Educația și activitățile extrașcolare

Evoluția omului, a societății în care trăiește și a tehnologiei care avansează pe zi ce trece tot mai mult cere ca omul încă de la începutul procesului său de formare intelectuală să împletească caracterul și inteligența cu toate cerințele necesare adaptării lumii în care trăiește. Pentru a educa, forma și modela un om din toate punctele de vedere e nevoie de oameni pregătiți temeinic, care să se implice în acest proces îndelungat, cu multă dăruire și pricepere. În instituțiile școlare actuale pentru eficientizarea educației, copilului i se pun bazele formării și dezvoltării personalității încă de timpuriu.

„Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci să-i învăţăm să se adapteze.” (Maria Montessori – „Descoperirea copilului”)

În anul 1970 pedagogul american Bruner era de părere că fiecărui copil, independent de stadiu de dezvoltare în care se află i se poate preda cu succes orice temă, atâta timp cât se folosesc metode şi procedee adecvate stadiului respectiv de dezvoltare, dacă materia este prezentată „într-o formă mai simplă, astfel încât copilul să poată progresa cu mai multă uşurinţă şi mai temeinic spre o deplină stăpânire a cunoştinţelor”.

De-a lungul timpului asupra omului acționează trei tipuri de educație: formală, nonformală și informală. Ponderea cea mai mare o are educația formală care tinde uneori să își extindă aria de desfășurare și în cadrul celorlalte forme de educație însă ea nu va consuma niciodată sfera influenţelor educative care se exercită în timp asupra copilului. Alături de ea se va afla mereu suportul semnificativ pe care îl aduce cadrul larg al timpului liber al copilului, unde viața prinde contur sub cu totul alte aspecte și unde asupra elevului acționează o mulțime de factori pozitivi sau mai puțin pozitivi, dar care vor conduce spre dezvoltarea personalității sale.

Din sfera educației nonformale face parte educaţia extracurriculară care se realizează dincolo de procesul de învăţământ şi care are un rol, dar și un loc bine înrădăcinat în formarea personalităţii copiilor. A educa un copil prin activităţile extracurriculare are ca scop dezvoltarea talentelor, a aptitudinilor, formarea de noi deprinderi, formarea unor valori morale și etice, a unui stil de viață, dar și stimularea și spirijinea unui comportament creativ în orice domeniu de activitate. Pornind de la o fragedă vârstă, copiii înmagazinează o serie de cunoştinţe care îi pun în contact direct cu obiectele și fenomenele din jurul lor. Este de datoria noastră, a cadrelor didactice să facem ca acest proces de cunoaștere și formare să aibă loc într-o manieră cât mai atractivă și plăcută pentru cei mici, să îi facă să se simtă mereu spijiniți.

Aceste lucruri ni le oferă activitățile extrașcolare prin acţiuni menite să le mărească lumea lor spirituală, să le satisfacă setea de cunoaştere, să le ofere posibilitatea de a se emoţiona puternic, să creeze singuri noi experiențe care să îi ajute în a-şi forma convingeri de durată. În cadrul acestor activităţi elevii vor dobândi deprinderea utilizării surselor informaţionale diverse, sistematizării datelor, învaţând astfel cum să înveţe. Datorită faptului că implică în mod direct copilul prin personalitatea sa și pentru că au cel mai larg caracter interdisciplinar și oferă cele mai eficiente modalități de formare a caracterului copilului, consider că activitățile extrașcolare au o mare contribuție în formarea personalității.

La vârsta preșcolară și școlară trebuinţa de se juca și de a fi într-o continuă mişcare, reprezintă principalul pilon de legătură între şcoală și viaţă. Grație caracterului atractiv al acestui gen de activități, elevii sunt antrenați într-o atmosferă de veselie şi optimism, fiind mereu antrenați în activități considerate de ei fiind ca o joacă însă cu un mare substrat educativ. Consider astfel că prin îmbinarea într-un mod echilibrat a obiectivelor instructiv – educative cu momentele recreative, de relaxare, vom obține întotdeauna rezultate deosebite.
Educația nonformală contribuie la îmbogățirea culturii generale și de specialitate, deoarece cuprinde activități de completare a studiilor asigurând în acest fel o rapidă actualizare a informațiilor din diferite domenii fiind interesată să mențină interesul; însă un beneficiu major îl constituie antrenarea noile tehnologii comunicaționale, răspunzând cerințelor și necesităților educației permanente și astfel ținând cont de progresul societății.

Ȋn concluzie, putem spune că educația reprezintă arta de a pune accentul pe oameni, de a dezvolta calitățile umane, de a deschide orizonturi și noi viziuni asupra vieții și pregătirea pentru viață, dar nu în ultimul rând de a ne ajuta să gândim noi înșine, de a face și reface un lucru de la zero de un infinit de ori până vom ajunge să îi dăm sensul și valoarea dorită, până vom reuși să ne desprindem de învățăturile altora și vom crea la rândul nostru învățături cu totul noi, iar educația nonformală are sub cupola ei totalitatea acțiunilor organizate în mod sistematic, însă în afara sistemului formal al educației. Aceasta formă de educație este considerată complementară cu educația formală sub raportul finalităților conținutului și a modalităților concrete de realizare, ea fiind definită de către J. Kleis drept „orice activitate educațională intenționată și sistematică desfășurată de obicei în afara școlii tradiționale, al cărei conținut este adaptat nevoilor individului și situațiilor speciale, în scopul maximalizării învățării și cunoașterii și al minimalizării problemelor cu care se confruntă acesta în sistemul formal (stresul notării în catalog, disciplina impusă, efectuarea temelor)”.

BIBLIOGRAFIE

Bîrzea, C.(1995). Arta şi ştiinţa educaţiei. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică
Blândul, V.C., (2008). Educaţia non-formală. Oradea: Editura Universităţii din Oradea
Cărăşel, A., Lazăr, Gh., (2008) Psihopedagogia activităţilor extracurriculare, Editura Arves,
şi complementare. Structuri, stiluri şi strategii. Bucureşti: Editura Aramis Craiova
Cernea, M., (2000) Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de învăţământ, în “ Învăţământul primar“, Editura Discipol, Bucureşti
www.educatiecopii.ro/Totul-despre-educatie

 

prof. Aurica-Maria Flore

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/aurica.flore

Articole asemănătoare