Se vorbește tot mai mult despre o „pedagogie a trăirilor”, orientată spre cooperare şi participare, în care prioritară nu mai poate rămâne asimilarea informaţiei, ci, mai ales, educarea unei gândiri productive şi posibilitatea de adaptare continuă la situaţii noi, ca o consecinţă a mobilităţii intelectuale şi a creativităţii, precum şi a formării atitudinii, a capacităţii şi a comportamentelor. Pentru atingerea acestui deziderat, e nevoie de un demers complex, de multe resurse materiale şi umane, de competenţă şi implicare.
Chiar dacă educatorului i se atribuie privilegiul de a avea cea mai nobilă specializare, întrucât lucrează cu cea mai de preţ materie primă a unui popor – tânăra generaţie – care înglobează speranţa, conştiinţa şi viitorul, el nu va putea face faţă singur acestui măreţ obiectiv. Oricât de mult va deveni omul sclavul roboţilor, oricât se va dezumaniza, sperăm ca prin acţiunea comună a şcolii şi a familiei, el să rămână o fiinţă suficient de raţională şi de afectivă, încât în mediul educaţional în care trăieşte şi se dezvoltă, să triumfe valorile.
Pentru ca activităţile educative să fie cât mai eficiente, este nevoie de realizarea unui parteneriat „de facto”, construit pe baza principiilor democratice care să opereze o schimbare de valori, atitudini şi comportamente la nivelul tuturor factorilor sociali implicaţi: decidenţii, oameni ai şcolii, familii, elevi, reprezentanţi ai instituţiilor guvernamentale şi nonguvernamentale.
Aşa cum o construcţie nu se poate desăvârşi decât printr-o implicare şi o coordonare permanentă a întregii echipe de constructori, aşa şi personalitatea copilului nu se poate contura fără un parteneriat bine sudat între şcoală și familie, în care cele două instituţii se completează şi se sprijină reciproc.
Dacă în familie, copilul mai mult se formează decât se informează, absorbind din mediul familial primele impresii, formându-şi conduite prin mimetism şi contagiune directă, şcoala îi oferă cultura, regulile şi normele menite să-i desăvârşească personalitatea.
Construirea unui mediu educaţional bazat pe parteneriatul şcoală-familie va fi în măsură să determine elevul să cunoască, să înţeleagă şi să aplice aspectele formative legate de valori precum respectul, ajutorul reciproc, onestitatea, responsabilitatea, demnitatea, solidaritatea, atitudinile civice şi mai ales să reducă cât mai mult traseul de la normă la comportament.
Doar într-un asemenea mediu educaţional elevul va fi în măsură să-şi dezvolte, la un nivel superior, competenţe care să-i permită elaborarea de răspunsuri la problemele şi situaţiile ce ţin de integrare, adaptare, cooperare, solidaritate şi mobilitate, dar şi de compasiune. Parteneriatul trebuie să se bazeze pe:
- Precizarea axului valoric, care trebuie să direcţioneze eforturile partenerilor;
- Elaborarea unor strategii coerente şi pe termen lung, în domeniul parteneriatului;
- Stabilirea direcţiilor prioritare care să unească eforturile parteneriale;
- Precizarea rolului asumat de diferite instituţii şi categorii de persoane;
Beneficiile parteneriatului:
- Cele două instituţii îşi cunosc mai bine nevoile şi ofertele, acţionând în consecinţă;
- Îşi îmbogăţesc şi îşi aprofundează reprezentările şi noţiunile morale;
- Îşi cultivă gestionarea eficientă a situațiilor conflictuale;
- Îşi lărgesc orizontul cultural, prin acumularea unor date şi informaţii şi prin sistematizarea şi interpretarea lor corectă, precum şi prin crearea posibilităţilor unei mânuiri dezinvolte a acestor date;
- Contribuie la dezvoltarea educaţiei umaniste, adresându-se, în primul rând, formării unei mentalităţi care să reflecte demnitatea omului, respectul faţă de muncă şi creaţia proprie, faţă de rezultatul ei, faţă de munca şi rezultatele altora;
- Ajută la accesibilizarea principalelor categorii ale artei, făcându-i pe elevi să vibreze în contact cu arta autentică şi să valorizeze creaţiile, cu adevărat educative;
- Asigură, în mai mare măsură, egalitatea şanselor educaţionale, pentru toţi elevii;
- Revigorează spiritul civic şi mentalitatea comunitară;
- Promovează, la un nivel superior, dialogul, transparenţa şi comunicarea;
- Încurajează iniţiativa şi participarea;
- Statuează, mai concret, disciplina şi responsabilitatea;
- Armonizează condiţiile specifice ale unităţii şcolare cu exigenţele sociale, de ordin general.
Este necesară înlăturarea posibilelor disfuncționalități, cum ar fi:
- Barierele, de orice fel, în comunicarea interpersonală;
- Lipsa de interes din partea părinţilor în raport cu educaţia şi, în particular, în raport cu evoluţia propriilor copii;
- Carenţele atitudinale şi comportamentale ale părinţilor;
- Problemele severe cu care se confruntă unele familii defavorizate;
- Restricţiile care ţin de timpul limitat şi de lacunele informaţionale.
În scopul punerii în valoare a potenţialului, pe care îl are relaţionarea unităţii de învăţământ cu comunitatea, Şcoala Gimnazială „Aurel Vlaicu” Arad a iniţiat şi organizat programul tematic „Săptămâna părinţilor”având ca obiective dezvoltarea unei relaţii active între şcoală, familie şi comunitatea locală, evidenţierea potenţialului uman şi profesional al şcolii, sensibilizarea comunităţii locale faţă de realizările şi nevoile şcolii, formarea părinţilor ca parteneri, având o poziţie bine definită în calitate de resurse educative.
Programul complex al „Săptămânii părinţilor”antrenează întregul colectiv didactic, elevii, părinţii şi experţi din diverse domenii de interes pentru comunitatea şcolii, la activităţi desfăşurate în şcoală, la locul de muncă al părinţilor, în spaţii publice arădene. Profesorii şi elevii se pregătesc din timp prin confecţionarea de invitaţii, scrisori de mulţumire dar şi prin amenajarea şcolii pentru a fi un spaţiu cât mai călduros.
Părinţii au posibilitatea de a asista la ore în această săptămână, să stea în clasă în bancă şi în pauze alături de copii lor, de a deveni ei dascăli pentru câteva ore, de a participa la o gamă variată de activităţi extracurriculare desfăşurate de-a lungul întregii săptămâni – lectorate şi consiliere, vizite la locul de muncă al părinţilor, ateliere pentru activităţi practice/ aplicative comune pentru copii şi părinţi, implicarea acestora în activităţi organizate pentru sărbătorirea unor evenimente speciale din viaţa personală sau a comunităţii, activităţi interactive cu părinţii, competiţii sportive, concursuri, excursii.
Bibliografie
• MUREȘAN, V., Valorile și criteriile eficienței, București, Editura Politică, (1986)
• INSTITUTUL DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI, Management educațional pentru instituțiile de învățământ. Parteneriat și implicare comunitară, București, ISE-MEC, 2001.
• NECULAU, A., BONCU, ȘT., Perspective psihosociale în educație, Iași, Editura Polirom, 1998.
STOLTZ, G., Eșec școlar – risc de eșec social, București, Editura Victor, 2000.
* * *
Autori:
Prof. Anca Crișan – Școala Gimnazială „Aurel Vlaicu”, Arad
Prof. Ionuț Crișan – Școala Gimnazială „Virgil Iovănaș”, Șofronea