EDICT

Predarea religiei în școlile românești a fost și rămâne o problemă complexă și controversată. Abordarea echilibrată și respectarea drepturilor fundamentale ale elevilor sunt esențiale pentru a asigura o educație adecvată și respectuoasă față de diversitatea religioasă și culturală din România. Este important să menționăm că predarea religiei trebuie să se realizeze cu responsabilitate și echilibru, pentru a evita influențe negative asupra dezvoltării psihologice. Este nevoie ca profesorii să ofere informații corecte și obiective, să promoveze dialogul și să permită elevilor să își formeze propriile opinii și convingeri într-un mediu deschis și înțelegător.

Plecând de la premisele enunțate mai sus, studierea religiei în școală poate aduce numeroase beneficii pentru elevi și pentru societate în ansamblu. Iată câteva dintre aceste beneficii:

• Înțelegerea diversității culturale și religioase: Studierea religiei oferă elevilor o perspectivă mai largă asupra diversității culturale și religioase din lume. Aceasta îi ajută să înțeleagă și să aprecieze diferențele și să dezvolte respect și toleranță față de ceilalți.
• Educație morală și etică: Studierea religiei poate oferi elevilor îndrumări morale și etice. Învățăturile religioase adesea promovează virtuți precum iubirea, compasiunea, iertarea și integritatea, contribuind astfel la dezvoltarea unei conștiințe morale puternice.
• Îmbunătățirea înțelegerii istoriei și culturii: religia a avut un impact semnificativ asupra istoriei și culturii umane. Studiul religiei poate ajuta elevii să înțeleagă mai bine contextul istoric și cultural al diferitelor civilizații și evenimente importante.
• Dezvoltarea inteligenței emoționale și spirituale: religia poate promova dezvoltarea inteligenței emoționale și spirituale a elevilor, ajutându-i să exploreze întrebări referitoare la sensul vieții, să își dezvolte empatia și compasiunea și să înțeleagă valorile și principiile spirituale.
• Îmbunătățirea abilităților critice și de analiză: Studierea religiei poate implica analiza textelor sacre și a interpretărilor diferitelor tradiții religioase. Acest lucru îi ajută pe elevi să-și dezvolte abilitățile critice și de gândire analitică.
• Încurajarea dialogului și a dezbaterii: Studierea religiei poate crea oportunități pentru dialog și dezbateri despre subiecte sensibile și complexe legate de religie, etică și morală. Acest tip de discuții pot îmbunătăți abilitățile de comunicare și înțelegere a diverselor opinii.
• Promovarea incluziunii și respectului: Prin studierea religiei în școală, elevii pot învăța să fie mai incluzivi și să respecte dreptul la libertatea religioasă și credințele altora, indiferent de apartenența religioasă.
• Înțelegerea dimensiunii culturale a artei și literaturii: Studiul religiei poate oferi o perspectivă asupra influenței religiei asupra artei, arhitecturii, muzicii și literaturii din diverse culturi și perioade istorice.
• Încurajarea spiritului de cercetare și învățare: Studierea religiei poate stimula curiozitatea elevilor și dorința de a învăța mai multe despre lumea și societatea în care trăiesc.
• Prevenirea prejudecăților și discriminării: Prin studierea religiei, elevii pot înțelege și depăși stereotipurile și prejudecățile legate de anumite tradiții religioase sau grupuri etnice.

Studierea religiei poate juca un rol semnificativ în dezvoltarea inteligenței spirituale a unei persoane, ajutând-o să-și exploreze și să-și aprofundeze conexiunea cu latura spirituală a vieții. Aceasta poate implica studiul textelor religioase, participarea la ritualuri și ceremonii religioase, implicarea în comunități religioase și meditația asupra înțelesurilor și sensurilor spirituale.

Inteligența spirituală este un concept relativ nou în domeniul cercetării psihologice și se referă la capacitatea de a căuta și de a experimenta sensul și scopul vieții, de a se conecta cu ceva mai mare decât sinele individual și de a trăi o viață împlinită din punct de vedere spiritual. Acest concept a fost introdus și explorat de mai mulți cercetători, inclusiv de către psihologul Robert Emmons în lucrarea sa din anul 2000, „Is spirituality an intelligence? Motivation, cognition, and the psychology of ultimate concern„. Inteligența spirituală este în mod inerent destul de dificil de definit. Se mai poate spune că ea este capacitatea umană de a pune întrebări despre sensul vieții și despre finalul ei, capacitatea de a experimenta simultan legătura mereu perfectibilă dintre fiecare dintre noi și lumea în care trăim.

Potrivit Sisk și Torrance (2001), inteligența spirituală este capacitatea fiecăruia de a folosi o abordare multisenzorială pentru rezolvarea problemelor și de a învăța să-și asculte vocea interioară. Potrivit lui Wolman (2003), fiecare dintre noi posedă inteligență spirituală și avem capacitatea de a gândi cu sufletul. Zohar (2005) a remarcat că inteligența spirituală este o capacitate de a accesa semnificații superioare, valori, scopuri durabile și aspecte inconștiente ale sinelui și de a integra aceste semnificații, valori și scopuri în a trăi o viață mai bogată spiritual și mai creativă. Semnele unei inteligențe spirituale înalte includ capacitatea de a gândi ieșită din stereotipii, modestia și accesul la energii care provin din ceva dincolo de ego, dincolo de sine și de preocupările banale, cotidiene. Inteligența spirituală este inteligența supremă a liderului vizionar, este o inteligență care te conectează cu divinitatea. Inteligența aceasta a fost cea care a ghidat bărbați și femei precum Winston Churchill, Mahatma Ghandi, Nelson Mandela, Martin Luther King, Jr. și Oprah. Secretul reușitei și forței lor era dat capacitatea lor de a inspira oamenii, de a le imprima convingerea că servesc unei cauze merită să lupți.

Același tip de inteligență este demonstrativ pentru profesorii de religie care îndrumă elevii prin demersul didactic. M-aș opri asupra perspectivei lui Zohar (2005), care consideră că toate ființele umane se nasc cu capacitatea de a folosi inteligența intelectuală, inteligența emoțională și inteligența spirituală, chiar dacă nu toți în aceeași măsură, pentru că fiecare dintre ele contribuie la supraviețuire. Un profesor contribuie la dezvoltarea spirituală și emoțională a fiecărui elev dar nu într-un mod la fel de puternic pentru fiecare. Iată câteva moduri în care studierea religiei poate influența dezvoltarea inteligenței spirituale:

1. Înțelegerea valorilor spirituale: Studierea religiei îi poate ajuta pe tineri să înțeleagă și să asimileze valorile și principiile spirituale ale unei tradiții religioase. Aceasta poate implica explorarea conceptelor cum ar fi compasiunea, iertarea, mila, respectul și altruismul, ceea ce poate contribui la dezvoltarea unui cadru moral și etic solid.
2. Căutarea sensului vieții: religia adesea oferă răspunsuri pline de înțelepciune referitoare la sensul și scopul vieții. Studiul textelor biblice și a învățăturilor poate oferi perspectiva asupra întrebărilor existențiale și poate sprijini căutarea unui sens mai profund în viață.
3. Experiențe spirituale: studierea religiei poate deschide calea către experiențe duhovnicești profunde și transformatoare, poate implica practici spirituale, cum ar fi rugăciunea, postul, meditația, reflectarea asupra învățăturilor biblice. Aceste practici pot conduce la experiențe duhovnicești profunde și la o mai mare autocunoaștere.
4. Aceasta poate încuraja meditația și rugăciunea, oferind ocazia de a experimenta conexiuni mai adânci cu divinitatea sau cu ființa interioară.
5. Construirea unei comunități spirituale: Participarea la comunități religioase oferă oportunități de a interacționa cu oameni care împărtășesc valorile și credințele religioase. Acest lucru poate sprijini dezvoltarea unei conexiuni sociale și duhovnicești și poate oferi sprijin în căutarea sensului și a scopului vieții.
6. Dezvoltarea conștiinței de sine: Studierea religiei poate încuraja reflecția interioară și autocunoașterea. Persoanele pot începe să-și exploreze credințele și gândurile într-un mod mai profund, ceea ce poate contribui la dezvoltarea unei conștiințe de sine mai dezvoltate.
7. Transcendența și conexiunea cu Dumnezeu: Studierea religiei încurajează ideea că există ceva superior sinelui individual, puterea divină. Acest concept de transcendență poate ajuta la dezvoltarea unei perspective mai cuprinzătoare și a unei conexiuni cu ceva mai mare decât raportarea doar la noi înșine.
8. Folosirea spiritualității în viața de zi cu zi: Studierea religiei poate învăța oamenii să aplice principiile și învățăturile duhovnicești în viața de zi cu zi, ajutându-i să manifeste compasiunea, iertarea și înțelepciunea în relațiile și acțiunile lor.
9. Deschiderea către înțelegerea și toleranța interreligioasă: Studierea religiei poate duce la o mai bună înțelegere a diferitelor tradiții religioase și la dezvoltarea unei atitudini mai tolerante și mai deschise către diversitatea credințelor religioase ale lumii.

Este important să subliniem că dezvoltarea inteligenței spirituale nu este exclusiv legată de studierea religiei. Tinerii dar, în egală măsură, și persoanele adulte pot dezvolta inteligența spirituală și prin alte mijloace, cum ar fi meditația, reflectarea asupra experiențelor de viață, încercarea de asimilare a unor valori morale și practicare a unor comportamente corecte, care nu au la bază fundamente religioase. Cu toate acestea, pentru mulți dintre aceștia, studierea religiei poate fi o modalitate importantă de a explora și a dezvolta latura spirituală a vieții lor.

Se cuvine ca studierea religiei în școală să fie prezentată într-un mod obiectiv și respectuos, profesorul asigurându-se că nu se promovează anumite idei care să lezeze vreun elev, aceasta în cazul în care nu există posibilitatea ca fiecare elev să studieze ce religie dorește. O abordare echilibrată și respectuoasă poate aduce toate aceste beneficii și poate contribui la dezvoltarea unor tineri mai toleranți, înțelepți și încrezători într-o lume diversă și complexă.

Predarea religiei în școlile publice are privilegiul de a contribui la dezvoltarea inteligenței spirituale care este un concept complex și multidimensional și care explorează căutarea sensului vieții și conexiunea cu ceva mai mult decât sinele individual. Acest concept se bazează pe înțelegerea valorilor religioase, duhovnicești, spirituale și pe deschiderea către misterul existenței. Inteligența spirituală și inteligența emoțională sunt strâns legate, iar dezvoltarea lor poate contribui la o mai mare bunăstare sufletească și la o înțelegere mai profundă a propriei ființe și a relației cu lumea înconjurătoare.

Inteligența spirituală este foarte importantă pentru noi toți, deoarece face parte din inteligența noastră totală, întreaga noastră ființă. Cu toate acestea, suntem atenți la dezvoltarea ei atât de rar, pentru că am cedat impulsului din ultimelor două secole, care sugerează, în cel mai bun caz, că spiritualitatea ar trebui lăsată în seama persoanelor religioase din biserici sau sinagogi, moschei sau temple, sau, în cel mai rău caz, că nu joacă niciun rol în viața noastră. Tinerii care studiază religia ajung să se convingă că, experiențele spirituale pot aduce o mai profundă autocunoaștere și înțelegere de sine, facilitând astfel dezvoltarea inteligenței emoționale. Când cineva se conectează cu sensul și scopul vieții, din perspectivă religioasă, devine mai conștient de propriile emoții și își poate gestiona mai bine reacțiile emoționale în situații stresante. Prin dezvoltarea inteligenței emoționale, o persoană devine mai empatică și mai deschisă la experiențele și nevoile celor din jur. Această înțelegere a altora poate spori conștientizarea spirituală, ajutând individul să vadă și să recunoască conexiunea dintre toți oamenii și să valorifice importanța compasiunii și iertării în viața lor religioasă.

Prin practicarea meditației religioase, la ore, se poate spori conștientizarea emoțională prin încurajarea observării non-judecătoare a propriilor emoții și gânduri. Acest lucru permite o mai bună înțelegere a propriilor reacții emoționale și dezvoltarea abilității de a rămâne calmi și centrați în fața provocărilor emoționale. Practica rugăciunii, prezentă la toate orele de religie, poate promova empatia și conexiunea cu ceilalți. Rugăciunea aduce oamenii împreună într-o atmosferă de încredere și comuniune, ceea ce poate sprijini dezvoltarea abilităților sociale și a empatiei. Inteligența spirituală și inteligența emoțională sunt două aspecte interdependente ale dezvoltării personale. Inteligența spirituală poate sprijini dezvoltarea inteligenței emoționale și viceversa. Prin practicile și înțelegerea profundă a propriei ființe, elevii pot experimenta o mai mare conexiune cu ceilalți și cu sensul vieții, ducând astfel la o dezvoltare holistică și echilibrată a inteligenței emoționale și spirituale.

Bibliografie

1. Draper, B. ( 2009), Spiritual Intelligence. A new way of being, Lion Hudson
2. Emmons, R. A. (2000). Is spirituality an intelligence? Motivation, cognition, and the psychology of ultimate concern. The International Journal for the Psychology of Religion, 10(1), 3-26.
3. Goleman, D. (1995). Emotional Intelligence: Why It Can Matter More Than IQ. Bantam.
4. King, D. B., & DeCicco, T. L. (2009). A viable model and self-report measure of spiritual intelligence. The International Journal for the Psychology of Religion, 19(2), 59-78.
5. Al-Kandari, A. (2010). The relationship between spiritual intelligence and subjective well-being. Social Indicators Research, 96(2), 355-366.
6. Fisher, J. W. (2010). Spiritual intelligence: Advances in understanding and measuring its impact. International Center for Spiritual Intelligence Education.
7. Mello, A., Walking on Water, The Columba Press, 1998, p. 62
8. Sisk, D., & Torrance, E. (2001). Spiritual intelligence: Delivering higher consciousness. Buffalo, NY: Creative Education Foundation Press.
9. Sterman, J. (2000). Business dynamics: Systems thinking and modeling for a complex world. New York, NY: McGraw-Hill.
10. Wolman, R. N. (2003). Thinking with your soul: Spiritual intelligence and why it matters. New York, NY: Harmony.
11. Zohar, D., & Marshall, I. (2001). Spiritual intelligence: The ultimate intelligence. Bloomsbury Publishing.
12. Zohar, D. (2005). Spiritually intelligent leadership. Leader to Leader, 38, 45-51.