Ținta educației este aceea de a trasforma copiii în adulți responsabili, integri, capabili să se adaptaze la schimbărilor societății prezente care are mereu ceva nou de oferit. În acest proces de educare, participă atât părinții, cât și profesorii. Dacă în primii ani de viață, părintele este cel care alege metodele și strategiile cele mai potrivite pentru educarea copilului său, acest lucru se schimbă radical odată cu intrarea în colectivitate. Profesorii sunt cei care au datoria să-și îndrepte toată energia spre găsirea celor mai bune metode și strategii de instruire potrivite epocii actuale, nevoilor copiilor, vârstei acesora și specificului mediului social din care fac parte.
Identificarea posibililor factori de formare și dezvoltare a problemei
Implicarea părinților în fiecare detaliu din viața copilului lor este extrem de important. Din păcate, de cele mai multe ori intervin o serie de bariere ce întrerup canalul de comunicare dintre părinți și școală. Studiile recente realizate pe acest domeniu atestă faptul că părinții refuză să vină la școală și să se implice activ în viața elevilor din motive financiare. Venitul redus sau inexistent al familiei conduce de cele mai multe ori la formarea unor idei ce nu sunt tocmai valide. Adesea, părinții lipsesc de la ședințe sau ore de consiliere deoarece le lipsește încrederea în sine. Acest fapt se datorează ideii că ei nu au studii și de aceea nu se văd capabili să sprijine demersul educativ.
Identificarea factorilor de menţinere şi de activare a problemei
Deși la școală primesc toată atenția de care au nevoie în ceea ce privește achiziția unor deprinderi și capacități indispensabile, copiii care nu se simt motivați acasă, au tendința de a nu progresa în ceea ce privește rezultatele școlare. Așadar, cu cât randamentul școlar al copilului este mai scăzut, cu atât părintele se vede tentat să nu se intereseze de situația sa la diferite discipline. Sentimentul de vină, rușine, neputință devine un factor care menține și totodată activează problema adusă în discuție. Aceste lucruri trebuie înlăturate prin intermediul acestui program de consiliere pentru părinți, care își propune dezvoltarea unei relații bazate pe încredere, respect, deschidere în ce privește cei doi actori importanți ai sistemului de învățământ din România: părinții și profesorii.
Planul de intervenție
a) Obiectiv de lungă durată:
Schimbarea atitudinii părinților care fac parte din medii dezavantajate din punct de vedere economic în ceea ce privește relația pe care o au cu instituția responsabilă de educația copiilor: școala.
b) Obiective specifice:
1. Crearea unei imagini pozitive asupra școlii ca instituție și asupra profesorilor.
2.Schimbarea atitudinii privind rolul pe care îl are școala în dezvoltarea armonioasă a copilului.
3. Dezvoltarea stimei de sine a părinților
4. Dezvoltarea aptitudinilor de comunicare
5. Conștientizarea importanței cunoașterii situației școlare a elevului și a evoluției sale.
c) Strategii de intervenție
În ce privește strategiile de intervenție, se vor desfășura diferite activități cu tematici diverse dar în concordanță cu obiectivele stabilite. Se vor organiza întâlniri cu părinții.
Resurse
- umane: părinți care fac parte dintr-un mediu dezavantajat din punct de vedere social;
- temporale: 4 săptămâni- adică o ședință pe săptămână ce durează aproximativ 2 ore.