De ce ajung copiii să fie lipsiți de interes pe parcursul orelor de studiu? Această întrebare este frecvent formulată în cancelariile școlilor în contextul educațional actual. Deși există numeroase explicații vehiculate – de la influența excesivă a tehnologiei, la lipsa de educație sau implicarea redusă a familiei – rămâne întrebarea esențială: este aceasta întreaga cauză a problemei sau situația este, în realitate, mult mai complexă? Analiza atentă a procesului didactic arată că pierderea interesului elevilor este rezultatul unui cumul de factori, care țin nu doar de mediul exterior școlii, ci și de modul în care învățarea este organizată și prezentată la clasă.
În realitate, lipsa de interes a elevilor nu poate fi atribuită unui singur factor. Deși tehnologia, mediul familial sau contextul social influențează comportamentul elevilor, modul în care este organizat procesul de predare-învățare are un impact major asupra nivelului de implicare al acestora. Lecțiile centrate exclusiv pe transmiterea informației, fără a stimula participarea activă, pot conduce treptat la dezinteres și pasivitate. În acest context, devine necesară reconsiderarea strategiilor didactice utilizate la clasă și orientarea acestora către metode care să implice elevul în mod direct în actul educațional.
Pentru a putea interveni eficient în creșterea motivației și a implicării elevilor, este necesar ca profesorul să identifice, în primul rând, semnele care indică dificultăți de atenție și concentrare. Aceste manifestări apar frecvent în activitatea școlară și pot fi observate atât în timpul orelor, cât și în realizarea sarcinilor individuale. Recunoașterea timpurie a acestor comportamente permite adaptarea strategiilor didactice și alegerea unor metode de lucru adecvate nevoilor elevilor.
Dificultățile de atenție și concentrare se pot manifesta în diferite moduri. Astfel, elevii :
- întârzie sau uită să își finalizeze temele ori sarcinile pentru acasă;
- pierd frecvent obiecte necesare activității școlare, precum caiete sau instrumente de scris;
- solicită în mod repetat explicații privind sarcinile de lucru, chiar dacă acestea au fost prezentate anterior;
- se ridică frecvent de la bancă fără un motiv clar sau manifesta agitație prin manipularea obiectelor din jur;
- par visători sau absenți în timpul discuțiilor cu profesorul ori cu alți adulți;
- realizează erori în rezolvarea exercițiilor sau a lucrărilor din cauza neatenției.
În activitatea mea didactică, am observat frecvent apariția unor astfel de momente de dezinteres și dificultăți de concentrare. Conștientizarea acestor manifestări m-a determinat să aplic, în mod sistematic, strategii menite să capteze atenția elevilor și să îi implice activ în desfășurarea activităților didactice.
În continuare, voi prezenta câteva exemple concrete din practica mea la clasă, care au avut ca scop creșterea nivelului de implicare al elevilor.
Exemplul 1 – jocul cu mingea
Una dintre metodele utilizate a fost introducerea unui element ludic în activitatea de predare, sub forma unui joc simplu, dar eficient. În timpul orei, adresam o întrebare și aruncam o minge de dimensiuni reduse către un elev, acesta având rolul de a răspunde. Prin această strategie, elevii au fost permanent atenți, întrucât oricare dintre ei putea fi implicat în orice moment. Activitatea a creat o atmosferă dinamică și relaxată, reducând teama de a răspunde și stimulând participarea activă a tuturor elevilor.
Exemplul 2 – întrebarea „de ce?”
O altă strategie aplicată constant a fost utilizarea întrebărilor de tip „de ce?”, adresate elevilor după formularea unui răspuns. Această abordare a permis verificarea nivelului real de înțelegere și a atenției acordate explicațiilor, dincolo de reproducerea mecanică a informațiilor. Prin solicitarea argumentării răspunsurilor, elevii au fost încurajați să își organizeze gândirea, să își clarifice raționamentele și să participe activ la construirea cunoștințelor.
Exemplul 3 – dezbaterea / contrazicerea controlată
De asemenea, am utilizat dezbaterea ca metodă de stimulare a gândirii critice. În cadrul acesteia, prezentam o informație sau o afirmație legată de conținutul lecției și îi provocam pe elevi să mă contrazică, formulând argumente solide. Această activitate i-a determinat să fie atenți la explicații, să analizeze informațiile primite și să își susțină părerea prin argumente corecte din punct de vedere matematic. Dezbaterile au contribuit la creșterea implicării elevilor și la dezvoltarea capacității de argumentare.
Aplicarea acestor strategii didactice a avut un impact pozitiv asupra climatului educațional și asupra nivelului de implicare al elevilor în timpul orei. Activitățile interactive și centrate pe participare au contribuit la menținerea atenției, la creșterea interesului pentru conținuturile studiate și la transformarea elevilor din spectatori pasivi în participanți activi la procesul de învățare.
Bibliografie
1. eduboom.ro/blog/5-ponturi-pentru-profesori-cum-sa-captati-atentia-elevilor/
2. yunoclinic.ro/lipsa-de-atentie-si-concentrare-la-copii