Școlile cărora le-am pășit pragul în vizita noastră profesională în Polonia ne-au revelat realităţi interesante despre sistemul educaţional polonez contemporan și despre modul în care se realizează incluziunea elevilor cu CES. Statul contribuie semnificativ, cu resurse financiare pentru dezvoltarea și furnizarea de material didactic adaptat învățării pentru copiii cu diverse dizabilități.
În perioada 26 februarie 1 martie 2024, s-a desfășurat în Polonia a cincea mobilitate din cadrul proiectului Erasmus+ “Pour un collège inclusif” 2022-1-FR01-KA220-SCH-000085014, proiect coordonat de Collège de l’Alaric, din Franța. La aceast schimb de experiență și de bune practici, organizat de partenerul polonez, au luat parte delegații din Franța, Suedia, Portugalia, Grecia și România. Echipa României a fost formată din trei cadre didactice de la Școala Gimnazială „Grigore Moisil” din Ploiești: Anda Marcu- directorul școlii, Cristina Stan- coordonatoarea echipei de proiect și Claudia Tatu- profesor membru în echipa de proiect.
Sistemul de învățământ din Polonia este organizat într-o manieră similară cu multe alte țări europene, având trei niveluri principale: învățământul primar, gimnazial și liceal. Un aspect notabil al sistemului polonez este importanța acordată educației religioase, cu o opțiune de alegere între educația etică și religioasă în școli. De asemenea, sistemul polonez pune un accent deosebit pe examenele de absolvire, care joacă un rol crucial în evaluarea progresului elevilor.
În ceea ce privește incluziunea, Polonia a făcut progrese semnificative în ultimii ani pentru a asigura accesul la educație pentru toți copiii, indiferent de necesitățile lor speciale. Aceasta include crearea unor programe și servicii specializate pentru elevii cu dizabilități sau cu alte nevoi educaționale speciale. Școlile au acces la resurse și formare adecvată pentru cadrele didactice, sunt echipate cu mijloace de învățământ moderne, iar elevii sunt încurajați și motivați în mod substanțial să se angajeze activ în procesul lor educativ, beneficiind de sprijinul comun al cadrelor didactice, al pedagogilor, psihologilor și consilierilor școlari.
Toți profesorii din celelalte țări au apreciat implicarea colectivului de cadre didactice și a echipei manageriale pentru organizarea unor activități memorabile, în care jocul și joaca s-au împletit armonios cu formarea profesională, în care dezbaterile pe tema incluziunii nu au adus doar informații noi, ci au dezvoltat competențele de comunicare în limba franceză, în care am descoperit împreună cum pot fi incluse aplicațiile digitale în cadrul cursurilor, in care am făcut cunoștință cu o formă specială de sprijin pentru elevi- tutorele, la care apelează atât elevii cu CES, cât și ceilalți elevi dintr-un colectiv.
În comparație cu Polonia, România se confruntă și ea cu propriile sale provocări în domeniul incluziunii în sistemul de învățământ. Deși există politici și legi care promovează incluziunea în școlile românești, implementarea lor rămâne uneori problematică din cauza lipsei de resurse financiare și umane, infrastructurii inadecvate și a unei neînțelegeri sau rezistențe față de conceptul de incluziune în unele comunități. Totuși, atât în Polonia, cât și în România, există un angajament puternic pentru a îmbunătăți accesul la educație pentru toți copiii, indiferent de situația lor. Ambele țări se confruntă cu provocări similare în asigurarea unei incluziuni deplină și efective în sistemul lor de învățământ și depun eforturi pentru a găsi soluții durabile și eficiente.
Deși sistemele de învățământ din Polonia și din România au diferențe în ceea ce privește incluziunea, putem conchide că ambele țări se străduiesc să asigure accesul egal la educație pentru toți copiii, existând, fără îndoială, aspecte care necesită îmbunătățiri și dezvoltare continuă pentru a atinge o incluziune deplină.