mijloacelor de învăţământ utilizate, de dinamismul, supleţea şi densitatea lecţiei, de posibilităţile valorificării ei şi de calităţile didactice ale învăţătorului, care trebuie să realizeze „un dialog captivant şi curgător ca o apă ce înaintează în mod sigur şi calm printr-o albie adâncă, lipsită de repezişuri şi obstacole”.
Bibliografie
Mariana Marinescu, Metodica predării Științelor naturii/Geografiei în învățământul primar, Editura Paralela 45, București, 2016