Principala formă de turism școlar este excursia. Excursia școlară, este cel mai bun prilej de a învăța geografie, de a ști mai multe despre ceea ce înseamnă țara cu bogățiile și frumusețile ei naturale, mai profund decât la orice oră la clasă, indiferent de metodele folosite de dascălii școlii.
Excursia școlară reprezintă o formă de turism ce are drept scop recreerea și refacerea psiho-fizică în natură. Durata medie a excursiei poate fi de 1-3 zile sau 7- 10 zile în afara țării.
Tratarea interdisciplinară este o cerință modernă și necesară învățământului actual, a cărui schimbare fundamentală constă în trecerea de pe lista informațională pe cea formațională. Studierea geografiei beneficiază de conexiunile cu celelalte discipline de învățământ și de asemenea cunoștințele de geografie le vor fi completate de cele de istorie, literatură, muzică, biologie, geologie, etc.
Activităţile extracurriculare contribuie la gândirea și completarea procesului de învățare, la dezvoltarea înclinațiilor și aptitudinilor elevilor, la organizarea rațională și plăcută a timpului lor liber. Excursia reprezintă o formă de activitate extracurriculară care face posibil contactul nemijlocit cu lumea vie, oferind prilejul elevilor de a efectua observații asupra obiectelor și fenomenelor așa cum se prezintă ele în stare naturală.
Cu ajutorul excursiei, se pot transmite noi cunoștințe, se pot fixa și sistematiza cunoștințele dobândite la lecții, se realizează aplicații practice, se pot verifica diferite cunoștințe căpătate în școală sau în alte excursii sau vizite. Faptul că excursia poate fi folosită la aproape toate obiecte de învățământ, pe toate treptele de învățământ, în toate tipurile de școli și la toate specialitățile, este înțeles în sensul că ea este cerută de anumite necesități pedagogice.
Excursia și drumeția cultivă dorința de a călători, de a cunoaște, de a ști cât mai mult, de a câștiga prin propriile forțe cunoștințe noi, de a se supune unui program de lucru în care activitatea intelectuală este împletită cu munca fizică.
Cadrul didactic are în excursie numeroase posibilități de a traduce în viață sarcinile procesului instructiv-educativ. Datorită faptului că este poate mai apropiat de elev decât în școală, reușește să-l cunoască mai bine în toate manifestările lui și, ca atare, să poată realiza mai fructuos sarcinile educației morale.
Excursia și drumeția mai contribuie într-o largă măsură și la educația estetică a elevilor, constituie un prilej de stimulare a creației artistice, de cunoaștere a artei populare etc.
Mediul de acțiune fiind deosebit, iar tehnicile de instruire altele, contribuie la dezvoltarea spiritului de observație, îmbunătățesc memoria vizuală și auditivă, formează gândirea operatorie a copilului cu calitățile ei de echilibrare, organizare și obiectivare. Acționând individual sau în cadrul grupului, copiilor li se dezvoltă spiritul practic, operațional, dând posibilitatea fiecăruia să se afirme conform aptitudinilor sale.
Cadrul didactic are, prin acest tip de activitate, posibilități deosebite să-și cunoască copii, să-i dirijeze, să le influențeze dezvoltarea, să realizeze mai ușor și mai frumos obiectivul principal al învățământului – pregătirea copilului pentru școală și viață. Excursiile și drumețiile au un caracter relaxant, contribuind în mod categoric la sudarea colectivelor de elevi. După trecerea anilor, copiii își amintesc cu plăcere de întâmplările, din timpul excursiilor.
De aceea, cred că organizarea unor astfel de activități trebuie continuată, constituind o latură de seamă a procesului instructiv-educativ.
Excursia școlară oferă posibilitatea elevilor de a-și dezvolta spiritul de prietenie, voința, disciplina și capacitățile organizatorice. Excursia contribuie la lărgirea cunoștințelor teoretice, întregește efectul instructiv – educativ al activității didactice, realizând în acest mod, legătura dintre teorie și practică.
Marele savant Simion Mehedinți, părintele geografiei românești spunea „repetă o excursie ori de câte ori și în orice anotimp al anului, observarea poate cea mai interesantă o vei face, poate, tocmai la urmă”.
Bibliografie:
1. Atanasiu C, Stănculescu M, Turism pentru școlari, Editura Sport- Turism, București, 1975
2. Ilinca N, Didactica geografică, Editura Corint, București, 2000.
3. Soos Lenke, Năstase-Kovacs Maria, Excursia – o experiență fundamentală de cunoaștere, în Didactica geografiei, nr. 2, Cluj-Napoca, 1999.