Formarea abilităților de ascultare într-o limba străină

Predarea abilităților de ascultare ca parte a predării unei limbi străine este o dezvoltare relativ recentă, a cărui istorie se află în mare parte în ultimii treizeci de ani.  La sfârșitul anilor 1800, ascultarea a fost utilizată în predarea limbii ca un mijloc de dezvoltare a comunicării orale. S-a presupus că studenții ar dobândi pur și simplu capacitatea de a înțelege forma vorbită a limbii, dacă au auzit limba vorbită, ocazional, pe profesorul lor  sau au ascultat o casetă cu texte audio. A fost demonstrat rapid că această abordare pur și simplu nu funcționează.

Acest lucru a condus la dezvoltarea metodei directe, în care s-au accentuat prezentările orale și înțelegerea fonetică. Limba țintă a fost folosită exclusiv în sala de clasă și traducerea a fost interzisă. Comunicarea orală era inițiată de către cadrul didactic prin schimburi de întrebare-răspuns cu cei care studiau limba străină. Noul limbaj era predat prin demonstrații, obiecte și imagini, elevul fiind cufundat în contexte vizuale și expus limbajului oral.

Metoda directă, care a fost inițial concepută pentru predarea la un grup mic, a fost în cele din urmă adaptată pentru a fi utilizată cu grupuri mai mari și pentru predarea celor patru abilități (ascultare, vorbire, citire, scriere ). Acest nou stil de predare, care emana din Anglia, mai târziu a fost numit abordarea orală , deoarece toate lecțiile începeau cu prezentări orale. Dialogurile, în care au fost introduse noi modele de gramatică și vocabular, erau modelate de către profesor. Cursanții repetau în cor, încercând să imite pronunția profesorului.

Aproximativ în același timp,  lingviștii americani au început să  propage o abordare ceva mai extremă numită metoda audio-linguală. În această abordare, de asemenea, accentul s-a pus pe prezentarea orală și exerciții orale. Scopul acestei metode este de a pune elevii să gândească în noua limbă ajutându-i să formeze noi deprinderi, o vedere care a fost în mod evident condusă de psihologia comportamentală care era populară la acea vreme.

Începând cu anii 1970 a existat o regândire la nivel mondial a principiilor implicate în predarea limbilor străine. Rezultatul a ajuns să fie cunoscut sub numele de predarea comunicativă a limbii străine, o mișcare care nu doar a subliniat importanța limbajului oral în achiziția limbii, dar implica utilizarea unui limbaj social realist și autentic. Mișcarea comunicativă a dat naștere la utilizarea de materiale audio care reflectă limba autentică în uz. Cursanții nu au mai fost expuşi la gramatică și vocabular. În schimb, s-a preferat o expunere constantă la dialoguri situaționale.

Câteva motive pentru exersarea abilităților de ascultare

Unul dintre principalele motive pentru a expune elevii la ascultarea limbii străine este acela de a  auzi diferite tonalităţi și accente  altele decât doar vocea profesorului lor.

Al doilea motiv major pentru predarea abilităţilor de ascultare este pentru că îi ajută pe elevi să dobândească limba subconştient, chiar dacă profesorii nu atrage atenția asupra caracteristicilor sale speciale. Expunerea la limba nativă este o cerință fundamentală pentru oricine dorește să o învețe.

Abilitățile de ascultare sunt vitale pentru cei care învață. Dintre cele „patru competențe”, ascultare este de departe cel mai frecvent utilizată. Ascultarea și vorbirea sunt adesea predate împreună, dar începătorii , mai ales cei non- alfabetizați, ar trebui să acorde mai mult timp activităţilor de ascultare.

Sunt mai multe tipuri de activități de ascultare. Elevii pot fi rugați să răspundă fizic la o comandă (de exemplu, „vă rugăm să deschideți ușa”, selectați o imagine sau un obiect adecvat, litera sau cuvântul corect pe o foaie de lucru, trage un traseu pe o hartă, sau sa completati o diagramă în timp ce ca ascultaţi). Pentru a adăuga mai mult provocare, elevii pot continua un text poveste, rezolva o problemă, efectua o activitate similară cu un coleg de clasă după ce a ascultat un model (de exemplu, comandă un tort de la o brutărie), sau de a participa în timp real într-o conversație.

Am subliniat principalele motive pentru predare abilităţilor de ascultare într-o limbă străină. Este larg acceptat faptul că o comunicare orală eficientă joacă un rol vital în predarea limbilor străine pentru că oferă o expunere reală la limbaj, ceea ce este o cerință fundamentală pentru cursant. Progresele înregistrate în ascultare garantează o bază de dezvoltare a altor competențe lingvistice. Limba vorbită oferă un mijloc de interacțiune în care participarea este o componentă importantă a programului de ascultare.

Deoarece abilitățile de ascultare ale elevilor variază, profesorii ar trebui să rețină modul în care activitățile pot fi adaptate pentru a se mula capacităţii cursanţilor. Este necesar de a construi diferite tipuri de exerciții practice pentru elevi pentru a experimenta practic limba străină.

Bibliografie
1. Brown, Gillian, Listening to Spoken English, Second Edition. – Longman, 1990. – 2.Harmer, Jeremy, How to Teach English. – Longman, 1991.
3. Lowes, Ricky, and Target, Francesca, Helping Students to Learn. – London: Richmond Publishing, 1998.
4. Rost, Michael, Introducing Listening. – Penguin English, 1994.

 

prof. Ovidiu Leonard Vintilă

Colegiul Tehnic Costin D. Nenițescu, Pitești (Argeş) , România
Profil iTeach: iteach.ro/profesor/ovidiu.vintila

Articole asemănătoare