Educația fizică este activitatea conștientă prin care se urmărește dezvoltarea și creșterea potențialului biologic al individului. Educația fizică realizată în perioada vârstei preșcolare influențează considerabil întreaga dezvoltare a organismului copiilor. De asemenea, pregătirea organismului, dezvoltarea mișcărilor la preșcolari asigură premisele necesare pentru întărirea sănătății lor, pentru mărirea continuă a capacității lor de muncă pentru dezvoltarea personalității.
Activitățile de educație fizică favorizează dezvoltarea sistemului nervos central, contribuie la dezvolta a funcțională a scoarței cerebrale.
Exercițiile fizice, gimnastica, mai ales în faza de automatizare a mișcărilor, constituie în același timp un mijloc important de reconfortare și de refacere a activității nervoase superioare, o posibilitate de odihnă activă în urma unei munci intelectuale susținute.
Variatele activități de educație fizică oferă posibilități multiple de dezvoltare a trăsăturilor morale. Astfel, activitățile de echilibru, de târâre și cățărare, săriturile și jocurile de mișcare dezvoltă îndemânare, curaj, perseverență, dar și calități morale: seriozitate, bucuria succesului, recunoașterea adevărului, a situațiilor în care adversarii au fost mai buni.
Jocurile organizate în cadrul activităților de educație fizică îi apropie mai mult pe copii, contribuind astfel la educarea în spirit colectiv, la disciplinarea și organizarea lor.
De asemenea, educația fizică contribuie și la dezvoltarea simțului estetic al copiilor prin practicarea dansurilor populare unde se formează simțul ritmului, se educă dragostea pentru frumos.
Viața modernă cu trăsăturile ei: sedentarismul, intelectualizarea exagerată a activităților, poluarea, stresul etc. ne obligă să acordăm o și mai mare atenție mișcării, care se impune astfel ca o latură a medicinei moderne. Sportul este prin excelență mișcare și, în mișcare omul evoluează, se dezvoltă din toate punctele de vedere.
Dorința noastră, a educatoarelor, este să facem din activitatea de educație fizică un prilej de bucurie, o necesitate, să-i convingem pe copii să descopere și să înțeleagă prin mijloace specifice vârstei lor că „într-un corp sănătos” există întotdeauna „o minte sănătoasă”.
Despre importanta educației fizice de la vârsta cea mai fragedă a amintit și J.J. Rousseau în „Emil sau despre educație”, în care combate atitudinea refractară a celor care diminuau importanța acesteia în favoarea cultivării spiritului: „Vrei să cultivi inteligența elevului tău? Cultivă forțele pe care ea să le conducă. Exercită-i necontenit corpul, fă-l robust și sănătos pentru a-l face înțelept și cu judecată: să lucreze, să alerge, să țipe și să fie totdeauna în mișcare, să fie un om prin forță și va fi și prin inteligentă. E o greșeală vrednică de plâns să crezi că exercițiul corpului poate face rău lucrării spiritului. Aceste două acțiuni trebuie să conducă continuu pe cealaltă.”