Predarea-învățarea matematicii în învățământul primar presupune mutarea accentului de pe achiziționarea de informații, pe formarea de competențe. Gândirea concret-intuitivă a școlarului mic impune utilizarea unor strategii didactice accesibile – jocul logic, simularea, ca și integrarea oportună în demersul didactic a mijloacelor de învățământ și materialul didactic cât mai sugestiv cu putință. În aceste condiții este asigurată participarea activă, individuală și de grup a școlarilor în rezolvarea sarcinilor didactice, creându-se condițiile necesare exprimării libere a ideilor și sentimentelor.
Prin modalități variate de accesibilizare a conținuturilor, elevii pot fi stimulați permanent să întrebe, să intervină, să aibă inițiativă, să exprime idei și sentimente despre ce învață. Cerința învățării pe cale intuitivă mai întâi și apoi rațională a acestor concepte și a multiplilor și submultiplilor este cu atât mai necesară, știind că elevii nu sunt străini de acestea. Ei au unele cunoștințe și deprinderi privind mărimile și măsurarea lor, din propria experiență de viață, din familie. Etape necesare pentru înțelegerea mărimilor fizice și a unităților de măsură: – se pornește de unități de măsură nonstandard către cele standard; – predarea-învățarea oricărei unități de măsură are un pronunțat caracter intuitiv și participativ; – se pornește de la propria experiență de viață a copiilor legată de mărimi și măsură; – prin măsurători nonstandard se ajunge la ideea necesității măsurării cu unități standard. Astfel, pentru a înțelege executarea măsurărilor, elevii trebuie să înțeleagă conceptul de unitate de măsură și cum să folosească instrumentele de măsură.
„Contraziceri”
În activitatea la clasă am urmărit exersarea capacității elevilor de a aprecia cu ușurință și oarecare exactitate diverse lungimi, începând cu cele din clasă (lungimea clasei, a tablei, a cuierului, a catedrei) și continuând cu cele din afara clasei. Elevii au efectuat diverse exerciții de apreciere, de măsurare și de verificare a aprecierilor făcute. Materiale: creioane, agrafe de birou, gume, rigle, sfoară de 100 cm, benzi de hârtie de lungimi diferite, metru de lemn, de tâmplărie, de croitorie) Instructaj: Elevii sunt așezați în formație de semicerc/careu deschis, pe grupe formate din 5 elevi. Conducătorul jocului le explică jucătorilor că trebuie să formuleze ipoteze cu privire la anumite distanțe (de exemplu, estimarea distanței de la catedră la ușă). Fiecare răspuns dat este notat într-un tabel și verificat apoi cu ajutorul unităților de măsură nonstandard.
Variante de joc: ”Măsoară lungimea fiecărui obiect!”, ”Scrie în metri distanța de la propria bancă la ușă!”
Importanța activității de măsurare a lungimilor este dată de utilitatea ei în viața de zi cu zi. Drumul spe utilizarea unităților de măsură debutează încă de la primele comparări vizuale evidente: lung-scurt, gros-subțire, înalt-scund, mai lung (scurt), cel mai lung (scurt). Acest drum se continuă cu comparări de lungimi (între obiecte de lungimi apropiate ce pot fi alăturate, între lungimi de obiecte ce pot fi alăturate și în care lungimea unuia se cuprinde de mai multe ori în lungimea celuilalt, apărând ideea de obiect-unitate de măsură sau între obiecte ce nu pot fi deplasabile, prilej cu care apare ideea de obiect ”de transport” al lungimii unui obiect). Rolul de mijloc de transport, de obiect de raportare a unei lungimi îl va juca o bucată de sfoară sau o bandă de hârtie, tăiate la lungimea celui mai mic obiect de comparat.
„Aventură cu…măsură”
În acestă etapă, elevii sunt puși în diverse situații de măsurare cu unități de măsură neconvenționale, ale căror imperfecțiuni legate de diversitatea și de rezultatele măsurătorilor conduc la ideea utilizării unei singure unități de măsurat distanța, acceptată de toți. În măsurători se vor utiliza părți ale corpului, degetul sau palma, cotul, pasul, dar și anumite obiecte familiare cum sunt: creionul, o bandă de hârtie, guma de șters, agrafa de birou.
În cadrul măsurătorilor, elevii au făcut comparații estimative, apoi comparații utilizând rezultate ale măsurătorilor, deci prin compararea numerelor rezultate din măsurători, apoi au efectuat operații aritmetice, prin care s-au solicitat anumite comparații de tipul: ”Cu cât este mai lung (mai scurt)?/ ”De câte ori este mai lung (mai scurt)?” În urma desfășurării acestor măsurători, elevii vor înțelege necesitatea utilizării în măsurarea distanței a unității de măsură unice (standard).
Cunoscând acum unitatea de măsură metrul, elevii au reluat măsurătorile lungimilor efectuate cu unități neconvenționale. Ei constată că dacă măsurătorile sunt efectuate corect, rezultatele (numerele) nu mai diferă. Încercarea de măsurare a unor distanțe mai mari (sau mai mici) sugerează nevoia introducerii multiplilor și a submultiplilor metrului.
Ca puncte tari, activitățile practice desfășurate au contribuit la formarea unei imagini realiste asupra dimensiunilor obiectelor familiare. De asemenea, de mare succes au fost exercițiile prezentate pe tablă prin desene în care lungimile sunt exprimate prin aceleași numere, doar unitățile de măsură erau diferite.
Ca puncte slabe, resursa de timp este insuficientă pentru formarea deprinderilor rapide și precise de măsurare.
Este necesară organizarea unei varietăți de jocuri și activități în care să fie antrenați, prin efectuarea unor măsurători, transformări, care să conducă la utilizarea raționamentului în rezolvarea problemelor și a diverselor aplicații.
Bibliografie:
1. Bărbulescu, A., Matematicianul explorator: exerciții și probleme de matematică pentru clasa a III-a, Editura Trend, Pitești, 2016
2. Bonchiș, E., Psihologia copilului, Editura Universității din Oradea, 2007
3. Căprioară, D., Predarea și învățarea matematicii. Studiul obstacolelor și al erorilor, Editura Universitară, București, 2011
4. Căprioară, D., Neacșu I., Repere în metodologia cercetării educaționale. Teorie. Modele. Aplicații, Editura Sitech, Craiova, 2016
BUZENCHI LUCICA, Prof. înv. primar, Școala Gimnazială Nr. 38 ”Dimitrie Cantemir”, Constanța