Educația timpurie reprezintă o etapă esențială în formarea și dezvoltarea armonioasă a copilului. Grupa mică este caracterizată printr-o mare curiozitate, dorință de explorare și nevoia de siguranță emoțională. Rolul cadrului didactic este acela de a crea un mediu stimulant, sigur și afectiv, în care copilul să se poată exprima liber și să învețe prin joc și activități adaptate vârstei sale.
Individualizarea la grupa mică presupune adaptarea activităților și a intervenției educaționale în funcție de nevoile, interesele, ritmul de dezvoltare și particularitățile fiecărui copil. La grupa mică (copii de 3-4 ani), acest lucru este esențial, deoarece fiecare copil se află într-o etapă diferită de dezvoltare.
Importanța jocului la grupa mică (3-4 ani) este esențială în dezvoltarea armonioasă a copilului. La această vârstă, jocul este principala formă de activitate prin care copilul învață, comunică, își dezvoltă abilitățile cognitive, sociale, emoționale și motrice. Copilul de grupă mică:
- Are o capacitate redusă de concentrare;
- Este curios, dar se plictisește ușor;
- Își exprimă emoțiile prin comportamente vizibile (plâns, râs, gesturi);
- Începe să își dezvolte limbajul și vocabularul;
- Este dependent de adult și are nevoie de sprijin în activitățile zilnice.
Învățarea se realizează prin imitare, repetiție și joc. Activitățile trebuie să fie scurte, variate, interactive și ludice. Printre acestea se numără:
- Jocuri de mișcare;
- Jocuri senzoriale;
- Activități artistico-plastice;
- Activități muzical-ritmice;
- Lectura poveștilor;
- Rutine zilnice.
Activitățile liber alese (ALA) la grupa mică sunt momente esențiale din programul zilnic, în care copiii aleg singuri unde și cu ce se joacă, în funcție de interesele lor. Acestea contribuie la dezvoltarea autonomiei, a inițiativei personale și a interacțiunii sociale într-un mod natural și plăcut.
Activitățile în aer liber sunt esențiale pentru copiii, deoarece contribuie la dezvoltarea fizică, emoțională, socială și cognitivă într-un mediu relaxant și stimulativ. Acestea pot fi integrate în toate domeniile experiențiale și pot fi desfășurate în curtea grădiniței, în parc sau pe terenul de joacă.
Activitățile cu materiale din natură sunt excelente pentru copiii, deoarece stimulează simțurile, creativitatea și curiozitatea naturală a copiilor. Aceste activități pot fi realizate atât în aer liber, cât și în clasă, folosind materiale naturale ușor de găsit: frunze, flori, bețișoare, pietricele, conuri de brad, ghinde, castane etc.
Activitățile desfășurate cu părinții au un rol foarte important în consolidarea relației grădiniță–familie și în sprijinirea dezvoltării copilului într-un mediu de încredere și colaborare. Aceste activități contribuie la implicarea părinților în viața educațională a copiilor și la întărirea legăturii emoționale părinte–copil.
Dezvoltarea copilului mic depinde în mare măsură de mediul educațional și de activitățile propuse. Prin joc, copilul învață să se cunoască, să relaționeze și să exploreze lumea înconjurătoare. Educatoarea are un rol central în sprijinirea dezvoltării armonioase, oferind afecțiune, sprijin și un cadru adecvat învățării.
Bibliografie
1. Neacșu, I. (2010), Instruirea școlară. Teoria și metodologia instruirii. București: Editura Didactică și Pedagogică.
2. Jalobeanu, D. (2011), Educația timpurie – Fundamente și practice, București: UNICEF – Institutul de Științe ale Educației, Ghid de bune practici în educația timpurie, cu accent pe joc, explorare și colaborare cu familia.
3. Montessori, M. (2005), Mintea absorbantă a copilului, București: Editura Vremea, Fundament pentru activități practice, senzoriale și exploratorii în aer liber.