Învăţământul special este o parte componentă a sistemului de învăţământ românesc şi oferă tuturor copiilor programe educaţionale potrivite nevoilor lor de dezvoltare. În România, copiii cu dizabilităţi pot fi înscrişi în învăţământul special sau în învaţământul de masă. În şcolile de masă pot fi integraţi copii cu deficienţe medii, dificultăţi de învăţare şi tulburări de limbaj, tulburări socio-afective sau de comportament. Politicile educaționale sunt bazate pe valorificarea principiilor educației pentru toți, indiferent de cerințele speciale cu care se confruntă, pentru a deveni utili în familiile lor, dar și utili societății în care trăiesc.. Procesul de integrare trebuie să fie un proces de normalizare a vieții copiilor cu cerinte educaționale speciale. Școala trebuie să ofere o gamă cât mai largă de servicii educaționale atractive pentru copii și cu finalitate practică. În școala incuzivă trebuie să existe în primul rând comunicare, înțelegere, într-un cuvânt un spațiu dominat de acceptare, toleranță și diversitate.
În calitate de profesor, lucrez în fiecare clasa cu elevi cu cerinţe educative speciale şi, în astfel, am încercat să găsesc cele mai bune metode de predare-învăţare-evaluare pentru a-i determina pe toţi copiii să se implice activ în activitățile derulate la clasă.
Elevii cu cerinţe educative speciale au nevoie de sprijinul nostru, al cadrelor didactice şi de sprijinul colegilor de clasă. Pentru ca integrarea sa aibă succes, colectivul casei trebuie să dovedească empatie și să colaboreze cu copilul cu cerințe educative speciale. Copii trebuie formați de la vârste mici să îi accepe și să colaboreze cu copii cu dizabilități În cazul organizării clasei, am observat că lucrul în echipă îi ajută pe copiii cu dificultăți de învățare, una dintre sarcinile primate de membrii echipei este transformarea lor în mici dascăli pentru colegul care are cerinte educative speciale. Rolul de dascăl îi motivează pe colegi în sprijinirea colegilor, conform specialiștilor, motivaţia este baza pe care se construieşte succesul actului educaţional și factorul care stimuleazăl activităţile de învăţare.
Criza sanitară determinată de pandemia COVID 19 ne-a influențat experiențele personale și deopotrivă pe cele profesionale. Școala și cadrele didactice, au resimțit impactul negativ al acestei crize. Pentru învățământul preuniversitar transferul în mediul virtual al cursurilor s-a dovedit a fi mai mult decât o provocare temporară, ne-a afectat profund ritmul, dar mai ales eficiența activităților de predare-învatarea-evaluare.
În mediul de învățare online este dificil pentru profesor să comunice cu elevii cu CES. Experiența didactică mi-a confirmat că numai printr-o bună colaborare cu părinții în predarea online pot să-mi ating obiectivele, și astfel a transformat părinții în parteneri activi în actul educațional. Am reușit să-i inițiez pe mulți părinți în utilizarea patformei G Suite care pune la dispoziție cadrul virtual în care putem comunica sub forma propunerilor de teme sau proiecte, cu conținuturi adecvate programei și planificărilor didactice, cu posibilitatea de a stabili termene de predare a proiectelor sau de a oferi feedback-uri de modelare a performanței.
O alegere pedagogică și didactică potrivită pentru elevi presupune rezolvarea problemelor reale prin sarcini care implică elevii în activități colaborative, care, la rândul lor, îi duce spre dezvoltarea conținuturilor pentru a identifica soluții care vor fi prezentate în fața întregii clase.
Acestea sunt trăsăturile predării/ învățării bazate pe proiecte, o metodologie care sprijină dezvoltarea de competențe mai mult decât altele datorită faptului că implică utilizarea unor materiale autentice care oferă suficiente informații pentru ca elevii să se poată focaliza asupra unei proble. Metoda proiectului am aplicat-o cu succes la multe clase folosind aplicația thinklink. Rezultatele muncii elevilor au fost impresionante. Imbinând cunoștințele informatice cu informația istorică în realizarea proiectului, elevul a învățat să învețe. Rezultatele obținute de la elevii cu CES care au folosit această aplicație au fost surprinzătoare, elevii au atins prin joc competențe urmărite la nivelul lor de dezvoltare. Acesta este un exemplu de învățare prin folosirea aplicației thinklink la clasa a IX-a lecția Roma antică www.thinglink.com/scene/1394029800259059713
Pentru consolidarea informatiei sunt folosite diverse aplicații :padlet, coogle it, thinklink. Aplicația cooglle it oferă posibilitatea conceperii unor hărți conceptuale care pot fi folosite în activitatea de predare, consolidare, dar și evaluare.
Folosind aplicația coggle it elevul cu CES a putut realiza singur o hartă conceptuală în care a identificat modele politice din Europa, a enumerat imperiile coloniale, a precizat alianțele politico-militare apărute în Europa la începutul secolului XX.
Exemplu: Lecția Lumea la sfârșitul secolului XIX-lea, începutul secolului XX, clasa a X-a.
Un alt exemplu este folosirea aplicației coogle it la disciplina educația socială, clasa a VII-a, lecția Istoria regimului constitutional în România. Elevul cu CES a atins următoarele competențe: definirea constituției, enumerarea constituției României,
Aplicația wordwall a fost folosită cu success în activitatrea de consolidarea a cunoștințelor la clasa a VI-a, eleva cu CES reusind cu ajutorul acestei aplicații să identifice descoperitorii de noi teritorii. wordwall.net/ro/resource/8084758
În urma experienței dobândite în predarea online cu copii cu CES pot concluziona următoarele: profesorul trebuie să inițieze acțiuni care presupun colaborarea cu parinții și consilierea acestora; implicarea directă (în lucrul efectiv cu copiii, și nu în calitate de observator, relația dintre părinți, cadre didactice și copiii cu CES trebuie privită pozitiv, copilul trebuie implicat în luarea deciziilor și trebuie alese situațiile la care poate să participe; trebuie oferite copilului o alegere de două opțiuni. Numai prin unirea forțelor părinților, a cadrelor didactice și a școlii se poate ajunge la o mai bună integrare a copiilor cu CES
Bibliografie
1. Gherguţ, A. (2006), Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale.Stategii diferenţiate şi incluzive în educaţie, EdituraPolirom, Iaşi.
2. Popovici, D. (1998) – Învăţământul integrat sau incluziv, Editura Corint, Bucureşti.
3. www.ubbcluj.ro/ro/infoubb/noua_pedagogie_universitara/
4. cis01.ucv.ro/DPPD/STRATEGII%20DE%20INSTRUIRE_final.pdf
5. www.alegetidrumul.ro/uploads/calificari/162/Materiale%20didactice/IX_XII_Strategii%20didactice%20in%20mediul%20online_prof.GheorgheC1.pdf
6. www.creeaza.com/didactica/didactica-pedagogie/METODOLOGIA-DIDACTICA517.php