Educația moral-religioasă în familie – fundament al dezvoltării personalității copilului

Educația creștină nu este doar o urmare a lui Hristos ci și o colaborare la creșterea și rodnicia Bisericii.
Familia are un rol important și hotărâtor în creșterea și educarea copiilor, deoarece numai în sânul ei se pun bazele unui comportament moral religios și etic. Climatul familial de care beneficiază copilul îşi pune amprenta pe personalitatea sa. Intervenția educativă a părintelui joacă un rol însemnat în procesul formării şi dezvoltării personalității copilului şi mai târziu a tânărului.

Dumnezeu, dăruind părinților copii, i-a înzestrat și pe aceștia și cu însușiri esențiale necesare îndeplinirii acestui mare rol de educatori ai copiilor lor. Părinții trebuie să fie conștienți că sunt exemplele cele mai vii pentru copiii lor și așa cum se poartă în familie și în societate, așa se vor purta și urmașii lor.

Copiii sunt darul lui Dumnezeu și de aceea trebuie crescuți după placul lui Dumnezeu pentru a deveni fii ai Împărăției Sale. “Nu naşterea ca atare te face tată, nu purtarea în pântece te face mamă, ci buna creştere pe care o dai copiilor” (Sfântul Ioan Gură de Aur).

Familia este primul factor care formează persoana în perspectivă creștină, având un rol esențial în educația copiilor și în special a educației moral-religioasă a copiilor.

Realitatea pe care o trăim cu toții astăzi este dură și nemiloasă, iar copiii cresc în această atmosferă. Oricât ar fi ei protejați de către părinți, copiii trebuie, însă, să dea piept cu provocările lumii contemporane. Cât sunt mici își ascultă părinții, dar când ajung la vârsta adolescenței iar influența societății devine din ce în ce mai puternică, este din ce în ce mai dificil pentru părinți să își exercite influența benefică asupra acestora. Înţeleptul Solomon ne îndeamnă astfel: ”deprinde pe tânăr cu purtarea pe care trebuie să o aibă,…, şi chiar când va îmbătrâni nu se va abate de la ea” (Pilde 22,6).

Cea mai reușită metodă de acțiune în educația copilului este cea religioasă pentru că părinții nu au nevoie de pedepse corporale ci e de ajuns să spună: “Nu face asta! Te vede Dumnezeu și Se supără”, “Lui Dumnezeu nu-I place dacă faci acest lucru”. Încetul cu încetul mama îl obișnuiește pe copil cu prezența lui Dumnezeu în viața lui. Atunci când copilul face ceva pe ascuns iar părinții descoperă pot să îi spună: “Chiar dacă eu nu te văd, să știi că Dumnezeu te vede. Lui Îi dăm socoteală atunci când greșim”. Dacă copilul conștientizează că Dumnezeu este pretutindeni și vede toate, începe să devină mai responsabil și mai atent cu faptele sale.

Copilul trebuie învățat să ceară ajutorul și să-I mulțumească lui Dumnezeu prin rugăciune zilnică, să înțeleagă că fără Dumnezeu nu poate face nimic. Este important ca el să conștientizeze conceptual pe Dumnezeu, ca Tată Ceresc, Care ne iubește și ne ajută și Se îngrijește de noi: “Dragul mami, nu ești singur. Dumnezeu este cu tine. El te apără mereu. Cere-I tot timpul ajutorul!”.

În educația religioasă, ca în orice altă educație, un rol important îl joacă exemplul personal. De aceea părinții trebuie să fie pentru copiii lor exemple morale de urmat în viață. Copiii se educă prin exemplul părinților. În familie, copilul trebuie să învețe să se roage. Atunci când tatăl nu pleacă la serviciu fără a se ruga în fața Sfintelor icoane, iar mama nu începe lucrul fără a-și face Sfânta cruce, când copilului nu i se permite să se atingă de mâncare până nu s-a spălat pe mâini și și-a făcut cruce, oare copilul nu se deprinde să ceară în toate ajutorul și binecuvântarea lui Dumnezeu, și să creadă că fără ajutorul și binecuvântarea Lui nu există succes în activitățile omenești?

În sânul familiei, copiii își primesc primele îndrumări de viață și care se întipăresc în sufletul lor pentru tot restul vieții. De mici copii, trebuie învățați să fie ascultători, cuminți, căci de la neascultare pornesc toate relele. Educația este arta artelor.

Influenţa pe care părinţii o exercită asupra copiilor, în primii ani ai vieţii, determină întreaga lui conduită şi orientare pentru întreaga lor viaţă. Toate cercetările pedagogice arată că educaţia copilului se face în primul rând acasă. Înfluenţa mamei, care prin natura lucrurilor petrece mai mult în preajma copilului mic, este mai hotărâtoare. De aceea s-a spus că cea mai mare fericire pentru un copil este să aibă o mamă bună, o mamă conştientă de rolul ei de educatoare. Formarea caracterului stă în maînile părinților. Trebuie acordată o mare grijă creșterii duhovnicești căci toate celelalte se vor adăuga lor.

Bibliografie
1.Constantin Cucoș, Educația religioasă. Repere teoretice și metodice, Ed. Polirom 2009
2.Școala românească și provocările lumii contemporane, Fundația și Editura Sfinții Martiri Brâncoveni, 2013
3.Mitropolitul Athanasie al Limassolului , Educația copilului începe încă din perioada sarcinii, articol în Revista Familia Ortodoxă, nr.1, 2014

 

prof. Mihaela Ivan

Școala Gimnazială Nr. 174 Constantin Brâncuși (Bucureşti) , România
Profil iTeach: iteach.ro/profesor/mihaela.ivan2

Articole asemănătoare