Întrucât în activitatea educațională ne putem întâlni cu elevi care au nevoie de un sprijin și o atenție mai sporite, datorită unei dizabilități intelectuale de care aceștia suferă, aceste situații constituind pentru noi adevărate preocupări, vă propunem în cele ce urmează să surprindem în esență câteva caracteristici ale diferitelor grade ale dizabilității intelectuale, care să ne ajute să ne orientăm corect și conștient în demersurile noastre didactice, motiv pentru care vom face trimitere la autori consacrați care s-au ocupat pe îndelete de aceste problematici, ajutându-ne astfel să fim mai buni pe zi ce trece în ceea ce facem.
Ca simpli profesori, neavând o formație în domeniul psihologiei, ne aplecăm asupra noțiunilor explicate de persoane de specialitate din domeniul psihologiei, pentru a constata, analiza, înțelege, acționa într-un mod care să aducă beneficii elevilor pe care îi ghidăm.
Iată, așadar, câteva informații esențiale surprinse în demersurile noastre de căutare printre rândurile cărților, date care ne pot aduce lumină în abordarea diferențiată și individualizată a fiecărui elev.
Dizabilitatea intelectuală (sau mintală) „poate fi stabilită prin luarea în considerare a coeficientului de inteligență (QI), a posibilităților de adaptare, de autonomie, de comunicare verbală, etc.” (Lăzărescu & Ezechil, 2021, p. 29).
Astfel, potrivit clasificării generale prezentată de Alois Gherguț, ce are în vedere valoarea coeficientului de inteligență (IQ), distingem intelectul de limită sau liminar, deficiența mintală ușoară, deficiența mintală moderată, deficiența mintală severă sau mijlocie și deficiența mintală profundă sau gravă. În cele ce urmează, vom prezenta particularitățile acestor grade ale dizabilității intelectuale.
Intelectul de limită sau liminar (IQ = 75–85)
„Intelectul de limită sau liminar se situează la granița dintre normalitate și deficiența propriu-zisă.” (Lăzărescu & Ezechil, 2021, p. 29)
„Din punct de vedere psihic pot fi identificate următoarele caracteristici:
- înțeleg cu dificultate sarcinile didactice și însușesc cu efort intelectual cunoștințe prevăzute de programa activităților preșcolare;
- manifestă posibilități reduse de esențializare și generalizare, de rezolvare a problemelor;
- au o memorie mecanică relativ bună;
- conținutul imaginativ este foarte sărac; imaginația creatoare nu este productivă;
- au probleme de orientare spațio-temporală;
- au dificultăți în însușirea limbajului, vocabular sărac și manifestă defecte de vorbire care cu greu pot fi corectate;
- posibilitatea de a comunica verbal apare relativ târziu (uneori chiar după 4 ani);
- instabilitatea atenției;
- dificultăți în formarea deprinderilor intelectuale.” (ibidem)
O altă trăsătură comună constă în fenomenul decompensării școlare la vârsta de 11–12 ani, adică plafonare în dezvoltarea psihointelectuală a elevului la nivelul clasei a V-a sau a VI-a, urmată de apariția unor reacții nevrotice și comportamentale consecutive insuccesului școlar (Alois, Frumos & Raus, 2016, p. 26).
„Integrarea școlară a copiilor cu intelect liminar este posibilă în condițiile diferențierii și individualizării curriculumului.” (Alois, Frumos & Raus, 2016, p. 27)
„După perioada de adaptare la viața școlară, în profesie și în viața socială, subiecții cu intelect liminar reușesc să se integreze destul de bine, diferențele dintre ei și subiecții cu intelect normal devenind destul de relative.” (ibidem)
Deficiența mintală de gradul I sau deficiența mintală ușoară (IQ = 50/55–75)
Un copil cu deficiență mintală ușoară prezintă următoarele particularități:
„- diferențierea cu dificultate a formei, mărimii, a spațiului și a timpului;
- neputința de a observa elementele definitorii ale obiectelor;
- reprezentări sărace, lipsite de detalii;
- dificultăți majore în ceea ce privește stabilitatea și volumul atenției;
- șablonismul, stereotipia, inerția în gândire și neputința de a rezolva probleme pe căi originale;
- unele performanțe sub aspectul memoriei mecanice și dificultăți sub aspectul celei logice;
- instabilitate afectivă manifestată prin trecerea frecventă de la o stare emotivă la alta;
- fragilitate și labilitate în conduita verbală, prezența deficiențelor de vorbire asociate, greu de corectat – comparativ cu cele ale copilului normal – ca și neputința de a se exprima logico-gramatical.” (Lăzărescu & Ezechil, 2021, p. 30)
„Psihometric, se definește prin coeficientul de inteligență cuprins între 50–55 și 70–75, corespunzător mecanismelor operaționale ale gândirii specifice vârstei mintale de 7–9 ani.” (Alois, Frumos & Raus, 2016, p. 27)
„Printr-o metodologie adecvată, ei își însușesc deprinderile elementare de scris-citit și calcul aritmetic, acumulează cunoștințe despre natură, societate, pot să devină independenți și chiar să se integreze social.” (ibidem)
Deficiența mintală de gradul II (deficiența mintală moderată – IQ = 35/40–50/55 și deficiența mintală severă – IQ = 20–35/40)
„Din punct de vedere psihopedagogic, subiecții cu deficiență mintală de gradul II prezintă următoarele caracteristici definitorii:
- sunt capabili să achiziționeze un volum minim de cunoștințe, dar insuficiente pentru o școlarizare corespunzătoare și pentru asigurarea unei activități independente […];
- cea mai mare parte a subiecților din această categorie prezintă și o serie de malformații somatice, concretizate în aspectul displastic la nivelul faciesului și cutiei craniene […];
- sunt instruibili până la un anumit punct, existând posibilitatea însușirii unor operații, fără a fi în măsură să ajungă la un anumit grad de automatizare […];
- […] vocabularul este restrâns la cuvinte uzuale, însă vorbirea lor este imperfectă […];
- gândirea lor este concretă, situațională, cu limitări la rezolvări de tip mecanic, nu pot înțelege relațiile spațiale dintre obiecte […];
- atenția se caracterizează printr-un grad crescut de instabilitate, iar memoria, de regulă, este diminuată […];
- din punct de vedere afectiv, prezintă un grad accentuat de imaturitate și labilitate manifestate prin crize de plâns, negativism față de anturaj, indiferență, izolare, atașament exagerat față de persoane care se ocupă de ei, puerilism, ostilitate […].” (Alois, Frumos & Raus, 2016, pp. 29–30)
Se poate astfel susține că aceste persoane sunt recuperabile din punct de vedere profesional și social, parțial educabile, adaptabile la procesul de instrucție, integrabile în societate în condiții protejate/de asistență sau în condiții obișnuite, în funcție de exigențele comunității (Alois, Frumos & Raus, 2016, p. 30).
Deficiența mintală de gradul III sau deficiența mintală profundă (IQ = 0–20)
Acest grad de dizabilitate, de altfel cea mai gravă, definește persoana „incapabilă să se autoconducă, să se apere de eventuale pericole sau chiar să se hrănească, având o permanentă nevoie de îngrijire și supraveghere.” (Alois, Frumos & Raus, 2016, p. 30)
„Din punct de vedere psihometric, ea se definește printr-un nivel mintal inferior vârstei de 2 ani.” (ibidem)
De asemenea, aceste persoane necesită „un grad ridicat de dependență, fără șanse de profesionalizare, având un potențial foarte scăzut de integrare și adaptare socială.” (ibidem)
În concluzie, putem afirma că acțiunile de recuperare și asistență trebuie să fie îndreptate spre toate persoanele cu dizabilitate intelectuală, indiferent de gradul acesteia, respectând aceleași standarde și principii ale calității ca și în cazul persoanelor cu șanse mari de recuperare și integrare socială, această atitudine având relevanță și importanță din perspectiva înlăturării prejudecăților care constituie bariere pentru acceptarea și valorizarea acestor persoane.
Bibliografie
Alois, G. (2013). Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice. Iași: Editura Polirom.
Alois, G., Frumos, L., Raus, G. (2016). Educația specială. Ghid metodologic. Iași: Editura Polirom.
Cobzaru, I. (2022). Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”. Inteligența și dizabilitatea intelectuală la copii – Fațete în cercetare. Preluat de pe ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/74-79_35.pdf, la data de 20.11.2023.
Lăzărescu, M.P., Ezechil, L. (2021). Laborator preșcolar. București: Editura Miniped.
Răcășan, R. Universitatea din Oradea, Facultatea de Științe Socio-Umane. Suport de curs – Fundamentele psihopedagogiei speciale, Deficiențe – Dizabilități – Handicapuri vs. Afectări – Limitări ale activității – Restricții de participare. Preluat de pe e.uoradea.ro/pluginfile.php/889313/mod_resource/content/3/SSI_2016/Untitled2.pdf, la data de 20.11.2023.