Explicația este acea formă a expunerii în care predomină argumentarea rațională şi elementele descriptive. Prin explicație, se urmărește ca elevii să înţeleagă bine ideile ce li se comunică, de aceea ea se adresează mai mult gândirii şi mai puţin sentimentelor. Aşa se procedează când se predau elevilor cunoştinţe despre cauzele care au provocat un fenomen, despre un procedeu de dezvoltare a problemelor.
Explicaţia este o metodă care nu poate fi evitată de nici un profesor, indiferent de specialitatea acestuia. Profesorul îşi însoţeşte comunicarea de explicarea conceptelor, de stabilirea unor corelaţii cu alte concepte învăţate anterior, de justificarea şi argumentarea unor afirmaţii, principii, legi, fenomene etc.
În cursul explicaţiei, se foloseşte de obicei şi material intuitiv. Dacă este bine ales, vine în sprijinul explicaţiei şi ajută pe elevi în însuşirea noţiunilor, la înţelegerea concluziilor şi generalizărilor. Când se foloseşte explicaţia. este necesar să se aleagă cu mare atenție exemplele care vor fi analizate cu elevii. Acestea trebuie să fie accesibile şi interesante, substanţiale şi educative, să ajute la desprinderea cu uşurinţă a ceea ce este caracteristic şi tipic.
Pe măsură ce explică, profesorul poate pune elevilor întrebări, pentru a-şi da seama dacă şi-au însuşit corect şi conştient partea din tema expusă până atunci şi pentru a menţine atenţia lor. Elevii vor fi antrenaţi să participe la explicaţii, să generalizeze, să formuleze reguli, să interpreteze în lumina cunoştinţelor însuşite fapte din experienţa lor anterioară.
În procesul predării prin recurgerea la explicaţii, profesorul e dator să folosească un limbaj adecvat (riguros din punct de vedere ştiinţific, corect din punct de vedre gramatical, inteligibil şi fluent), să realizeze o argumentare logică şi să fie preocupat de captarea atenţiei şi interesul elevilor săi.
Această metodă are avantajul de a fi uşor de folosit şi este deosebit de eficace, deoarece, într-un timp relativ scurt elevilor li se clarifică operativ (pe măsura parcurgerii secvenţelor lecţiei) toate problemele pe care aceştia nu le-au înţeles în mod corespunzător.
De aceea se recomandă îmbinarea cu metoda conversaţiei. Astfel pentru a explica faptul că alcoolii au puncte de fierbere şi de topire anormal de ridicate comparativ cu alte substanțe cu funcțiuni organice se prezintă elevilor valorile punctelor de fierbere.
CH3-NH2 CH3-OH CH3-F
-6,7˚C +64,7˚C -78,2˚C
Acest fapt se explică prin existența legăturilor de hidrogen între moleculele de alcool care se asociază ca şi în cazul apei, formând agregate de diferite mărimi.