EDICT

Miturile legate de performanța școlilor Europei nordice m-au fascinat dintotdeauna. Dacă în urmă cu 20 de ani luam contact cu sistemul educațional suedez și cel norvegian, iată că acum, prin intermediul unui parteneriat Erasmus+, am reușit să simt pulsul educațional în școli din Islanda. Evident că experiența unei săptămâni pe tărâm islandez m-a fascinat din toate punctele de vedere și va rămâne pentru o lungă perioadă de timp ca ceva memorabil.

Dar care a fost șansa mea de a ajunge în Islanda? Sunt o persoană care nu se mulțumește cu puțin și căreia îi place să exploreze lumi noi, să întâlnească alți oameni, alte culturi. În urma unei aplicații Erasmus+ câștigătoare, am avut șansa să coordonez activitatea școlii noastre – Școala Gimnazială ARON DENSUȘIANU Hațeg –  în proiectul european „Stand by me”. În acest proiect, am participat alături de profesori din alte școli europene din Grecia, Italia, Ungaria, Finlanda și Islanda.

De ce „Stand by me”? Deoarece tema proiectului este una actuală și are ca abordare voluntariatul. Experiența unui proiect Erasmus+ e unică și reușește să marcheze parcursul profesional al unui om pentru mult timp. Nu eram la prima experiență Erasmus, dar eram la prima interacțiune cu sistemul educațional islandez.

Cred că ceea ce mi-a plăcut cel mai mult, la fel ca și acum 20 de ani în școlile din Suedia, a fost faptul că în Islanda nu „s-au aruncat la coșul de gunoi”, considerându-se demodate atelierele unde copiii învață lucruri practice; au ateliere de gătit, ateliere de tâmplărie, croitorie, de modelaj în lut, de traforaj. Dotarea acestor ateliere este una grozavă. Am avut plăcerea să asistăm la o oră de gastronomie cu o grupă de 12 elevi coordonați de un cadru didactic unde la fiecare doi elevi era un aragaz!!, fiecare avea propriile ustensile, iar elevii (vârsta lor fiind de 8-9 ani ) preparau o rețetă de biscuiți.

Pe lângă tradițional, elevii islandezi beneficiază de laboratoare performante de informatică. Fiecare elev are acces la propriul device unde se lucrează aplicat sau au de făcut diverse teme de cercetare și documentare. Spațiul școlar este extrem de prietenos, elevii având posibilitatea să își găsească locul potrivit, de la mesele tradiționale la canapele reconfortante!

Sălile de lectură sunt alte spații atractive care te îndeamnă la studiu, foarte plăcut și cochet aranjate, dar și foarte bine dotate cu o multitudine de cărți școlare recomandate. Pentru pauza de 10 este o tradiție în aceste școli, fiecare copil are gustarea plină de vitamine: li se oferă diverse fructe în condiții de igienă perfectă.

Spațiile de învățare sunt generoase, au un mobilier confortabil, modular, extrem de atrăgătoare, iar de dotarea cu materiale didactice… ce să mai spun… mi se pare un loc ideal să poți să fii profesor.

Și, dacă am pomenit de condițiile ce creează o stare de bine pentru elevi, e timpul să mă opresc asupra modului în care un cadru didactic are acest confort vizibil, dar și psihic. Spațiul de lucru al profesorilor sunt separate de spațiile de relaxare. Mediul de lucru este unul cooperant și stimulativ. Școala știe să își promoveze personalul, nu am văzut aici sistem ierarhic pe verticală, mai degrabă fiecare om este pus în valoare și stimulat și parcă fiecare om e exact la locul potrivit. Școlile dispun de săli special amenajate pentru pauza de cafea, gustare (fructe, dulciuri) toate acestea fiind oferite de către școală gratuit.

Nu deloc demn de neglijat atunci când ajungi într-un astfel de loc este peisajul parcă desprins dintr-un film SF. Roci vulcanice, ape cu un colorit de smarald, cascade fascinante… peisaj mirific. Geizerele, luminile nordice și Laguna albastră fac din această insulă un loc pe care merită să îl vizitezi.

Dar mai speciali sunt OAMENII. Chiar dacă trăiesc în locuri parcă atât de îndepărtate și reci, au un suflet extrem de cald și sunt foarte prietenoși, cu o educație aleasă și foarte normali. A fost singura țară în care am fost primiți de un președinte de stat și care ne-a tratat cu naturalețe și o politețe exemplară. Așadar o experiență minunată și care va rămâne în sertarele memoriei. Atunci când îmi va fi dor de normalitate în învățământ, voi deschide sertarul cu amintiri și voi lua energia de acolo.