Lucrez într-o școală incluzivă cu elevi din diverse medii și diferite etnii, problema abandonului școlar este dezbătută mereu; încerc să iau decizii favorabile tuturor, să îi integrez pe toți în activități pentru a putea excela fiecare într-un domeniu, dar uneori se pare că mă lupt cu un zid, iar informația și dorința mea de implicare a elevilor în risc de abandon nu trece zidul.
Abandonul școlar reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în încetarea frecventării școlii, părăsirea sistemului educativ indiferent de nivelul la care s-a ajuns, înaintea obținerii unei calificări sau pregătiri profesionale complete sau înaintea încheierii actului de studii început.
Abandonul școlar este o problemă serioasă cu care se confruntă societatea în prezent.
Elevul care abandonează azi școala va deveni adultul de mâine care nu va putea lucra într-un sistem organizat, nu va putea face față regulilor, iar sarcinile îl vor copleși.
După părerea mea, unii elevi ajung să abandoneze școala din cauza lipsurilor nu a dezinteresului, am întâlnit elevi din medii defavorizate care au fost respinși de colegi pe motiv că nu fac parte din același grup social sau datorită faptului că nu joacă aceleași jocuri (P.S.), deci nu au interese comune, nu au motive să comunice. Un alt factor cu greutate considerabilă este influența media, promovarea unor persoane care nu au excelat în mediul școlar; pe rețelele sociale anumiți indivizi fără prea multă școală, dar cu resurse financiare par a fi modele pentru tânăra generație.
Caracteristicile abandonului școlar:
- Situația materială;
- Relații tensionate din familie;
- Familie monoparentală;
- Nivelul intelectual al părinților;
- Starea psihologică a elevului;
- Lipsa motivației;
- Relațiile dintre elevi;
- Ritmul muncii școlare;
- Cerințe ce depășesc posibilitățile elevului;
- Atitudinea societății.
În această situație, rolul decisiv îl are familia, ea decide cât timp și în ce mod copilul este expus în fața ecranelor. Familia poate încuraja copilul, îi poate ghida pașii spre performanță sau poate oferi exemple negative, dezinteres, atitudine ostilă față de mediul școlar. Școala și familia trebuie să coopereze pentru a eradica abandonul școlar.
În concluzie, abandonul școlar reprezintă o problemă educațională și socială gravă, cu consecințe pe termen lung atât pentru individ, cât și pentru societate. Cauzele sale sunt multiple și interconectate, pornind de la situația materială precară și mediul familial defavorabil, până la presiunea grupului și influența negativă a unor modele promovate în social media. Deși cadrele didactice depun eforturi considerabile pentru integrarea și motivarea elevilor în risc de abandon, succesul acestor intervenții este limitat fără o implicare activă a familiei și fără o colaborare strânsă între școală și părinți. Este esențial să înțelegem că prevenirea abandonului școlar nu poate fi responsabilitatea exclusivă a școlii, ci necesită un efort conjugat al tuturor factorilor implicați în educație. Doar printr-o abordare holistică, care să țină cont de toate caracteristicile identificate ale abandonului școlar și să implice activ atât familia cât și școala, putem spera să diminuăm acest fenomen și să asigurăm șanse reale de reușită pentru toți elevii, indiferent de mediul din care provin.