Transformările sociale, economice și ecologice din ultimele decenii au determinat reconsiderarea profundă a rolului educației în pregătirea noilor generații. Într-un context caracterizat de schimbări climatice accelerate, diminuarea biodiversității, poluare și utilizarea excesivă a resurselor naturale, școala are responsabilitatea de a dezvolta nu doar cunoștințe, ci și valori, atitudini și comportamente orientate spre sustenabilitate. Această responsabilitate devine cu atât mai pregnantă cu cât provocările globale impun formarea unor cetățeni capabili să gândească sistemic și să acționeze în mod solidar, conștienți de interdependența dintre dimensiunea ecologică, cea socială și cea economică a dezvoltării.
1. Educația pentru dezvoltare durabilă – o necesitate a școlii contemporane
Educația pentru dezvoltare durabilă presupune formarea capacității elevilor de a înțelege relația dintre activitățile umane și mediul înconjurător, de a identifica probleme ecologice și de a participa la elaborarea unor soluții adecvate. Această orientare educațională depășește simpla informare cu privire la fenomenele de degradare a mediului, vizând cultivarea unei gândiri reflexive și a unui angajament autentic față de principiile sustenabilității.
La nivelul învățământului primar, această dimensiune educațională dobândește o importanță deosebită, deoarece copilăria reprezintă o perioadă favorabilă formării deprinderilor și atitudinilor care pot influența comportamentul ulterior. Cercetările din domeniul psihologiei dezvoltării confirmă faptul că experiențele timpurii legate de natură și de responsabilitatea față de mediu contribuie semnificativ la structurarea unei identități ecologice durabile.
În acest sens, educația ecologică nu trebuie limitată la transmiterea unor informații despre reciclare, poluare sau protejarea naturii, ci trebuie integrată într-un proces de învățare activă, bazat pe experiență, colaborare și reflecție. Activitățile autentice, ancorate în realitatea imediată a copilului, oferă un context propice pentru interiorizarea valorilor ecologice și pentru dezvoltarea competențelor necesare unei participări responsabile la viața comunității.
O perspectivă relevantă asupra acestei abordări a fost oferită de participarea la mobilitatea Erasmus+ desfășurată în Salerno, Italia, în perioada 6–10 iulie 2026, în cadrul proiectului cu numărul 2025-1-RO01-KA121-SCH-000321744. Programul de formare a evidențiat relația dintre politicile europene privind sustenabilitatea, participarea comunitară, utilizarea responsabilă a tehnologiei și dezvoltarea unor proiecte educaționale cu impact asupra mediului.
2. Perspective europene asupra educației verzi – experiența Erasmus+ din Salerno
Una dintre direcțiile abordate în cadrul mobilității a vizat politicile europene privind tranziția verde și contribuția instituțiilor de învățământ la atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă. Au fost prezentate inițiative precum Pactul Verde European (European Green Deal), Noul Bauhaus European (New European Bauhaus) și rețeaua europeană Blue Schools, care promovează apropierea educației de problemele reale ale societății și ale mediului.
Aceste inițiative evidențiază faptul că școala nu trebuie privită exclusiv ca spațiu de transmitere a cunoștințelor, ci și ca mediu de formare a cetățenilor activi, capabili să participe la dezvoltarea sustenabilă a comunităților din care fac parte. Cadrul european de competențe pentru sustenabilitate – GreenComp – oferă, în acest sens, un reper conceptual valoros, structurând competențele necesare în jurul a patru dimensiuni esențiale: valorificarea sustenabilității, acceptarea complexității, viziunea asupra viitorului și acțiunea pentru sustenabilitate.
O componentă centrală a programului a fost atelierul „Designing Green Projects”, susținut de Andreea-Alexandra Stan, dedicat proiectării, implementării și evaluării inițiativelor educaționale orientate spre protecția mediului. Activitatea a evidențiat avantajele învățării bazate pe proiecte (Project-Based Learning), metodologie prin intermediul căreia elevii explorează probleme autentice și construiesc soluții prin investigație, colaborare și aplicarea cunoștințelor.
Au fost analizate teme precum combaterea schimbărilor climatice, protejarea biodiversității, economia circulară, consumul responsabil și alfabetizarea privind mediul marin (ocean literacy). Un aspect important l-a reprezentat proiectarea activităților pornind de la nevoi concrete, identificarea persoanelor și instituțiilor implicate, formularea unor obiective măsurabile și stabilirea indicatorilor prin care poate fi evaluat impactul unui proiect.
Această perspectivă oferă cadrelor didactice posibilitatea de a transforma activitățile ecologice ocazionale în demersuri educaționale coerente, cu obiective clare și rezultate observabile. Trecerea de la acțiuni punctuale la proiecte structurate presupune o schimbare de paradigmă în practica didactică, în care educatorul devine facilitator al învățării și mediator între elev și realitatea ecologică.
3. Învățarea bazată pe proiecte – o strategie eficientă pentru dezvoltarea competențelor ecologice
Învățarea bazată pe proiecte constituie o metodologie didactică centrată pe elev, care favorizează participarea activă la rezolvarea unor probleme din viața cotidiană. În domeniul educației verzi, aceasta facilitează înțelegerea relațiilor dintre cauzele și consecințele problemelor de mediu, stimulând gândirea critică, creativitatea și responsabilitatea individuală.
La nivelul învățământului primar, proiectele ecologice pot fi adaptate particularităților de vârstă și nivelului de dezvoltare cognitivă al elevilor. Un exemplu de activitate care poate fi implementată este proiectul interdisciplinar „Școala mea, o școală verde”, organizat în jurul întrebării: „Ce putem schimba în școala noastră pentru a proteja mediul înconjurător?”
Proiectul poate include mai multe etape:
- Identificarea problemei. Elevii observă mediul școlar și identifică situații care pot fi îmbunătățite, precum consumul inutil de hârtie, utilizarea excesivă a ambalajelor din plastic sau risipa de apă.
- Investigarea și documentarea. Prin observație directă, conversație euristică, lecturi și utilizarea unor resurse educaționale digitale, elevii descoperă informații referitoare la cauzele și consecințele problemelor identificate.
- Planificarea soluțiilor. Organizați în echipe, aceștia formulează propuneri de îmbunătățire și stabilesc activități concrete: realizarea unor afișe de conștientizare, colectarea selectivă a deșeurilor, reutilizarea materialelor sau economisirea resurselor.
- Implementarea activităților. Elevii desfășoară acțiunile planificate, repartizându-și responsabilități și colaborând pentru atingerea obiectivelor comune.
- Evaluarea și reflecția. La final, sunt analizate rezultatele, dificultățile întâmpinate și posibilitățile de continuare a proiectului.
Prin intermediul unui asemenea demers pot fi dezvoltate simultan competențe de comunicare, competențe matematice și științifice, competențe personale și sociale, competențe civice și competențe antreprenoriale. Astfel, educația pentru mediu devine un context autentic pentru dezvoltarea integrată a competențelor-cheie, iar elevii experimentează învățarea ca pe un proces semnificativ, conectat la realitatea lor imediată.
4. Interdisciplinaritatea și integrarea educației verzi în curriculumul primar
Una dintre principalele provocări ale educației contemporane constă în depășirea fragmentării cunoștințelor și realizarea unor conexiuni între disciplinele școlare. Educația verde oferă numeroase oportunități de abordare interdisciplinară, deoarece problemele de mediu presupun utilizarea unor cunoștințe din domenii diferite.
La disciplina Științe ale naturii, elevii pot investiga factorii de mediu, relațiile dintre organisme, biodiversitatea și influența activităților umane asupra ecosistemelor. În cadrul orelor de Matematică, aceștia pot colecta și interpreta date privind cantitatea de hârtie utilizată într-o săptămână, numărul ambalajelor reciclate sau consumul de apă, reprezentând rezultatele prin tabele și grafice. La Limba și literatura română, pot redacta mesaje persuasive, texte informative, scrisori adresate comunității sau scurte compuneri având ca temă protejarea naturii.
Activitățile de Arte vizuale și abilități practice permit valorificarea creativă a materialelor reutilizabile, realizarea unor obiecte decorative și dezvoltarea unei perspective responsabile asupra consumului. În cadrul disciplinei Educație civică, elevii pot analiza responsabilitatea individuală și colectivă, cooperarea și importanța implicării în rezolvarea problemelor comunității.
Prin urmare, interdisciplinaritatea transformă educația ecologică într-un proces integrator, în care învățarea dobândește sens prin raportare la experiențele concrete ale copilului. Această abordare reflectă, totodată, recomandările curriculare actuale, care încurajează proiectarea unor situații de învățare complexe, capabile să mobilizeze resurse cognitive, afective și acționale din arii disciplinare complementare.
5. Comunitatea și tehnologia – resurse pentru o educație sustenabilă
O altă dimensiune relevantă a mobilității Erasmus+ din Salerno a fost reprezentată de vizitele de studiu organizate în spații dedicate educației nonformale, inovării și implicării comunitare. Vizita la The Green Hub a evidențiat importanța colaborării dintre organizațiile locale, instituțiile educaționale și membrii comunității în promovarea unor comportamente responsabile față de mediu.
Conceptul de economie circulară, abordat în cadrul programului, propune reducerea consumului inutil de resurse, prelungirea duratei de utilizare a produselor și valorificarea materialelor prin reutilizare și reciclare. Transpus în învățământul primar, acest principiu poate constitui punctul de plecare pentru activități accesibile, precum organizarea unor ateliere de reutilizare creativă, schimburi de cărți sau campanii de reducere a deșeurilor.
De asemenea, experiența oferită de Itaca Education, prin prezentarea tehnologiilor de realitate virtuală, augmentată și mixtă, a evidențiat posibilitățile de integrare a instrumentelor digitale în construirea unor experiențe educaționale interactive. În educația ecologică, utilizarea responsabilă a tehnologiei poate facilita explorarea unor ecosisteme greu accesibile, simularea efectelor poluării sau înțelegerea consecințelor schimbărilor climatice.
Cu toate acestea, utilizarea tehnologiei trebuie să urmărească obiective educaționale clare și să completeze experiențele directe de învățare, fără a le substitui. Contactul nemijlocit cu natura, observația în mediul real și implicarea în activități practice rămân fundamentale pentru formarea unei sensibilități ecologice autentice, iar instrumentele digitale își dovedesc valoarea atunci când sunt integrate cu discernământ într-un demers pedagogic bine structurat.
6. De la educația ecologică la formarea cetățeanului responsabil
Un element important al programului de formare din Salerno l-a constituit relația dintre sustenabilitate, inteligență emoțională și responsabilitate socială. În cadrul atelierului dedicat principiilor ESG (Environmental, Social and Governance) și proiectării centrate pe om, coordonat de Roberto Apolito, a fost evidențiat rolul empatiei, al ascultării active, al colaborării și al comunicării responsabile în dezvoltarea unor inițiative sustenabile.
Din perspectivă pedagogică, această abordare evidențiază faptul că educația verde nu urmărește exclusiv dezvoltarea unor cunoștințe despre mediul înconjurător, ci și formarea unor valori și atitudini. Elevul trebuie încurajat să înțeleagă faptul că acțiunile individuale pot contribui la bunăstarea colectivă și că protejarea mediului presupune responsabilitate, perseverență și cooperare.
Pentru copiii de vârstă școlară mică, aceste valori pot fi cultivate prin sarcini simple, dar relevante: îngrijirea plantelor din sala de clasă, economisirea apei, reducerea risipei alimentare, reutilizarea materialelor și participarea la activități ecologice desfășurate în comunitate. Asemenea experiențe contribuie la formarea unei conștiințe ecologice care nu se limitează la spațiul școlar, ci se extinde în viața de zi cu zi a copilului, influențând alegerile și obiceiurile familiei.
În același timp, evaluarea unor asemenea activități trebuie să depășească verificarea informațiilor memorate și să urmărească implicarea efectivă, capacitatea de colaborare, asumarea responsabilităților și manifestarea unor comportamente ecologice. Portofoliul elevului, jurnalul de reflecție, observația sistematică și autoevaluarea pot constitui instrumente relevante pentru aprecierea progresului.
Concluzii
Educația verde reprezintă o direcție esențială a modernizării procesului de învățământ, contribuind la formarea unor elevi informați, responsabili și implicați în viața comunității. Experiența mobilității Erasmus+ desfășurate la Salerno a evidențiat necesitatea unei abordări educaționale care să depășească simpla transmitere a informațiilor despre protecția mediului și să valorifice învățarea experiențială, interdisciplinaritatea și participarea activă.
Învățarea bazată pe proiecte oferă un cadru metodologic adecvat prin care elevii din ciclul primar pot identifica probleme, formula soluții și participa la activități cu impact asupra mediului școlar și comunitar. Totodată, colaborarea cu organizațiile locale, utilizarea echilibrată a tehnologiei și dezvoltarea competențelor sociale contribuie la consolidarea unei culturi educaționale orientate spre sustenabilitate.
Din perspectiva cadrului didactic, participarea la programe europene de formare reprezintă o oportunitate valoroasă de dezvoltare profesională și de transfer al bunelor practici în activitatea școlară. Contactul cu experiențe educaționale diverse, cu modele de proiectare didactică inovatoare și cu rețele profesionale internaționale stimulează reflecția asupra propriei practici și deschide noi orizonturi pentru îmbunătățirea calității actului educativ.
În concluzie, o școală verde nu este definită exclusiv prin infrastructură sau prin existența unor activități ecologice punctuale, ci prin capacitatea de a forma comportamente durabile, de a stimula inițiativa și de a transforma elevii în participanți activi la construirea unui viitor responsabil.
Bibliografie
Comisia Europeană. (2019). The European Green Deal. COM(2019) 640 final. Bruxelles.
Comisia Europeană. (2022). GreenComp: The European sustainability competence framework. Publications Office of the European Union.
Consiliul Uniunii Europene. (2022). Recomandarea Consiliului din 16 iunie 2022 privind învățarea pentru tranziția verde și dezvoltarea durabilă. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Thomas, J. W. (2000). A review of research on project-based learning. Autodesk Foundation.
Timetable – Mobility 2025-1-RO01-KA121-SCH-000321744. (2026). Program de formare Erasmus+, Salerno, Italia, 6–10 iulie 2026 [Material de curs].
UNESCO. (2020). Education for sustainable development: A roadmap. UNESCO.