Evaluarea în cadrul examenelor naționale la chimie

Examenele și concursurile sunt activități cu miză socială ridicată  pentru cei implicați: candidați, profesori evaluatori, factori responsabili cu organizarea, administrarea, logistica și managementul procesului de evaluare. În acest context, devin esențiale cunoașterea și diminuarea acțiunilor și efectelor ce pot influența obiectivitatea evaluării și calitate deciziilor evaluative.

Pentru  candidați, evaluările le examenele și concursurile naționale,  în contextul normativ actual, sunt evaluări ”externe” –profesorii evaluatori sunt diferiți de cei de la clasă, iar lucrările sunt anonimizate. De cele mai multe ori,  nota   finală a unei lucrări este media aritmetică a punctajelor acordate de minim doi evaluatori care  nu au diferențe mai mari de un punct.  Având în vedere  modul în care rezultatele unui examen pot influența viața și cariera  unui candidat, un punct poate fi considerat o diferență mare. De unde pot proveni aceste diferențe? Care sunt principalele surse de erori care pot apărea și cum pot fi ameliorate?

Profesorul-evaluator are controlul dar și responsabilitatea păstrării confidențialității și asigurării obiectivității pe tot parcursul procesului de evaluare. Pentru ași îndeplini rolul, sunt absolut necesare competențe de identificare a erorilor în evaluare, de aplicare a tehnicilor și acțiunilor specifice creșterii obiectivității dar și aplicarea unitară a baremelor de evaluare și notare.

Ministerul Educație are în responsabilitate organizarea și administrarea evaluării iar proiectarea subiectelor și baremelor este atribuită Centrului Național de Evaluare și Examinare,  înființat în 1998 într-un proiect al Băncii Mondiale pentru profesionalizarea evaluărilor în România.

La disciplina chimie, subiectele de examen conțin   itemi semiobiectivi și subiectivi  la definitivat și titularizare,  iar cele  de bacalaureat conțin și itemi subiectivi.

Utilizarea  itemilor obiectivi, la clasă sau în cadrul examenelor, pe lângă gradul mare de obiectivitate  prezintă  și alte avantaje:  sunt ușor de proiectat și evaluat, verifică înțelegerea conceptelor, a însușirii limbajului chimic, permit evaluarea competențelor ce țin de recunoaștere iar corelarea cu competența evaluată este evidentă. Principalele dezavantaje țin de faptul că nu permit evaluare abilităților superioare și poate acesta este  motivul pentru care  nu se regăsesc în subiectele examenelor date de profesori. În timp, utilizarea excesivă sau exclusivă unor astfel de itemi are efecte negative asupra procesului de învățare deoarece:

  •  încurajează învățarea bazată pe recunoaștere  și pot induce elevilor impresii false despre gradul de atingere a competențelor/nivelul cunoștințelor;
  • nu permit evaluarea capacității de exprimare (”amputează” competențe lingvistice);
  • pentru itemii cu alegere multiplă care presupun o rezolvare, evaluarea se face doar pe rezultat, nu și pe raționament.

Din categoria itemilor  semiobiectivi,  în subiectele examenelor naționale la chimie, se regăsesc  itemi cu răspuns scurt și de tip întrebare structurată.  Evaluarea acestor itemi implică un anumit grad de subiectivism pentru că presupune emiterea unei judecăți de valoare asupra corectitudinii răspunsului, dar și interpretarea similară a baremului de evaluare și de notare de către evaluatori independenți. Nu se regăsesc itemi  de completare, justificările  posibile țin de nivelul taxonomic vizat, aproape exclusiv cel al achiziţiei de informaţie, dar și de  necesitatea    unui  număr mare de itemi pentru  evaluarea  unei competențe.

Itemi subiectivi generează diferențele cele mai mari între punctajele acordate de evaluatori diferiți. La examenul național de bacalaureat întâlnim itemi subiectivi de tip rezolvare de probleme iar la  definitivat și titularizare și itemi de tip eseu. Se poate justifica  lipsa itemilor de tip eseu din subiectele  de bacalaureat prin  faptul că  pot acoperi un număr limitat din competențe raportat la  timpul  necesar rezolvării și sunt  percepuți de elevi  ca fiind dificili, ceea ce generează o oarecare anxietate.

Practica   evaluării lucrărilor scrise la examene  a indicat ca  surse ale diferențelor de punctaj:

  •   Bareme succint realizate care permite interpretări subiective;
  •   Evaluatori care  nu respectă baremul: acordă punctaje intermediare, altele decât cele precizate explicit în barem; acordă punctaj intermediar pentru rezolvări parțial corecte sau acordă punctajul chiar dacă nu este respectată cerința (ex. pentru scrierea ecuației reacției, chiar dacă nu au fost utilizate formule de structură cerute pentru compușii organici și s-au utilizat formule moleculare).
  •   Erori de însumare a punctajelor sau transcriere a notelor de  pe borderouri pe teze și în aplicația electronică.

În baremele testelor de antrenament  pentru bacalaureat 2021, se observă schimbări care contribuie la o evaluare unitară. Eliminarea precizării „Nu se acordă punctaje intermediare, altele decât cele precizate explicit în barem” prezentă pe barem până în 2020 permite acordarea punctajului pentru raționament parțial corect iar textul „Pentru itemii acestui subiect, în situația în care, candidatul scrie numărul itemului însoțit de mai multe litere și nu de o singură literă, așa cum prevede cerința, se acordă 0 puncte” elimină posibilitatea apariției oricăror interpretări la itemii obiectivi de tip alegere multiplă.

Pentru realizarea unei evaluări unitare se pot adopta practici utilizate la nivel internațional ca realizarea unei sesiuni de formare pentru aplicarea baremului  de evaluare și notare, înainte de începerea procesului de evaluare,  la care participă toți evaluatorii care primesc lucrări și adoptarea unui design al evaluării pe subiecte, ce presupune evaluarea consecutivă a unor părți compacte din subiect pentru toate lucrările dintr-un pachet.

Centrul Național de Politici și Evaluare în Educație a prezentat în cadrul cursului de formare   pentru  constituirea Corpului  de profesori evaluatori pentru examene și concursuri naționale  necesitatea proiectării și implementării unui instrument de tip „borderou electronic”. Această practică poate duce la creșterea responsabilității profesorului evaluator, evitarea erorilor de calcul și de transcriere, dar mai ales la  realizarea rapoartelor de evaluare la toate nivelurile și de obținere a feedback-ului la nivel de item. Competențele profesorului –evaluator se impun a fi completate cu utilizarea bazelor de date și a instrumentelor tehnice specifice procesului de evaluare și notare.

Bibliografie
rocnee.eu/testeantrenament/
www.ise.ro/pisa-2018-2021

 

prof. Marinela Hudișteanu

Liceul Tehnologic, Bucecea (Botoşani) , România
Profil iTeach: iteach.ro/profesor/marinela.hudisteanu

Articole asemănătoare