În luna aprilie, o prietenă mi-a cerut să mă uit pe fișa de acordare a gradației de merit și recunosc cinstit că văzând acele criterii și ulterior, după ce am și fost în comisia de verificare a dosarelor, am văzut ce conțin dosarele, cât de stufoase sunt (două, trei bibliorafturi!!!) am rămas cu aceste întrebări: ce este această gradație? de ce se dă? ce ne îndreptățește să credem că o merităm? cum se aleg acele criterii din fișa de acordare a gradației?
În urmă cu 23 de ani, inspectorul general din județul de unde sunt eu, profesor de aceeași specialitate cu mine și dascăl adevărat, pasionat de meserie, mi-a spus că nu mi-a văzut dosarul depus. I-am răspuns că sunt tânără și nu cred că aș avea șanse. A râs și mi-a răspuns că rezultatele mele la olimpiada județeană și ulterior la cea națională mă îndreptățesc să fiu pe listă, chiar în fruntea ei. Așa că m-am dus acasă, am făcut cerere, am anexat câteva diplome și doar în baza a maxim 10 documente am primit Gradația de merit. Ulterior, din patru în patru ani, și mai nou, din cinci în cinci, am depus dosare tot mai stufoase pentru a obține această gradație. Anul viitor voi depune iar dosarul. Oare cât de gros va fi?
În timp ce verificam anul acesta dosarele cu al meu coleg, acesta mi-a povestit că la fel ca mine și mama lui, tot profesor de aceeași disciplină cu noi, a fost în comisia de acordare și a avut printre dosare și pe cel al unui coleg… dascălul cu cei mai mulți olimpici din județ, cu cele mai frumoase rezultate la olimpiada disciplinei, cu rezultate și la olimpiada internațională, cu probleme și articole în revistele de specialitate, culegeri publicate, om de la care învățai carte tu ca profesor, dar fără diplome pentru dans, CEZ, plantat, voluntariat… De comun acord cu inspectorul de specialitate, inspectorul general, sindicatul i-a acordat gradația… ATUNCI!
Am spus atunci, deoarece acum, anul acesta, am văzut altceva. La festivitatea de premiere a olimpicilor din județ, la o disciplină la care se susține examen la toate testările din clasele a doua, a patra, a șasea, a opta și a douăsprezecea, a fost nominalizată o colegă. Doar ea și un alt coleg (de aceeași specialitate) au avut rezultate la olimpiada națională, implicit la cea județeană. Ulterior s-au afișat rezultatele la evaluări și elevii ei au luat toți, cu note foarte mari, chiar și 10. Pentru a obține astfel de rezultate a muncit multe ore suplimentar și gratis! Și totuși, după afișarea rezultatelor evaluării dosarelor de acordare a gradației de merit, nu a fost printre câștigători. Aici, la acest concurs a picat ! Au luat alți colegi de-ai ei, cu timp liber să scrie acte, proiecte și proiecțele, să plece cu copiii să cânte prin parc, să-și facă poze, să posteze, să ia diplome și să strângă centimetri de acte.
Știu că trebuie să facem tot felul de activități cu elevii, nu avem doar olimpici, doar examene de admitere și evaluări, trebuie să îi învățam să fie empatici, să se implice în proiecte, să cânte, dar sunt discipline care, cu „greutatea” lor, te consumă, îți consumă timpul. Când te uiți prin unele dosare, după ce afli de multe ori câte edituri sunt prin țară, câte simpozioane de care nici nu ai auzit, cursuri și asociații există, te întrebi dacă acel dascăl a avut timp să intre la oră, să predea și să-și termine materia.
Două locuri, patru candidați, șase bibliorafturi la disciplina mea, într-un județ. Înmulțim cu numărul disciplinelor, cu al județelor și vedem câtă hârtie risipită (tot atâta hârtie este și acasă, la dosar sunt doar xerox-uri!), câți pomi tăiați… Ce noroc! Mă duc să plantez pomi cu elevii mei ca să bifez o acțiune de voluntariat de pe listă, doar trebuie să iau și eu adeverință ca să o xeroxez apoi și să-mi strâng centimetri personali de hârtie pe care să-i depun la dosarul de gradație anul viitor! Am 2,3 cm de diplome – măsurați cu șublerul! – la olimpiadele și concursurile de specialitate, calificare la olimpiada internațională, mențiuni MEN, dar nu știu dacă anul viitor iau Gradația de merit.
Așa că acum mi-am pus întrebări despre gradație, am scris cu ocazia aceasta articol, sper să se publice și să mai bifez un subpunct, plantez cu elevii dintotdeauna și o să mai plantez, mă implic în proiecte de voluntariat, am învățat să fac ce nu făceam, îmi scot din sertar testele date și le postez, materialele pregătite pentru ore le postez și pe acestea și tot așa…
Și da, sunt profesor de fizică, iar colega despre care povesteam este de matematică. La fizică au fost două locuri, iar la educație fizică, șapte!
Și de fapt, de ce vreau gradația? Pentru bani sau din orgoliu?