Delincvența juvenilă reprezintă un fenomen complex, cu implicații sociale, juridice și psihologice, care afectează nu doar tinerii implicați, ci și întreaga societate. Pentru a combate eficient această problemă, este esențială identificarea și înțelegerea cauzelor care contribuie la apariția comportamentului infracțional în rândul minorilor. Printre factorii cei mai importanți se numără abandonul familial și școlar, precum și influența negativă a anturajului – în special a grupurilor de prieteni cu comportamente deviante.
Acești factori, adesea interconectați, contribuie la crearea unui climat psiho-social instabil în care minorii sunt vulnerabili la influențe externe și, în lipsa unui sistem de sprijin adecvat, ajung să adopte conduite antisociale.
1. Abandonul familial și școlar – premise ale marginalizării juvenile
1.1 Dimensiunea afectivă a abandonului
Abandonul, în sens larg, nu se limitează la părăsirea fizică a copilului, ci implică și o formă de neglijență emoțională sau afectivă, cu consecințe profunde asupra dezvoltării psihice. Termenul de abandon familial, așa cum este definit în legislația românească, vizează neîndeplinirea obligațiilor morale și materiale față de copil. În absența afecțiunii, sprijinului și supravegherii parentale, minorul se confruntă cu un vid afectiv care favorizează comportamentele deviante.
Copiii abandonați, indiferent că provin din familii destrămate, dezinteresate sau abuzive, dezvoltă adesea sentimente de insecuritate, frustrare și respingere, ce pot degenera în agresivitate, ostilitate sau nonconformism. În lipsa unei ancore emoționale, aceștia tind să caute validare în alte medii, adesea nefavorabile, cum sunt grupurile infracționale.
1.2 Rolul familiei în socializarea morală
Familia este primul cadru în care are loc procesul de socializare al copilului. Este mediul în care se formează bazele comportamentului moral, valorile, regulile de conduită și atitudinile sociale. Familiile cu o funcționare deficitară – fie din cauza consumului de alcool, a violenței domestice, a sărăciei extreme sau a stilurilor parentale dezorganizate – contribuie la dezvoltarea unor tipare de comportament instabil la copii.
În special familiile dezinteresate de educația copiilor, cele în care lipsește controlul parental sau în care este promovat un model de viață antisocial, favorizează asumarea de către minor a unor conduite infracționale. Subsocializarea morală, adică absența unei educații etice consistente, lasă loc dezvoltării unui comportament deviant care scapă controlului social tradițional.
1.3 Rolul școlii și consecințele abandonului educațional
Școala, alături de familie, are o funcție fundamentală în formarea personalității individului, oferind cunoștințe, modele de conduită și oportunități de integrare socială. Atunci când minorii abandonează școala, pierd nu doar instruirea formală, ci și șansa de a fi expuși la valori și comportamente pozitive.
Cauzele abandonului școlar pot fi diverse: dificultăți financiare, lipsa de sprijin din partea familiei, probleme de adaptare, deficiențe ale sistemului educațional (număr mare de elevi în clase, dotări insuficiente, personal didactic slab pregătit sau dezinteresat). Acești factori, cumulați cu lipsa unei educații morale în familie, conduc la formarea unor tineri nepregătiți pentru integrarea în viața socială și profesională, vulnerabili la tentațiile unei vieți parazitare sau infracționale.
2. Gașca și influența negativă a grupului de prieteni
2.1 Grupul ca refugiu și sursă de identitate
În lipsa unui sprijin familial sau școlar, minorii tind să-și găsească sprijinul emoțional în grupurile de prieteni, cunoscute adesea sub numele de „găști”. Acestea devin adevărate comunități informale unde adolescentul găsește acceptare, solidaritate și un sentiment de apartenență. Însă, atunci când aceste grupuri sunt formate din alți tineri cu comportamente deviante, influența exercitată este de cele mai multe ori negativă.
Gașca oferă un cadru în care normele sociale sunt înlocuite cu reguli interne, iar comportamentele antisociale sunt tolerate sau chiar încurajate. Sub presiunea anturajului, minorul poate adopta conduite precum consumul de alcool, droguri, furturi sau acte de vandalism.
2.2 Delincvența de grup și vulnerabilitatea adolescentului
Multe dintre infracțiunile comise de minori sunt realizate în grup, adesea împotriva altor minori și chiar în incinta sau proximitatea școlilor. Delincvența de grup are o componentă psihologică puternică: într-un grup, responsabilitatea este difuză, iar adolescentul simte o presiune de conformare cu normele interne ale găștii.
Vulnerabilitatea adolescentului, aflat într-o etapă de formare a identității, îl face ușor de influențat. În lipsa unor repere morale solide și a unui sprijin adult, acesta ajunge să adopte valorile grupului, chiar dacă acestea sunt în opoziție cu normele sociale general acceptate.
Concluzie
Delincvența juvenilă este rezultatul unui cumul de factori, dintre care cei mai importanți sunt abandonul familial și școlar, respectiv influența negativă a grupurilor de prieteni. În centrul acestor factori se află neglijența afectivă, lipsa unei educații morale coerente și absența unui sprijin constant din partea adulților semnificativi din viața minorului.
Pentru a preveni și combate delincvența juvenilă, este necesară o abordare multidimensională care să vizeze:
- Consolidarea rolului familiei prin consiliere parentală și sprijin social.
- Reforma sistemului educațional, pentru a reduce abandonul școlar.
- Crearea unor alternative sănătoase de socializare pentru tineri.
- Implicarea comunității și a instituțiilor locale în monitorizarea și sprijinirea minorilor aflați în situații de risc.
Doar printr-o intervenție timpurie și integrată se poate reduce impactul acestor factori de risc și se poate contribui la formarea unor tineri responsabili și bine integrați în societate.
Bibliografie
• Boloş, Daniela; Sălăgean, Daniela – Ghid de educaţie civică şi antiinfracţională, Editura Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003.
• Milea, Viorel; Vlad, Viorel Iulian; Dominte, Ciprian Vasile; Macovei, Ioan – Perspective teoretico-aplicative privind delincvenţa juvenilă, Editura LUMEN, Iaşi.
• Codul Penal Român, Editura Caminante, Bucureşti, 2002.