Inteligența artificială (IA) a devenit un subiect central al prezentului, influențând domenii variate, de la medicină și industrie până la artă și educație. În școli și universități, IA nu mai este doar un concept futurist, ci o realitate care schimbă modul în care predăm și învățăm. Articolul de față își propune să exploreze beneficiile, provocările și perspectivele pe care IA le aduce în actul didactic, adresându-se mai ales profesorilor care se confruntă direct cu aceste transformări.
Unul dintre cele mai mari avantaje ale IA este personalizarea învățării. Platformele educaționale inteligente pot adapta conținutul la nivelul fiecărui elev, oferind exerciții mai simple sau mai complexe în funcție de progres. Astfel, elevii primesc un parcurs individualizat, iar profesorii pot urmări mai ușor evoluția fiecăruia. Este adevărat că, de multe ori, profesorii găsesc cu dificultate conținuturi potrivite pentru disciplina predată, în așa fel încât acestea să fie corelate competențelor vizate (iar pentru limba și literatura română, oferta nu este prea generoasă). De asemenea, IA contribuie la automatizarea sarcinilor repetitive. Corectarea testelor grilă, generarea de rapoarte sau chiar crearea unor materiale didactice standardizate pot fi realizate rapid de algoritmi, eliberând timp prețios pentru profesor, care se poate concentra pe interacțiunea directă cu elevii. Spre deosebire de domenii precum logica, biologia, geografia, matematica, gramatica limbii române sau a unei limbi străine, discipline precum literatura, filosofia sau psihologia nu pot fi studiate prin astfel de instrumente standardizate, care presupun repetitivitate și obiectivitate.
Un alt beneficiu major este creșterea accesibilității, astfel că elevii cu dizabilități pot beneficia de instrumente IA care transformă textul în vorbire, traduc limbajul semnelor sau oferă suport vizual. În același timp, elevii din zone defavorizate pot accesa resurse educaționale online, democratizând astfel procesul de învățare. Dacă accesul la tehnologie și la dispozitive este asigurat, elevul – indiferent de mediul social, familial – poate să-și îmbunătățească parcursul de învățare, în mod individual sau coordonat de profesor.
Nu în ultimul rând, IA aduce resurse interactive: simulări, realitate augmentată sau chatboți educaționali care răspund la întrebări. Aceste instrumente fac învățarea mai atractivă și stimulează curiozitatea. Oricât de reticenți ne-am arăta, nu putem trece cu vederea noua realitate, la care elevii sau studenții sunt receptivi și care ar putea fi, gestionată conștient, un pas important în construirea traseului educațional.
Cu toate acestea, integrarea IA în educație nu este lipsită de provocări. Una dintre ele este dependența de tehnologie. Elevii riscă să se bazeze excesiv pe răspunsurile generate de IA, pierzând ocazia de a-și dezvolta gândirea critică și capacitatea de rezolvare independentă a problemelor. În paralel, autoritățile trebuie să dezvolte politici educaționale clare, care să reglementeze utilizarea IA, să protejeze datele elevilor și să asigure acces echitabil la resurse digitale. În ciuda acestor provocări, profesorul rămâne mediatorul cunoașterii. IA poate oferi informații și instrumente, dar nu poate înlocui empatia, înțelegerea contextului sau capacitatea de a inspira, iar profesorul are rolul de a ghida elevii în utilizarea responsabilă a IA.
Așadar, consider că IA nu va putea fi niciodată modelul, inspirația sau călăuza unui discipol; rolul de mentor îl poate câștiga, cu răbdare, profesionalism și dedicare, doar Profesorul.
Bibliografie
Istrate, O.(2024), Inteligența artificială în școală: argumente pro și contra, în Revista Profesorului. https://revistaprofesorului.ro/inteligenta-artificiala-in-scoala-argumente-pro-si-contra/