Empatia unui profesor

Meseria de profesor  este considerată o profesie sublimă. Profesorul poartă responsabilitatea educării viitoarelor generații și cel mai important aspect este conștientizarea faptului că o parte din comportamentul nostru se răsfrânge  în mod indubitabil asupra celor pe care îi învățam.
Supun atenției dumneavoastră următoarea situație.

A sunat de intrare.  Copiii așteaptă așezați în bănci, în liniște venirea profesorului. Este un profesor care are pretenția să găsească mereu liniște și ordine. După câteva momente de la sunetul clopoțelului, își face apariția profesorul. Nu întârzie niciodată. Este un profesor corect, bine pregătit profesional cu o expunere a cunoștințelor clară și precisă, fără vreo urmă de ezitare.  A intrat în clasă, a salutat, răspunsul tuturor  răsună așa cum se cuvine, și începe lecția. Totul decurge exemplar. Însă, exigentul profesor, cu sine și cu alții, nu cunoaște numele copiilor din clasă, are o atitudine plină de sarcasm față de cei care nu răspund exigențelor la superlativ.

Întrebarea care se desprinde: Cum poate un astfel de profesor să influențeze viața unui copil?

Numeroase studii științifice au arătat că profesorul are influente covârșitoare asupra dezvoltării personalității elevilor. Este binecunoscut  Efectul Pygmalion: se referă la ideea că prejudecățile pe care o persoană („autoritatea”) le are despre o alta (în special profesorul despre elevul său)  influențează  și determină formarea acestuia, comportamentele și potențialul său.

De aceea, empatia este considerată a avea un efect pozitiv în procesul de învățare. A reuși să te transpui în pielea interlocutorului , a încerca să simți ceea ce simte, a manifesta o atitudine de înțelegere, face parte din capacitatea de empatizare a unei persoane. Numeroase studii au relevant importanță empatiei pentru procesul instructiv-educativ. Elevii noștri vor manifesta cel mai înalt nivel de învățare, vor excela în atingerea obiectivelor atunci când vor fi înconjurați/învăluiți de relații pozitive cu profesorii lor, vor deveni  mai creativi, vor căpăta mai mult respect față de sine, vor putea dovedi o mai mare spontaneitate în vorbirea liberă, deschisă, în fața unui auditoriu.

Datorită importanței rolului profesorului în procesul de învățare, este necesară o permanentă adaptare a acestuia la schimbările inerente care survin odată cu fiecare nouă generație. Adaptarea metodelor de predare-învățare, dar și la nevoile de empatie ale acestor generații este de importanță covârșitoare. Dar, așa cum este bine știut cel mai greu de atins obiectiv în viața oricărui om este schimbarea.  Concluziile majore ale unui studiu realizat de cercetători de la Universitatea Babey Bolyai ”Educație pentru democrație în școlile din România”, relevă importanța atitudinii profesorilor față de schimbare: ” Analiza datelor arată și relația substanțială dintre valorile personale după care se ghidează profesorii și modul în care aceștia se raportează la procesele de predare și învățare. De exemplu, profesorii caracterizați de deschidere către schimbare (care valorizează autonomia personală, independența, implicarea în acțiuni interesante și dificile) au o mai mare înclinare către predarea centrată pe elevi, în care primează particularitățile de învățare ale acestora din urmă. Valorile personale ale profesorilor au un impact nu doar asupra modalității în care aceștia își calibrează strategiile didactice, ci și asupra modului în care se raportează la meseria și identitatea de profesor.”

Cum poate deveni empatic un profesor?

  • Cunoașterea elevilor. Chiar dacă nu le reținem numele, îi putem ruga să se prezinte înainte de a răspunde. În seminariile unui renumit profesor de drept, Michael Sandel,  fiecare respondent era întrebat cu obstinație: What is your name? Un astfel de gest ar putea părea obositor, dar efectele lui pozitive nu vor întârzia să apară. Fiecare elev trebuie tratat ca o individualitate, recunoscut ca atare.
  • Comunicarea empatică. Încurajăm elevii să se apropie de noi, fără prejudecăți adaptându-ne la nivelul de comunicare al acestora și manifestând interes pentru opiniile lor.
  • Comunicarea nonverbală. Încercăm   să le urmărim gesturile, să le ascultăm vocile, să înţelegem de ce spun anumite lucruri, de ce acționează într-un anume fel, de ce gesticulează sau tac retraşi;
  • Învățați-i să zâmbească! „Zâmbetul este unul dintre cele mai puternice instrumente ale comportamentului uman.” Dacher Keltner, profesor de psihologie la Universitatea Berkeley, California. Un temperament fericit este mai aproape de succes!
  • Să privim lucrurile și din perspectiva elevului. Nu trebuie să uităm niciodată să ne punem în locul elevului! Să încercăm să nu mai raportăm totul la anii în care am fost noi adolescenți privind la acele vremuri cu nostalgie, criticând noile generații! Adolescenții de azi nu au devenit astfel, altfel din proprie voință! Totul s-a schimbat!
  • Oferim tuturor elevilor un mediu sigur în care să perceapă că a fi diferit nu este o vină! Îi învățăm să fie  toleranți, o atitudine ce oferă un viitor bun  omenirii.

 

Bibliografie:
1. David J. Schwartz, Puterea magică a gândului, Editura Curtea Veche, București, 2016
2. Arthur Bohart, Leslie Greenberg, Empatia în psihoterapie, Editura Trei, 2011
3. Studiu: ”Educație pentru democrație în școlile din România”, Prof. Universitatea  Babeş-Bolyai:  Gabriel Bădescu, Claudiu Ivan, Daniela Angi, Oana Negru-Subțirică, 2018

 

prof. Nadia Breazu

Colegiul Tehnic Motru (Gorj) , România
Profil iTeach: iteach.ro/profesor/nadia.breazu

Articole asemănătoare