Educația parentală urmărește să transmită părinților, prin intermediul temelor abordate de învățătorul clasei la care aceștia participă, cunoștințe și informații în scopul dezvoltării abilităților și competențelor parentale pentru a oferi șanse egale tuturor copiilor, dându-le oportunitatea de a deveni cetățeni europeni respectați.
Este necesară introducerea unor teme de educație parentală care pun accent pe modificarea modului de a gândi al oamenilor, pe interiorizarea unor norme și valori, cu accent pe problemele cu care se confruntă unii tineri. Din cauza programului încărcat, părintele ignoră rolul important pe care îl are în educația copilului, în implicarea lui în formare sau se confruntă cu lipsa abilităţilor parentale, respectul scăzut faţă de sine, aşteptările nerealiste şi înţelegerea greşită a evoluţiei copilului său, a rolului de părinte și delegă școlii aproape în totalitate sarcina educației.
Parteneriatul şcoală-familie-comunitate are o largă componentă de educaţie parentală, orientată spre formarea şi îmbunătăţirea abilităţilor educaţionale şi de lider ale părinţilor, precum şi spre oferirea unui suport profesionist familiei, devenind o componentă esenţială în dezvoltarea şcolii şi a comunităţii.
Familia uită că nevoile cele mai mari ale copiilor sunt de siguranţă, de dragoste, de comunicare, de satisfacerea propriilor lor dorinţe, de bucurie. Ei sunt modelul pe care copilul îl urmează, îi oferă acestuia condiţiile optime de viaţă, securitatea afectivă, educaţia de bază. Implicarea părinților în activități de educație parentală: lectorate, psihoterapie individuală, consiliere psihologică, dezvoltare personală, consiliere parentală, ajută la consolidarea familiei, la o mai bună legătură între părinte și copil, inclusiv din punct de vedere emoțional, alături de o mai bună înțelegere a nevoilor fiecăruia și de îndeplinire a acestora.
Misiunea școlii este de a ajuta părinţii să conştientizeze imensul impact pe care îl are atitudinea lor, comportamentul lor, modul lor de a-şi trăi propria viaţă în formarea şi modelarea copilului. În funcţie de toate acestea copilul lor va deveni un adult care se valorizează, care are încredere în forţele proprii, care-şi asumă răspunderea deciziilor sale, care se adaptează și devine capabil să-şi imagineze viitorul.
Bibliografie:
1. Agabrian, M., Parteneriate şcoală-familie-comunitate, București, Editura Institutul European, 2005
2. Ciohodaru, E., Succesul relației între părinți și copii acasă și la școală, Editura Humanitas Educațional, București, 2004.