Participarea la o mobilitate Erasmus+ de tip job shadowing, desfășurată într-o școală gimnazială din Grecia, a fost pentru mine mai mult decât o experiență profesională într-un alt sistem educațional. A fost o oportunitate de a privi educația dintr-o perspectivă diferită, de a observa alte modalități de lucru și, mai ales, de a reflecta asupra propriei activități didactice.
Ca profesor de limba și literatura română, am plecat în această mobilitate cu dorința de a descoperi metode noi de predare, de a înțelege mai bine modul în care profesorii dintr-o altă țară europeană interacționează cu elevii și de a identifica acele practici pe care le-aș putea adapta propriului context educațional.
La întoarcere, am realizat că cea mai importantă parte a unei astfel de experiențe nu este ceea ce vezi, ci ce reușești să înveți din ceea ce vezi și cum transformi această învățare în acțiuni concrete.
Am învățat să privesc lecția dintr-o perspectivă diferită
Observarea lecțiilor din școala gazdă mi-a oferit posibilitatea de a analiza procesul educațional din poziția unui observator. Acest lucru m-a determinat să acord mai multă atenție unor aspecte care, atunci când ești profesorul de la catedră, pot trece uneori neobservate.
Am urmărit modul în care profesorii formulează cerințele, cum încurajează participarea elevilor, cum gestionează momentele dificile și cum creează un climat favorabil învățării.
Una dintre concluziile importante pe care le-am desprins este aceea că o lecție eficientă nu înseamnă doar transmiterea unor informații, ci crearea unor situații în care elevul este determinat să gândească, să întrebe, să argumenteze și să participe.
Această idee poate fi transferată foarte ușor în predarea limbii și literaturii române.
De exemplu, în loc ca analiza unui text literar să se bazeze predominant pe întrebări adresate întregii clase, elevii pot lucra în grupuri, fiecare grup având o perspectivă diferită asupra textului. Un grup poate analiza personajele, altul relația dintre personaje, altul limbajul artistic, iar un alt grup poate formula o interpretare personală. La final, elevii își prezintă concluziile și construiesc împreună imaginea de ansamblu a textului.
Astfel, profesorul devine facilitator, iar elevul devine participant activ la construirea cunoașterii.
Am învățat valoarea schimbului de experiență
Interacțiunea cu profesorii școlii gazdă a fost una dintre cele mai valoroase componente ale mobilității.
Discuțiile despre curriculum, metode de predare, evaluare, relația cu elevii și activitățile extracurriculare mi-au arătat că, dincolo de diferențele dintre sistemele educaționale, profesorii europeni se confruntă cu provocări similare.
Cum îi motivăm pe elevi?
Cum îi facem să citească?
Cum îi determinăm să participe?
Cum dezvoltăm gândirea critică?
Cum folosim tehnologia fără ca aceasta să înlocuiască interacțiunea umană?
Aceste discuții mi-au confirmat faptul că dezvoltarea profesională nu se produce doar prin cursuri și formări, ci și prin dialogul cu alți profesori și prin observarea directă a practicilor lor.
Am învățat să privesc schimbul de experiență nu doar ca pe o ocazie de a primi idei, ci și ca pe o oportunitate de a reflecta asupra propriilor metode și de a împărtăși, la rândul meu, experiența acumulată în școala românească.
Am învățat că interculturalitatea poate deveni o resursă didactică
Interacțiunea cu elevii și profesorii greci mi-a oferit o perspectivă mai profundă asupra importanței educației interculturale.
Am descoperit că diferențele culturale nu trebuie privite ca bariere, ci ca resurse pentru învățare.
Această idee poate fi valorificată și în orele de limba și literatura română.
De exemplu, elevii pot compara un mit românesc cu un mit grecesc, pot analiza modul în care diferite culturi vorbesc despre familie, curaj, prietenie sau libertate sau pot realiza proiecte despre patrimoniul cultural al României și Greciei.
O astfel de activitate nu dezvoltă doar competențe de comunicare și lectură, ci îi ajută pe elevi să înțeleagă că aparțin unui spațiu european divers, în care culturile se întâlnesc și se completează.
Am învățat importanța activităților extracurriculare
Participarea la pregătirea serbării anuale a școlii gazdă mi-a arătat cât de important este rolul activităților extracurriculare în construirea unei comunități școlare.
Am observat colaborarea dintre profesori și elevi, implicarea acestora în pregătirea evenimentului și bucuria de a lucra împreună pentru un obiectiv comun.
Experiența m-a determinat să reflectez asupra modului în care putem folosi activitățile culturale și artistice pentru a-i apropia pe elevi de literatură.
De exemplu, o operă literară poate deveni punctul de plecare pentru:
- o dramatizare;
- un spectacol de lectură;
- o expoziție;
- un podcast realizat de elevi;
- o prezentare multimedia;
- o dezbatere;
- un proiect interdisciplinar.
În acest fel, literatura poate ieși din limitele manualului și poate deveni o experiență autentică pentru elevi.
Am învățat să acord mai mult spațiu vocii elevului
Un alt lucru important pe care îl iau cu mine din această experiență este necesitatea de a crea mai multe situații în care elevii să își exprime propriile idei.
La orele de limba și literatura română, acest lucru poate fi realizat prin activități precum:
- „Gândește – discută – împărtășește”
Elevul formulează individual un răspuns, îl discută cu un coleg și apoi îl prezintă clasei. - „Elevul profesor”
Un elev explică timp de câteva minute un concept, un fragment de text sau o interpretare. - „Întrebarea care rămâne”
După lectura unui text, fiecare elev formulează o întrebare la care nu a găsit încă un răspuns. Întrebările devin punctul de plecare pentru discuția clasei. - „Apără-ți opinia”
Elevii primesc o afirmație legată de un personaj sau de o situație din text și trebuie să își susțină punctul de vedere prin argumente și exemple.
Aceste activități transformă ora într-un spațiu de dialog și îi ajută pe elevi să își dezvolte gândirea critică, capacitatea de argumentare și încrederea în propriile idei.
Am învățat că tehnologia trebuie să susțină învățarea.
Experiența din Grecia mi-a oferit și posibilitatea de a observa modul în care resursele digitale pot fi integrate în procesul educațional.
Pentru mine, concluzia nu este că tehnologia trebuie folosită la fiecare oră, ci că ea trebuie folosită atunci când aduce valoare învățării.
În activitatea mea pot utiliza resurse digitale pentru realizarea unor prezentări, hărți conceptuale, portofolii, proiecte colaborative sau produse creative.
De exemplu, după studierea unei opere literare, elevii pot realiza o prezentare digitală intitulată „Lumea operei prin ochii mei”, în care să combine text, imagini, elemente biografice și propria interpretare.
Astfel, tehnologia devine un instrument prin care elevii creează, comunică și reflectează.
Am învățat să privesc mai atent cultura ca parte a educației.
Vizitele culturale realizate în timpul mobilității au completat experiența profesională și mi-au reamintit faptul că educația nu se limitează la spațiul școlii.
Contactul direct cu patrimoniul și cultura Greciei m-a făcut să reflectez asupra modului în care putem transforma experiențele culturale în contexte de învățare.
Un muzeu, un monument, o stradă, o poveste locală sau un element de patrimoniu pot deveni puncte de plecare pentru o lecție de literatură, istorie, comunicare sau educație interculturală.
Pentru elevi, învățarea devine astfel mai autentică atunci când informația este legată de o experiență concretă.
Ce iau cu mine din această mobilitate?
Dacă ar fi să sintetizez ceea ce am învățat în urma acestei experiențe, aș reține câteva idei esențiale:
- Să observ mai mult și să transmit mai puțin.
Elevii au nevoie de contexte în care să descopere, să întrebe și să formuleze propriile răspunsuri. - Să creez mai multe oportunități de colaborare.
Învățarea între colegi poate fi la fel de valoroasă ca interacțiunea directă cu profesorul. - Să valorific diversitatea culturală.
Contactul cu alte culturi poate deveni o resursă importantă pentru dezvoltarea elevilor. - Să transform literatura într-o experiență.
Textele literare pot genera discuții, proiecte, creație, dezbateri și conexiuni cu lumea reală. - Să învăț permanent de la alți profesori.
Schimbul de experiență și dialogul profesional reprezintă surse autentice de dezvoltare. - Să transfer ceea ce învăț.
Adevărata valoare a unei mobilități Erasmus+ se vede atunci când experiența dobândită ajunge, în cele din urmă, la elevi.
Concluzie
Experiența de job shadowing din Grecia mi-a oferit mai mult decât exemple de bune practici. Mi-a oferit un context pentru reflecție profesională.
Am revenit cu idei noi, dar și cu întrebări noi. Am învățat să privesc lecția din perspectiva elevului, să acord mai multă importanță colaborării, dialogului și interculturalității și să caut modalități prin care literatura să devină mai apropiată de experiența reală a elevilor.
Cred că acesta este unul dintre cele mai importante beneficii ale programului Erasmus+: ne oferă șansa de a ieși din rutină, de a vedea alte moduri de a face lucrurile și de a ne întoarce mai pregătiți să schimbăm, chiar și puțin, modul în care învățăm și îi învățăm pe ceilalți.
Pentru mine, această mobilitate nu reprezintă un punct final, ci un nou început: acela de a transforma ceea ce am observat și am învățat în experiențe de învățare relevante pentru elevii mei.