În realizarea unui demers didactic interactiv și creativ, centrat pe competențe, la disciplina chimie, învățarea promovată nu urmărește doar achiziția de cunoștințe științifice, ci și dezvoltarea unor abilități și atitudini care să facă posibile noi conexiuni cu viața cotidiană.
În activitățile didactice, am observat că elevii învaţă diverse cunoştinţe, dar nu reuşesc să facă legătura cu ceea ce observă în jurul lor. Majoritatea însă, nu pot învăţa sau învaţă mecanic, fără a se gândi măcar că ceea ce învaţă sunt fenomene cotidiene, întâlnite la tot pasul şi că şcoala vine tocmai să le explice. Ca urmare, în dorinţa de a-mi perfecţiona activităţile, iar elevii să descopere secretele şi frumuseţea acestei ştiințe, am aplicat strategii centrate pe elev, strategii interactive.
Prin implicarea elevilor în activități interactive, precum: realizarea unor demersuri investigative, organizarea unor experimente cu interpretarea și comunicarea rezultatelor, rezolvarea de probleme, se pot valorifica experiențele personale ale acestora, prin conectarea informațiilor noi la ceea ce ei știau deja, aceasta făcându-i capabili să acționeze în cunoștință de cauză la provocările din viața cotidiană și să găsească soluții la diferite probleme (implicarea în proiecte ecologice organizate în contexte formale și nonformale, explorarea unor probleme din comunitatea locală, investigarea unor teme din gospodărie etc).
Deci, în vederea stimulării învățării chimiei, trebuie valorificată învățarea activă, colaborativă, centrată pe investigație sau pe rezolvare de probleme, pentru că, fiecare disciplină are responsabilitatea și mijloacele specifice de a contribui la dezvoltarea competențelor cheie din profilul de formare al absolventului de gimnaziu. Iar chimia prin specificul ei, contribuie la dezvoltarea vieții personale cât și la dezvoltarea vieții sociale și profesionale a elevului.
Pentru a implica elevii într-o învățare activă, trebuie să avem în vedere stabilirea unor strategii de învățare centrate pe elev, pe care să le utilizăm într-un context interactiv şi colaborativ, astfel încât elevii să-şi dezvolte abilităţile de a învăţa să înveţe pe tot parcursul vieţii, construindu-și astfel o atitudine pozitivă față de învățare.
Consider că ar trebui să integrăm în cadrul activităților, învățarea bazată pe investigație, pentru că implică elevul să cerceteze, să experimenteze, să analizeze, să construiască argumente logice, să formuleaze propriile concluzii, să lucreze împreună în echipe, să creeze și să comunice pentru a găsi răspunsul la o întrebare sau o situație problematică din lumea reală, ceea ce îl responsabilizează cu privire la propriul proces de învățare. Deci, pentru a motiva și implica elevii în activitățile de învățare, necesită să insistăm asupra caracterului practic-aplicativ prin realizarea unor experimente în clasă sau acasă, cu formarea unor abilități și deprinderi practice.
Am constatat că pentru formarea și dezvoltarea competențelor vizate la disciplina chimie, este necesar să valorificăm într-un mod creativ metodele și tehnicile necesare, astfel încât învățarea să se poată caracteriza prin atributele: atractiv, motivant,creativ.
De aceea este necesar să folosim în activitățile de învățare metode și tehnici cât mai interactive, care să-i introducă pe elevi în centrul unor experiențe de învăţare care să le solicite din plin gândirea critică, curiozitatea, creativitatea, dorința de implicare, și să-i determine să caute, să dezvolte soluţii la diverse probleme din viața cotidiană, totul fiind bazat pe un climat de colaborare, încredere şi implicare.
În activitățile de chimie, elevii sunt puși în situația de a căuta și procesa informații referitoare la proprietățile substanțelor/fenomenele chimice întâlnite în viața cotidiană, prin exprimarea ideilor, emoțiilor și opiniilor în formă orală și scrisă, pe baza propriilor experiențe sau pornind de la ceea ce a ascultat și citit, deci, îi implică în diferite contexte interactive și colaborative de învățare.
Chimia, este o știință a naturii, ca urmare, elevii învață că aplicarea noțiunilor de chimie ca răspuns la dorințele și nevoile umane, că aplicarea și respectarea unor reguli simple de menținere a unei vieți sănătoase și a unui mediu curat, necesită implicarea în proiecte școlare cu conținut tehnic, științific și practic aplicativ. În cadrul acestor proiecte, elevii învață să relaționeze pozitiv cu ceilalți în contexte școlare și extrașcolare, învață să se implice în comunitatea locală, învață să respecte regulile grupului și să valorizeze diversitatea, să-și asume responsabilități și norme de conduită în interacțiunea cu ceilalți, deci, își dezvoltă competențele sociale și civice.
Avantajele utilizării proiectului ca metodă interactivă de învățare sunt: plasează elevul într-o situaţie de cercetare autentică; cultivă responsabilitatea pentru propria învăţare şi rezultatele acesteia; asigură implicarea tuturor elevilor în realizarea sarcinilor propuse; facilitează abordările de tip inter- şi transdisciplinar; promovează interevaluarea/autoevaluarea şi interînvăţarea; oferă posibilitatea aprecierii unor rezultate de diverse tipuri (cunoştinţe, capacităţi, abilităţi); permite exersarea şi evaluarea diferitelor capacităţii: de a observa, de a investiga, de analiză, sinteză, comparaţie, generalizare şi abstractizare, de a utiliza, asocia, transfera diverse cunoştinţe, de a realiza un produs; asigură dezvoltarea competenţelor de relaţionare, a competenţelor de comunicare; stimulează creativitatea. Exemple de proiecte care pot fi realizate de elevi: Poluarea în comunitatea locală, Nitrații- poluanții tăcuți ai apelor, Îngrășămintele naturale &artificiale, Bicarbonatul de sodiu-ingredientul minune din gospodărie etc.
Învățarea prin investigație ajută elevii în a-și forma abilități (de a pune întrebări, de a cerceta, de a analiza, de a-și exprima eficient opiniile) și capacități (gândire critică, lucru în echipă, de comunicare, de colaborare, de luare de decizii), necesare atât la viitorul loc de muncă, cât și în viața personală, pentru că, în timpul investigației, elevii își clarifică conținutul, corectează ideile greșite, verbalizează, explică ceea ce au descoperit, utilizând un vocabular de specialitate. Exemple de teme în care elevii folosesc învățarea prin investigație sunt: Minerale, răspândire și importanță; Ce poate natura și ce dorește omul; Sărurile în fructe și legume; Poluarea aerului, apei și a solului.
Pe parcursul investigației, elevii organizați în echipe, parcurg ca etape: formularea ipotezelor, experimentarea acestora și stabilirea concluziilor. Este important lucrul în echipă, pentru că dă posibilitatea participanților de a-şi împărtăşi părerile, experienţa, ideile, strategiile personale de lucru, le dă sentimentul de încredere, siguranţă, curajul de a-şi asuma responsabilităţi, le diminuează frica de eşec, le înfrînge subiectivismul, acceptă gândirea colectivă.
Deci, această metodă promovează învăţarea activă şi învăţarea prin colaborare/ cooperare, dezvoltarea abilităţilor de gândire critică, dezvoltarea abilităţilor de cercetare independentă, asumarea responsabilităţii în procesul de învăţare, dezvoltarea abilităţilor analitice şi creative şi dezvoltarea învăţării de profunzime.
Ca metodă de explorare a realităţii, experimentul, direct sau indirect, folosit în predare, învăţare și evaluare, are o deosebită valoare formativă, întrucât dezvoltă elevilor spiritul de observare, investigare, capacitatea de a înţelege esenţa obiectelor şi fenomenelor, de prelucrare şi interpretare a datelor experimentale, de a formula concluzii cât și dezvoltarea unor abilități practice.
Și pentru că, elevii nu învaţă în același mod, este necesar integrarea în activitățile de învățare a unor strategii de individualizare și diferențiere, în special lucru diferențiat pentru elevii cu CES, pentru a valorifica potențialul de învățare al fiecărui elev.
Activităţile didactice realizate într-o manieră inter- şi transdisciplinară, în care sunt integrate și instrumentele TIC, pentru realizarea unor experimente în viața cotidiană, vizualizarea unor experimente virtuale, a unor substanțe simple și compuse, vor duce cu siguranţă la creşterea motivaţiei elevilor, vor oferi sugestii alternative pentru organizarea procesului de predare-învăţare în abordarea unor teme de chimie, vor încuraja gândirea creativă şi critică, vor dezvolta abilităţile elevilor pentru prezentarea informaţiei şi nu în ultimul rând vor dezvolta abilitățile digitale.
În prezent, prin utilizarea dispozitivelor și aplicațiilor digitale, prin căutarea și selecția unor resurse digitale relevante pentru învățare, elevii își dezvoltă conținuturi digitale multi-media, pot căuta, produce, prezenta, schimba informații pe diferite teme de chimie utilizând calculatorul, precum și să comunice și să colaboreze pe diferite rețele, platforme prin intermediul internetului. Gestionarea şi protejarea informaţiilor, conţinuturilor, datelor şi identităţilor digitale sunt acțiuni necesare în contextul actual, profund digitalizat. Deci, prin intermediul chimiei, elevii pot să-și dezvolte și competențele digitale.
Gândiți-Lucrați în perechi-Comunicați, este o activitate de învăţare prin colaborare şi care constă în faptul că elevii reflectează asupra unei informații, observații experimentale, text scurt, fiind solicitați să își exprime o opinie, cuprinzând trei etape de acţiune, realizate individual, în perechi și în grup. Contribuie la dezvoltarea competenţele de comunicare şi a proceselor de gândire, dezvoltă creativitatea, motivând elevii să se implice în propriile experiențe de învățare.
Jocul didactic îmbinat cu modelarea, problematizarea, algoritmizarea, proiectul, etc., poate să contribuie din plin la creșterea calității procesului instructiv-educativ. Jocurile didactice au numeroase valențe formative: dezvoltă curiozitatea și interesul elevilor în rezolvarea problemei puse, mobilizează, angajează și dezvoltă capacitățile operaționale ale elevilor în găsirea unor soluții cât mai exacte și mai adecvate; stimulează dorința elevilor de a participa activ și a rezolva cât mai repede și mai corect problema pusă.
Folosirea jocurilor didactice stimulează gândirea elevilor mobilizându-i la observații, la operații intelectuale variate și la creativitate în găsirea soluțiilor. Acestea se pot utiliza în orice tip de lecție, pentru că, îmbină armonios elementul instructiv și educativ cu elementul distractiv. În activitățile de chimie se pot integra ca jocuri: ghicitori, aritmografe, rebusuri, reclame la diferite substanțe, etc.
Dar, indiferent de metoda aplicată, în orice situație de învățare, rolul profesorului este să determine elevul să preia iniţiativa, să participe direct la procesul de învăţare, să valorifice cunoştinţelor existente, să lucreze independent, să-şi însuşească abilitatea de a lucra în grup, de a se implica.
Însă pentru a organiza asfel de activități motivante pentru elevi, profesorul trebuie să asocieze corespunzător competențele specifice (pe care trebuie să le formeze și să le dezvolte elevilor) cu activități de învățare diversificate, pe care să le adapteze experiențelor elevilor, stimulându-le participarea la propria învățare.
În pas cu cerințele actuale, este bine să îmbinăm corespunzător interactivitatea cu motivația şi creativitatea, implicându-i pe elevii în experiențe de învățare care să-i ajute să se dezvolte personal și profesional.
Bibliografie
1. Şoitu, Laurenţiu, Strategii centrate pe elev, MEC, Bucureşti, 2006;
2. Pintilie, Mariana, Metode moderne de învăţare evaluare, Editura Eurodidact, Cluj Napoca, 2002.