Situația de criză educațională poate fi definită ca fiind un eveniment inopinat la nivelul clasei de elevi. Conflictul reprezintă o opoziție deschisă, între indivizi sau grupuri de indivizi, care au un efect distructiv asupra interacțiunii sociale [1].
La nivelul unei clase de elevi, principalele cauze care generează un conflict sunt legate de o atmosferă competitivă a procesului educațional, frustrare, lipsă de comunicare, dorință de afirmare sau comportament inadecvat. În soluționarea acestor conflicte, un rol important îl are cadrul didactic, care trebuie să soluționeze problema [2].
Un exemplu de conflict datorat unui comportament inadecvat este situația în care doi elevi se înjură și ajung chiar în situația în care se bat. Aceste comportamente indezirabile ale elevilor pot fi prevenite, iar în cazul în care nu s-a putut preveni, cadrul didactic are sarcina de a soluționa orice conflict apărut într-o clasă, prin diverse căi, în funcție de natura conflictului.
Aceste conflicte pot fi prevenite prin respectarea unor reguli explicite, mai exact prin stabilirea regulilor clasei, pe baza Regulamentului de Ordine Interioară (ROI) și prin respectarea unor reguli implicite, morale. Modelul Carter – modelul disciplinei pozitive – susține prevenirea acestor conflicte, prin recompensarea elevilor care respectă regulile clasei (recompense morale, anumite privilegii), iar elevii care nu respectă regulile stabilite primesc semnale negative, precum: sunt convocați să discute cu directorul instituției de învățământ, nu sunt lăsați să iasă în pauză etc. Aceste reguli și consecințele respectării/ nerespectării acestora trebuie anunțate de către cadrul didactic de la începutul anului școlar. De asemenea, cu privire la acest lucru, profesorul trebuie să informeze și părinții elevilor, astfel încât aceștia să fie informați referitor la consecințele ce pot avea loc, în cazul apariției unui conflict [3].
Pentru soluționarea unui astfel de conflict, cadrul didactic trebuie, în primul rând, să afle cauza care a condus la un astfel de comportament din partea celor doi elevi, utilizând tehnica interviului investigativ (anumite probleme personale ale elevului, invidie pe colegul de clasă).
Finalitatea interviului investigativ este aceea de aducere la cunoștință a modului de pedepsire a celor doi elevi în cauză. În urma acestei discuții cu elevii și după stabilirea pedepselor care urmează a fi aplicate, profesorul trebuie să poarte o discuție și cu dirigintele clasei, pentru a-l informa de cele întâmplate, chiar dacă situația a fost rezolvată [3].
În concluzie, conflictul reprezintă una dintre situațiile de criză educațională pe care cadrul didactic le poate întâmpina la nivelul clasei de elevi, iar această situație se poate soluționa prin diferite metode, în funcție de perspectiva fiecărui cadru didactic.
BIBLIOGRAFIE:
[1] rasfoiesc.com/educatie/didactica/Situatiile-de-criza-educationa23.php
[2] Ștefan Boncu, 2013, Psihologie școlară, Polirom, București
[3] Camelia Brâncoveanu, 2016, Managementul clasei de elevi, Pro Universitaria, București