Este vacanță de vară și am timp să răsfoiesc articole pe net. De fapt citesc încercând să îmi dau seama spre ce ne îndreptăm în educație, ce se va alege de disciplina pe care o predau. Sunt profesor de fizică la un colegiu de provincie, de 33 de ani.
Revoluția a fost ca un prag pentru mine, am trecut în `89 de la statutul de elev, respectiv student la cel de profesor. Am ales această meserie într-o perioadă în care fizica era disciplină de examen la treapta a doua, la bacalaureat și probă de admitere la toate facultățile tehnice , la medicină și chiar la anumite secții la ASE (statistică și cibernetică). Erau examene și noi eram nevoiți să învățăm. Astfel admiși reușeam să facem față materiei din facultate, să o înțelegem, să o învățăm și ulterior să o aplicăm.
Tot atunci îmi aduc aminte că la toate chioșcurile de ziare găseam Revista de Fizică și Chimie pe care o cumpăram singură, fără să fiu trimisă de doamna profesor sau fără a aștepta un zece dacă o cumpăr. Rezolvam probleme și trimiteam. Ce mândră eram când apăream pe copertă la rubrica rezolvitorilor! Credeți că primeam notă după? Nu, doar un zâmbet și felicitări. Și erau suficiente. Nu-mi aduc aminte să mă fi mângâiat, să se fi jucat cu noi, era un dascăl sobru, sever, foarte bine pregătit , dar atât!
Ulterior, am devenit profesor și an de an am simțit o scădere a interesului pentru fizică. Dar nu a fost doar al elevilor. În clipa în care fizica era disciplină de examen la bacalaureat la alegere cu educația fizică, cum să mai ai așteptări de la elevi să învețe? O perioadă nu se mai susținea nici examen de admitere la fizică. Stupid, facultățile tehnice, pentru a avea studenți – vorbesc despre perioada de „avânt ” a Dreptului, ASE-ului – aveau admiterea pe bază de dosar. Nici măcar acolo nu mai era cerută măcar nota în bacalaureat la fizică. Și atunci, surpriză, s-au dus la aceste facultăți chiar absolvenți de profil umanist. Oare ce au înțeles din ce s-a predat? Oare câți ani au terminat ?
După o perioadă de câțiva ani, telefonia mobilă a pătruns pe piață și odată cu ea a crescut concurența la facultatea de telecomunicații și apoi de automatică. Bună parte de timp a fost și examen de admitere. Acum, doar facultățile din București mai susțin examen de admitere la această disciplină, dar la alegere cu informatica, așa că suntem în minoritate.
Despre revistă de fizică, după ce o bună perioadă de timp a fost pe piață revista Evrika, nici nu mai vorbim! Ultimul număr al Revistei de Fizică și Chimie a apărut în 2018. Și cei mai pasionați dintre noi au renunțat!
Mereu am spus și am susținut cu tărie că vina este și la noi, dar mai mult la facultăți deoarece nu se mai susțin examene de admitere. Este clar că la noi, la români, „frica păzește via”! ELEVII, PE MĂSURĂ CE CRESC ÎNVAȚĂ DOAR CE LE TREBUIE! Și au devenit suficient de pragmatici astfel încât ce le trebuie să coincidă cu ce le place! Vă dați seama că se duc la medicină elevi care nu știu bine de câte feluri sunt lentilele? Poate vor ajunge oftalmologi!
Astăzi, răsfoind, am citit reversul la opinia mea: „ Educația din România este în pericol. Facultățile de știință și inginerie au cu fiecare an tot mai puțini studenți, chiar și după a doua sesiune de admitere. Dintre cei admiși, peste 40% abandonează facultățile în primul an. Specialiștii spun că „teama” și lipsa atracției pentru știință apar din cauza lacunelor de pregătire din liceu – fenomen ce s-a generalizat la nivelul societății”. Fragmentul este preluat din revista de Știință și Tehnică, din articolul ce anunța lansarea la București de Ziua Internațională a Matematicii și a Numărului π a Caravanei Știință și Imaginație, domnul profesor Alexandru Mironov fiind printre inițiatori. Ne învinovățim reciproc dar avem aceeași temere!
Dacă în București sau alte orașe mari se încercă o „împrietenire ”a tinerilor cu știința, în celelalte localități lucrurile stau cu totul altfel. Am organizat în 2018 „Noaptea Cercetătorilor Europeni” și pot spune că activitatea a fost destul de reușită, dar, chiar dacă am anunțat presa, nimeni nu a dorit să vină în curtea Colegiului pentru a realiza un articol. Dacă s-ar fi bătut doi elevi, probabil apăreau imediat! Mai încerc și anul acesta!
Și continui să mă întreb unde se „rupe” interesul copiilor pentru știință?
Citesc peste tot pe net despre activități STEM, proiecte eTwinning în care țări partenere realizează experiențe comune, am citit prin articole despre entuziasmul copiilor față de platformele actuale apărute odată cu activitățile desfășurate în online. Sunt mici, sunt curioși, învață câteva noțiuni, realizează mici experiențe și aici e mare lucru că peste tot se găsesc de vânzare jocuri educative cu tot felul de kit-uri de știință, dar apoi ajung în clasa a șasea și de la poveștile de până acum ajungem la multipli și submultipli, la fenomene și implicit la formule și probleme. Și tot așa , până în clasa a douăsprezecea! Avem o materie de predat, de atins niște competențe, așa că realizăm acele experimente pe care le putem face cu puțina dotare din laborator sau cu ce putem improviza, ne uităm la filmulețe, rezolvăm teste pe kahoot dar și variantele de Bac, facem și proiecte, chiar am ajuns să dau o notă pe aceste proiecte. Și totuși, undeva se întâmplă ceva! La mine în școală, în alte licee din oraș… Dacă, așa cum citesc prin articole că în alte părți e bine și elevii sunt entuziaști, atunci este „de rău” ! Probabil apa de Târgu-Jiu este de vină… și făcusem un proiect împreună cu colegele de chimie și biologie din colegiul meu și din alt colegiu din județ, precum și cei de la Apele Române. Încercasem să studiem apa și proprietățile ei din punct de vedere fizic, chimic precum și apa în corpul uman, chiar și despre memoria apei au vorbit copiii după ce au citit cartea lui Masaru Emoto!
Dar nu disper, îmi iubesc meseria, iubesc copiii așa că mai încerc. În septembrie organizez iar Noaptea cercetătorilor Europeni și apoi aștept bacalaureatul anunțat de domnul ministru, sigur va face lumină în învățământ! Toate liceele, indiferent de profil, același subiect cu itemi din unsprezece discipline! Să sperăm că o să fie spre binele elevilor, spre mai binele societății!