Articolul propune o reflecție practică despre rolul grijii — față de sine și față de ceilalți — în educația primară. Sunt evidențiate metode concrete prin care profesorul poate cultiva empatia, responsabilitatea și echilibrul emoțional în rândul elevilor. Pornind de la exemple reale din activitatea didactică, se oferă soluții aplicabile oricărei clase, susținute de principii teoretice moderne ale educației socio-emoționale.
„A avea grijă de celălalt nu este o slăbiciune, ci cea mai profundă formă de forță.” – Jean Vanier
Grija față de sine și față de ceilalți – fundament al unei educații autentice
În activitatea mea didactică de la ciclul primar, am învățat că grija este cheia unei educații cu sens. Ea deschide calea spre încredere, spre echilibru și spre relații interumane sănătoase. Dincolo de manuale și evaluări, un copil are nevoie să se simtă înțeles, acceptat și ghidat.
Importanța grijii în școala primară
Elevii mici se află în perioada în care își conturează valorile și tiparele emoționale. Tocmai de aceea, educația socio-emoțională devine tot mai relevantă. Potrivit CASEL, dezvoltarea abilităților de autocunoaștere, gestionare a emoțiilor și relaționare pozitivă duce la un climat școlar sigur și eficient.
În clasa mea, am introdus activitatea zilnică „O clipă pentru mine” – un moment în care copiii își exprimă o emoție, o îngrijorare sau o bucurie. La început timid, apoi tot mai natural, ei au început să pună cuvinte pe trăirile lor. Această practică le-a oferit siguranță emoțională și mi-a permis, ca dascăl, să-i înțeleg dincolo de aparențe.
Grija față de ceilalți – temelia empatiei
Grija nu se oprește la sine. Ea se extinde firesc către ceilalți. Am organizat proiectul „Prietenii Grijii”, un demers prin care elevii au fost încurajați să ofere gesturi de sprijin colegilor – fie că este vorba de ajutor la teme, o încurajare sau simpla prezență în momente dificile.
Am dedicat ore de dezvoltare personală pentru a discuta cu elevii despre cum putem avea grijă unii de alții, nu din obligație, ci din dorința sinceră de a construi o comunitate unită. Impactul a fost vizibil: mai puține conflicte, mai multă cooperare, mai multă liniște interioară.
Cum putem implementa grija – simplu, dar consecvent
- Model personal autentic – copiii învață nu doar din ceea ce li se spune, ci mai ales din ceea ce văd. Tonul vocii, răbdarea, modul de adresare sunt lecții esențiale despre grijă.
Spații emoționale sigure – fie că este o discuție în cerc, fie un jurnal, copilul trebuie să știe că are un loc unde poate fi ascultat fără a fi judecat. - Proiecte tematice – „Cutia cu bine”, „Calendarul empatiei” sau „Prieteni pentru o zi” sunt inițiative simple care dau consistență grijii.
- Colaborare cu părinții – pentru a crea un cadru coerent și în afara școlii, părinții trebuie implicați și susținuți în a continua acasă aceste valori.
- Impactul implementării grijii în activitatea didactică – o scurtă analiză practică
Pentru a evalua efectele integrării conceptului de grijă în clasa mea, am desfășurat un demers observațional și reflexiv pe parcursul unui semestru, implicând 23 de elevi ai ciclului primar. Metoda a constat în aplicarea activității zilnice „O clipă pentru mine” și a proiectului „Prietenii Grijii”, completate de discuții regulate despre valori și relații interumane. Rezultatele observate includ:
- Creșterea expresivității emoționale: Elevii au devenit mai deschiși în exprimarea sentimentelor și nevoilor, ceea ce a facilitat intervenții timely din partea cadrelor didactice.
- Reducerea conflictelor: Înregistrarea incidentelor conflictuale s-a redus cu aproximativ 30% comparativ cu semestrul anterior.
- Îmbunătățirea colaborării: Activitățile de grup și proiectele au fost realizate cu un nivel mai ridicat de cooperare și responsabilitate reciprocă.
- Feedback pozitiv de la părinți: Comunicarea deschisă și implicarea părinților în valorile promovate au consolidat continuitatea acasă.
Aceste observații practice confirmă datele teoretice prezentate în literatura de specialitate (CASEL, Goleman) și susțin rolul fundamental al grijii ca pilon al dezvoltării socio-emoționale și al unui climat educațional sănătos.
Concluzie
Educația prin grijă nu este doar o opțiune, ci o necesitate. Un copil care se simte văzut și valorizat va crește nu doar școlar, ci și uman. Ca dascăli, avem puterea — și responsabilitatea — de a planta semințele grijii în sufletele elevilor noștri. Acolo unde există grijă, există și speranță.
Bibliografie
Goleman, D. (2008). Inteligența emoțională. București: Curtea Veche Publishing.
Noddings, N. (2005). The Challenge to Care in Schools. New York: Teachers College Press.
CASEL (2020). Framework for Systemic Social and Emotional Learning. Chicago: Collaborative for Academic, Social, and Emotional Learning.
Roco, M. (2004). Creativitate și inteligență emoțională. Iași: Editura Polirom.