Matematica, adesea numită „limba universului”, a fost mult timp percepută ca un domeniu dominat de bărbați. Totuși, istoria și realitatea contemporană demonstrează o prezență vitală și un impact profund al femeilor în acest domeniu, în special în rolul de profesoară. Femeia care predă matematica nu este doar un simplu transmițător de cunoștințe, ci un catalizator pentru schimbare, un model de excelență intelectuală și un factor esențial în combaterea stereotipurilor de gen în domeniile STEM (Știință, Tehnologie, Inginerie și Matematică).
Acest articol explorează traseul istoric al femeilor în educația matematică, contribuțiile lor majore și rolul lor crucial în modelarea viitorului științific și tehnologic.
Drumul femeilor către catedra de matematică a fost presărat cu obstacole instituționale și culturale. Secole de restricții privind accesul la educația superioară au însemnat că realizările lor au trebuit să fie obținute prin eforturi extraordinare și adesea în condiții de anonimat.
În Epoca Antică și Medievală, Hypatia din Alexandria (c. 370–415 d.Hr.) rămâne cea mai veche și mai cunoscută figură feminină în matematică și educație. Ea a predat geometria, algebra și astronomia și a contribuit la dezvoltarea astrolabului și hidroscopului, servind ca sursă de inspirație, deși destinul ei tragic a ilustrat cât de vulnerabile erau femeile intelectuale în acea perioadă.
În Epoca Modernă Timpurie și Contribuția în Europa Sophie Germain (1776–1831) a fost nevoită să folosească un pseudonim masculin, Monsieur LeBlanc, pentru a coresponda cu marii matematicieni ai vremii, precum Lagrange și Gauss. Deși nu a avut o carieră didactică formală, munca ei în teoria elasticității și în Marea Teoremă a lui Fermat a fost recunoscută, dovedind că geniul feminin putea excela chiar și în afara structurilor academice.
Odată cu deschiderea Ușilor Academice – Secolele XIX și XX Sofia Kovalevskaia (1850–1891) a spart bariere instituționale, fiind prima femeie din lume care a obținut un doctorat (în Germania) și prima femeie care a deținut o catedră de profesor universitar în Europa de Nord (Universitatea din Stockholm). Ea este un simbol al tenacității în fața unui sistem academic rigid.
În România, Vera Myller (1880–1970) a marcat un moment istoric devenind prima femeie profesor universitar din țară. Activitatea ei de la Universitatea din Iași a fost crucială nu doar pentru matematică, ci și pentru mișcarea de emancipare academică a femeilor din România.
Aceste exemple arată că, de fiecare dată când li s-a oferit șansa, femeile au contribuit nu doar la cunoașterea matematică, dar au și pus bazele pentru ca profesia de dascăl de matematică să fie astăzi deschisă tuturor.
Impactul unei profesoare de matematică se extinde dincolo de curriculum, având consecințe majore asupra psihologiei și alegerilor de carieră ale elevilor, în special a fetelor.
Prezența unei femei la catedră funcționează ca un model de rol puternic. Pentru o elevă, a vedea o femeie rezolvând cu ușurință ecuații complexe și predând cu autoritate, contracarează direct stereotipul social care leagă abilitățile matematice superioare exclusiv de bărbați. Acest lucru are un efect direct asupra Încrederii în Sineadică crește încrederea fetelor în propriile abilități de a aborda materii dificile și le încurajează să ia în considerare trasee academice și profesionale (inginerie, informatică, cercetare) pe care altfel le-ar fi perceput ca fiind inaccesibile.
Cercetările în domeniul educației sugerează că femeile profesoare pot aduce stiluri de predare care favorizează incluziunea, empatia și relaționarea: Femeile profesoare de matematică sunt adesea percepute ca fiind mai abordabile și mai dispuse să ofere sprijin individual, contribuind la reducerea „anxietății matematice” care afectează mulți elevi.
În prezent, matematica este recunoscută ca fiind fundamentul tuturor disciplinelor STEM. Deși femeile constituie un procent semnificativ din rândul profesorilor de matematică la nivel preuniversitar (o evoluție pozitivă), există încă un „decalaj de scurgere” (leaky pipeline): pe măsură ce nivelul de educație sau carieră avansează (de la licență la doctorat, la poziții de cercetare sau conducere în companiile tech), proporția femeilor scade.
În concluzie, femeia ca profesoară de matematică este mult mai mult decât o simplă profesionistă; ea este un agent al echității și un promotor al excelenței. De la Hypatia la contribuțiile matematice ale laureaților Fields de astăzi (precum Maryam Mirzakhani), prezența ei a îmbogățit știința. În mediul educațional, rolul ei de a inspira fete și băieți deopotrivă, de a umaniza rigoarea științei exacte și de a demonstra că rațiunea și creativitatea nu țin cont de gen, este de o importanță inestimabilă. Susținerea și valorizarea profesoarelor de matematică reprezintă o investiție directă în viitorul inovator și echilibrat al societății.