Evaluarea în învățământ este o problemă veche cu conotații noi, un subiect controversat, în special datorită încărcăturii sale morale (prin evaluare se realizează clasificări şi selecții, se dau „verdicte” şi se hotărăște soarta unor oameni). Evaluarea este un proces esențial în educație și în diverse domenii profesionale, având ca scop măsurarea și aprecierea cunoștințelor, abilităților și performanțelor unei persoane. Totuși, acuratețea și obiectivitatea evaluării pot fi influențate de o serie de factori perturbatori, care pot distorsiona rezultatele și pot duce la notări incorecte.
1. Subiectivitatea evaluatorului
Subiectivitatea evaluatorului poate influența considerabil rezultatele evaluării. Aceasta apare atunci când evaluările sunt afectate de părerile, atitudinile sau preferințele personale ale evaluatorului.
Exemple:
– Simpatia sau antipatia față de o anumită persoană evaluată.
– Prejudecăți legate de gen, rasă sau cultură.
– Expectanțe preconcepute privind performanța unei persoane.
Impact: Subiectivitatea poate duce la evaluări inechitabile, favorizând sau defavorizând anumiți indivizi fără justificare obiectivă.
2. Contextul și condițiile de evaluare
Contextul și condițiile în care se desfășoară evaluarea pot influența performanța celor evaluați.
Exemple:
– Nivelul de zgomot sau lumina din încăpere.
– Ora la care se desfășoară evaluarea.
– Starea fizică și mentală a persoanelor evaluate (oboseală, stres, boală).
Impact: Factori de mediu nefavorabili pot afecta negativ concentrarea și performanța, ducând la rezultate care nu reflectă adevăratele abilități ale celor evaluați.
3. Claritatea și relevanța itemilor de evaluare
Calitatea itemilor de evaluare joacă un rol crucial în procesul de evaluare. Itemii neclari sau irelevanți pot duce la confuzii și interpretări eronate.
Exemple:
– Întrebări ambigue sau formulate neclar.
– Itemi care nu sunt relevanți pentru competențele și cunoștințele ce se doresc a fi evaluate.
Impact: Itemii neclari sau irelevanți pot duce la evaluări care nu măsoară corect abilitățile și cunoștințele vizate, influențând negativ validitatea evaluării.
4. Efectul de halo și Efectul de horn
Efectul de halo apare atunci când o caracteristică pozitivă a unei persoane influențează evaluarea altor caracteristici, iar efectul de horn apare când o caracteristică negativă influențează negativ evaluarea altor caracteristici.
Exemple:
– Un student este evaluat favorabil în toate domeniile doar pentru că este foarte politicos.
– Un angajat este evaluat nefavorabil în toate aspectele doar pentru că a făcut o greșeală minoră.
Impact: Aceste efecte duc la evaluări părtinitoare și inexacte, afectând obiectivitatea procesului de evaluare.
5. Erori sistematice și nesistematice
Erorile sistematice sunt erori constante care apar dintr-o cauză specifică și afectează toate măsurătorile în aceeași direcție, în timp ce erorile nesistematice sunt întâmplătoare și nu au o direcție specifică.
Exemple:
– Utilizarea unui instrument de evaluare defect sau calibrat incorect (eroare sistematică).
– Variații ale dispoziției evaluatorului sau ale persoanei evaluate (eroare nesistematică).
Impact: Erorile sistematice pot duce la concluzii distorsionate sistematic, iar erorile nesistematice pot introduce variabilitate și incertitudine în rezultate.
Factorii perturbatori ai evaluării pot avea un impact semnificativ asupra acurateței și obiectivității rezultatelor evaluative. Identificarea și minimizarea acestor factori sunt esențiale pentru a asigura evaluări corecte și relevante. Acest lucru poate fi realizat prin formarea continuă a evaluatorilor, îmbunătățirea condițiilor de evaluare și dezvoltarea de instrumente de evaluare clare și relevante. Prin cunoașterea acestor aspecte, putem îmbunătăți calitatea și corectitudinea procesului de evaluare în diverse domenii.
Bibliografie
Cerghit, I., 2002, „Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri, stiluri, strategii”, Bucureşti, Editura Aramis;
Tomşa, Gh., 2005, „Psihopedagogie preşcolară şi şcolară”, Bucureşti, Editura C.N.I. Coresi S.A.;