Educația timpurie se raportează la educația copilului de la naștere până în jurul vârstei de 7/8 ani, acestea reprezentând primele stadii ale copilăriei. Încă de la vârstă mică, în perioada educației timpurii începe să se formeze personalitatea copilului, motiv pentru care este important ca actorii cu care acesta intră în contact să fie bine pregătiți pentru a-i asigura succesul dezvoltării multilaterale.
Specificul educației timpurii este educația centrată pe copil, care de cele mai multe ori poate fi realizată prin intermediul jocului, întrucât acesta oferă posibilitatea copiilor de a explora, a manipula și de a interacționa cu mediul înconjurător.
În încercarea de a defini jocul, putem spune că reprezintă modalitatea prin care individul se raportează la mediul înconjurător, explorează universul, își poate crea o nouă lume și totodată, este principalul mijloc prin care copilul se dezvoltă din punct de vedere intelectual, moral și fizic.
Într-un program de educație timpurie trebuie reliefata și implicarea părinților. Deși se dorește integrarea copilului în sistemul educațional de la o vârstă fragedă, este foarte important ca părinții să joace un rol activ în dezvoltarea și educația micuțului în scopul construirii încrederii în sine.
Educația timpurie vizează atingerea următoarelor obiective:
- asigurarea dezvoltării multilaterale a copilului;
- însușirea cunoștințelor și dezvoltarea tuturor abilităților, deprinderilor, capacităților necesare vieții, prin intermediul unui proces de educație personalizat, individualizat;
- implicarea copilului într-un proces de dezvoltare cognitivă, afectivă, socio-emoțională în scopul remedierii precoce a eventualelor deficiențe de dezvoltare;
- asigurarea unui start bun în viață al copilului prin corelarea educației antepreșcolare cu educația preșcolară prin intermediul domeniilor de dezvoltare.
Pornind de la definiția și obiectivele educației timpurii, a luat naștere și Curriculum pentru educație timpurie, publicat de Ministerul Educației Naționale în anul 2019. Elaborarea Curriculum-ului pentru educație timpurie a stat la baza unei reflectări asupra concepției curriculare care se dorește a fi îmbunătățită, unitară și coerentă, având ca referință competențele cheie ce contribuie la formarea individului, creând totodată premisele necesare formării acestora încă de la vârste foarte mici.
Curriculum pentru educație timpurie vizează dezvoltarea integrală, liberă și armonioasă a copilului, încă de la naștere până la 6/7 ani, punând accent pe învățarea individualizată, personalizată, în funcție de ritmul și nevoile fiecăruia. Odată cu respectarea cerințelor noului curriculum, cadrul didactic, prin planificarea și proiectarea corectă a activităților va atinge finalitățile educației.
Curriculum-ul poate fi definit ca fiind un document oficial, care stabilește criteriile de dezvoltare a copiilor, printr-o abordare holistică, utilizând practici educaționale și de îngrijire, oferind posibilitatea cadrelor didactice de a-și personaliza activitățile în funcție de interesele, necesitățile și potențialul fiecărui antepreșcolar/ preșcolar.
La nivel internațional, se urmărește o reformă continuă a curriculum-ului, drept urmare în România a fost reactualizat în 2019, urmărind corelarea acestuia cu prevederile și recomandările prezente în documentele europene privind impactul asupra copiilor, corelarea cu legislația în vigoare, corelarea cu schimbările inițiate la nivelul învățământului preuniversitar în ceea ce privesc formarea unor comportamente ce vor asigura dezvoltarea competențelor cheie ale elevului, găsirea unor strategii care vor diminua procentul de abandon școlar și vor reduce sărăcia, asigurarea unei continuități între activitățile de la nivel antepreșcolar cu cele de la nivel preșcolar și nu în ultimul rand, evidențierea avantajelor oferite de integrarea copiilor în sistemul educațional de la vârste mici.
Curriculumul pentru educație timpurie din 2019 prezintă toate tipurile de servicii de educație și îngrijire pentru copiii de la naștere până la intrarea în învățămantul primar, din toate unitățile de învățământ de stat, privat sau confesionale, oferind posibilitatea realizării activităților în limba română, în limba minorităților sau într-o limbă de circulație internațională. Noul curriculum pune accent pe învățarea centrată pe copil și astfel evidențiază relația de reciprocitate dintre conținut și metodă, rolul educatoarei ocupând un loc central în procesul instructiv-educativ, deoarece interacționează cu copiii, se acomodează reciproc, subtil și continuu. Totodată, cadrul didactic, jucând rolul de persoana resursă în procesul educațional, informează copiii, le facilitează accesul la informație, identifică diferite dificultăți de învățare ale copiilor și aplică măsuri de ameliorare fără a-i eticheta, lucrează individual sau pe grupuri cu antepreșcolarii/ preșcolarii, pentru a respecta ritmul propriu de învățare.
Accesul copiilor la informații, la învățare îl poate oferi educatoarea, dar și reprezentanți ai comunității prin realizarea unor activități în colaborare cu instituția de învățământ, aceste informații obținute din mediul exterior grădiniței fiind la fel de importante ca și cele oferite de cadrul didactic.
Bibliografie
1. MEN, Curriculum pentru educație timpurie, 2019
2. I.O.Pânișoară, M. Manolescu, Pedagogia învățământului primar și preșcolar, Ed. Polirom, București 2019
3. G.Tomșa, Psihopedagogie preșcolară și școlară, Ed. Coresi, București 2005
4. V. Preda, S. Breben, E. Gongea, V. Mitrulescu, Învățarea bazată pe proiecte, Ed. Arves, București 2009