Încă din cele mai vechi timpuri, menirea educației a fost și este dezvoltarea armonioasă și multilaterală a copilului, care se bazează pe numeroși factori, printre care și educația artistică. Prin intermediul artei, copilul face cunoștință cu imaginile artistice care întregesc tabloul care formează realitatea în care trăiește. Totodată, arta sensibilizează, educă gustul estetic, aduce veselie în viața omului indiferent de vârstă prin coloritul, finețea și nuanțele prin care sunt redate. elementele acesteia. Muzica este considerată cea mai profundă formă de manifestare a artei, datorită bogăției de sunete prin intermediul cărora sunt exprimate idei și sentimente pe care le generează.
Muzica este prezentă în nenumărate manifestări ale vieții noastre. Ea ne încântă, ne bucură sau ne întristează, ne dezvăluie un bogat conținut de idei, ne ajută să înțelegem mai profund gânduri și evenimente, ne mobilizează forțele, ne îndeamnă la realizări nobile.
Educația muzicală se realizează de timpuriu, pentru a se obține rezultate considerabile în educarea copiilor „să asculte muzică”, nu doar „să audă muzică”. Drept urmare, curriculumul pentru educație timpurie, include activități de educație muzicală încă de la naștere sub formă de audiții sau alte forme mai puțin organizate, iar odată cu creșterea copilului, acestea să se desfășoare organizat și sistematic, cu selectarea de mijloace, metode și procedee corespunzătoare.
Mijloacele de realizare ale educației muzicale sunt:
1. Cântecul este cel mai utilizat mijloc de realizare a sarcinilor educației muzicale. Are un conținut variat, despre familie, natură, ținuturi, patrie, popor, tradiții pe baza cărora se formează deprinderi și priceperi elementare de a cânta individual, pe grupuri sau colectiv, se dezvoltă vocea și auzul muzical, ritmul. Etapele învățării unui cântec sunt:
- exerciții muzicale pregătitoare
- anunțarea titlului și a autorului;
- familiarizarea copiilor cu conținutul cântecului
- interpretarea model de către cadrul didactic (expresiv și corect din punct de vedere intonațional și ritmic)
- interpretarea cântecului împreună cu copiii (fragmente și integral)
- repetarea cântecului prin interpretare în diverse variante (pe grupe, în lanț, cu solist, cu acompaniament)
2. Jocurile muzicale au un aport important în dezvoltarea simțului ritmic și cel melodic al copiilor. Ritmul se dezvoltă prin bătăi din palme sau mers asociat cu bătăi din palme, a unor instrumente muzicale iar simțul melodic cu ajutorul cântecelor sau jocurilor muzicale care conțin diferențe mari de sunete (de la cel mai jos la cel mai înalt).Înălțimea sunetelor pot fi corelate cu ridicări ale brațelor, iar sunetele joase cu coborârea acestora. Jocurile muzicale de genul ”Ghicește ce am lovit” sau „Deschide urechea bine!” copilul învață să diferențieze timbrul sunetelor. Jocurile muzicale pot fi:
- jocuri muzicale care se desfășoară după versuri (redarea ritmică a unor versuri prin bătăi din palme, bătăi în tobă etc.)
- jocuri muzicale care se desfășoară după o melodie cunoscută (executarea mișcărilor sugerate de caracterul acestuia, de imitare (broscuță, leu), bătăi din palme, improvizație etc.)
- jocuri de recunoaștere (identificarea unui cântec sau a unui fragment, a unei melodii, conform regulilor stabilite anterior)
- jocuri muzicale care se desfășoară potrivit sarcinii sau comenzii primite (executarea unor mișcări în funcție de sarcină sau indicate de educatoare).
Privind din perspectiva unui alt tip de clasificare a jocurilor muzicale, distingem:
- jocuri ritmice (pentru perceperea duratei sunetelor: recitative, ritmice)
- jocuri pentru perceperea intensității sunetelor (tare-încet)
- jocuri pentru perceperea timbrului sunetelor vocale și instrumentale;
- jocuri pentru perceperea înălțimii sunetelor.
În structura unei activități de educația muzicală care cuprinde și un joc muzical, pot fi respectate următoarele etape:
- demonstrarea jocului muzical;
- executarea împreună cu copiii;
- executarea de către copii.
Cântecul poate deveni joc, dacă sunt formulate sarcini precum:
- interpretarea cu solist, pe roluri, în dialog, pe grupe de copii;
- marcarea timpilor prin utilizarea de instrumente muzicale, de bătăi de palme, de pași de dans
- interpretarea cu acompaniament muzical;
- executarea unor mișcări sugerate de text sau de mersul liniei melodice;
- alternarea execuției cu audiția interioară.
3. Jocuri cu text și cânt sunt mai complexe decât jocurile muzicale deoarece „îmbină într-o structură unitară elemente de mișcare cu textul și melodia unui cântec, mișcarea fiind subordonată direct conținutului cântecului. Jocul cu text și cânt indică exect mișcările pe care trebuie să le execute, cât și ordinea acestora (ex: „Bat din palme, clap, clap, clap…” copiii cântă și bat din palme la cuvintele „clap, clap, clap”; la joc). Unele jocuri cu text și cânt solicită copiii doar să execute mișcări: jocul Bate vântul frunzele…(copiii cântă și imită în același timp mișcarea crengilor).
Un alt exemplu este jocul „La pădure” în care mișcările sunt sugerate de cuplet și se execută când se cântă refrenul: „Când am fost noi la pădure/Am cules la fragi și mure/Uite-așa, uite-așa”…(în versul „Uite-așa,uite-așa” copiii imită culesul fragilor și al murelor).
4. Audițiile muzicale dacă se realizează într-un cadru organizat acestea „formează și dezvoltă copiilor de a asculta conștient, precum și de a înțelege mesajul muzical”. Audiția muzicală presupune parcurgerea următorilor pași:
- -familiarizarea copiilor cu conținutul piesei muzicale programate pentru audiție;
-ascultarea piesei muzicale.
Audițiile muzicale pot cuprinde:
- -ascultarea unui cântec executat de către educatoare sau un alt adult;
-ascultarea unui cântec executat de către copii mai mari;
-ascultarea unui cântec executat la un instrument muzical sau la un grup de instrumente;
-ascultarea unui basm muzical sau a unui basm însoțit de muzică;
-ascultarea unor piese muzicale din folclor sau a unor piese muzicale clasice, destinate copiilor.
Activitățile obligatorii de muzică se împarte în patru categorii:
- -activitatea de predare;
-activitate de fixare;
-activitate de verificare;
-activitate mixtă.
Activitățile de educație muzicală dedicate exclusiv predării de noi cunoștințe sunt foarte rar întâlnite, întrucât sarcinile sunt restrânse și este urmată de activitatea de consolidare, prin urmare cea mai întâlnita formă de organizare este cea mixtă în care se predă un cântec și se repetă un joc sau se repetă un cântec și se predă un joc.
Activitățile mixte pot fi clasificate astfel:
a) predarea unui cântec;
predarea unui joc cu cântec predat anterior;
b) predarea unui cântec;
repetarea unui joc muzical predat anterior;
c) audiție muzicală;
repetarea unui joc cu cântec predat anterior;
d) audiție muzicală;
repetarea unui joc muzical;
e) repetarea unui cântec;
predarea unui joc cu cântec;
f) repetarea unui cântec;
predarea unui cântec.
Activitățile de repetare pot cuprinde:
a) consolidarea însușirii unui cântec;
consolidarea însușirii unui joc cu text și cânt;
b) consolidarea însușirii unui cântec;
consolidarea însușirii unui joc muzical.
Activitățile obligatorii de verificare cuprind:
a) verificarea cântecelor însușite anterior;
b) verificarea jocurilor cu text și cânt însușite anterior;
Pornind de la evidențierea tipurilor de activități obligatorii combinate, enumerăm în cele ce urmează cele mai importante etape:
a. Predarea unui cântec și repetarea jocului cu text și cânt/joc muzical:
-executarea cântecului de către educatoare;
-executarea cântecului împreună cu copiii;
-demonstrarea jocului cu cântec;
-executarea jocului de către copii.
b. Repetarea unui cântec și predarea unui joc cu text și cânt/joc muzical:
-executarea cântecului de către educatoare;
-executarea cântecului de către copii;
-interpretarea cântecului și jocului de către educatoare fără demonstrarea mișcărilor;
-executarea jocului împreună cu copiii;
-demonstrarea jocului cu text și cânt de către educatoare (text, melodie, mișcare);
-executarea jocului cu întreaga grupă;
-încheierea.
c. Audiție muzicală și repetarea unui joc muzical:
-familiarizarea copiilor cu elementele piesei muzicale pe care urmează să o asculte;
-ascultarea piesei muzicale;
-reamintirea regulilor de desfășurare a jocului muzical și demonstrarea lui;
-executarea jocului muzical de către copii;
-încheierea;
Activitățile obligatorii de fixare cuprind:
- interpretarea cântecului de către educatoare;
- executarea cântecului de către copii;
- demonstrarea jocului cu cântec (melodie, text și mișcare) de către educatoare;
- executarea jocului de către copii;
- încheierea.
Activitățile obligatorii de verificare constau în:
- executarea cântecelor de către copii;
- reamintirea regulilor de desfășurare a jocului (muzical sau cu cântec)
- executarea jocului de către copii.
În încheiere, concluzionăm ca educația muzicală ne oferă o paletă largă de organizare a activităților obligatorii prin intermediul cărora formăm copiilor deprinderea de interpretare, de intonare a sunetelor și a cântecelor, de pronunțare corectă a textelor, mânuire a instrumentelor muzicale, dezvoltăm ritmul și nu în ultimul rând educăm memoria muzicală reproductivă.
Bibliografie
1. Dolgos Maria, Marinescu Elisabeta, 1975, Metodica educației muzicale în grădinița de copii, Editura didactică și pedagogică, Timișoara.
2. Modoran Mihaela, 2016, Didactica educației muzicale în învățământul preșcolar și primar, Editura Sitech, Craiova.
3. MEN,1979, Programa activității instructiv-educative în grădinița de copii și în cadrul organizației „Șoimii Patriei”, Editura Didactică și Pedagogică, București.