În cadrul unor cursuri de conversie profesională, am avut ocazia să vizualizez un discurs a lui Sir Ken Robinson, un expert britanic, pe tema educației și învățământului, cu titlul “The World We Explore”. Voi începe cu o idee de la finalul videoclipului, unde am remarcat faptul că Sir Ken Robinson, citându-l pe Van Jones, spunea că trebuie schimbată masiv structura educației, într-o structură cu un sistem eficient în care trebuie readuse programele de artă, programele sportive și în care trebuie să re-profesionalizăm profesia de profesor. Acest video este atât de sugestiv, de parcă Sir Ken ar cunoaște sistemul de învățământ din România.
Sunt de acord cu ideea de „reconstruire” a sistemului de educație astfel încât să putem „ridica un pod către viitor”, de a dezvolta competențe digitale și de a pregăti tânăra generație astfel încât să își poată construi ei înșiși un alt viitor, unul productiv și sustenabil.
Chiar dacă multe şcoli particulare au împrumutat și adoptat modele educaţionale de succes, sistemul de învăţământ public merge într-o direcție greșită. Și asta se datorează de fapt, subfinanțării acestui sistem vital. Din păcate, Romania se situează pe primele poziţii în Europa când vine vorba de analfabetism sau abandon şcolar. Cândva, România era renumita pentru un învăţământ de calitate. Acum se află acum abia pe locul 32 din 40, în lista celor mai eficiente sisteme de educaţie din lume. Pentru România, pentru viitorul ei și al copiilor noștri, direcția în care se îndreaptă nu este cea bună.
În timpul acesta, în țările cu sisteme de învățământ bine puse la punct, s-au făcut studii și s-au aplicat modele de școală axată pe afinități, fără teme care să-i sufoce și fără copii care merg după ore la pregătiri minuțioase, pentru examene care nu sunt asociate cu talentul și creativitatea lor, examene care-i pregătesc pentru o viață de adulți frustrați de faptul că au urmat o facultate și un master pentru a pleca apoi în Anglia să lucreze într-o fabrică de conserve fără să le fie necesare studiile făcute. E mult de discutat aici, sunt mulți factori care duc la generații de tineri frustrați pentru că nu și-au găsit drumul în viață, sau au fost constrânși să aleagă alt traseu decât cel la capătul căruia s-ar fi simțit împliniți și fericiți. Noi încă acceptăm și asistăm la clasamentele și statisticile “marilor competiții” între generațiile de elevi care sunt forțate să învețe (uneori) peste 10 ore pe zi. Sunt de acord doar atunci când elevii învață cu plăcere și interes în cele 10 ore. Dar, din păcate, sunt și elevi cărora unele discipline nu le sunt pe plac, sau predarea acestor discipline nu este suficient de atractivă. Fiica mea îmi spune săptămânal: “Azi e ziua în care nu învățăm nimic… mă duc degeaba la școală…”. Într-un sistem „sănătos” de educație, sunt necesare metode, mijloace și materiale atractive și ușor de asimilat pentru elevi. De curând, am avut ocazia să-mi văd fiica comparând două manuale de chimie. Unul românesc, celalalt aparținând sistemului britanic. Reacția ei a fost pe măsură: “Uite mama, ce atractiv, ce clar sunt explicate toate, am citit o pagina și mi-am lămurit niște neclarități din urmă cu un an…”.
Știm că noi, profesorii putem interveni în stimularea creativităţii elevilor. Atitudinea pozitivă și deschisă faţă de creativitate este o condiție primordială a unui dascăl creativ. El trebuie să aibă cunoştinţe de bază despre creativitate, despre posibilitățile de dezvoltare ale acesteia prin anumite metode, principii, atitudini, competențe.
Este adevărat ca uneori talentul, creativitatea și inteligența vin prin practică, dar talentul înnăscut este mai valoros, din punctul meu de vedere. Și totuși, cred că Sir Ken Robinson greșește când spune că elevii nu trebuie să fie ajutați să învețe. Noi profesorii, înțelegem că scopul școlii este acela de a forma abilități, de a-i ajuta să-și dezvolte capacitatea de a gândi și de a găsi soluții, de a-si însuși valori care să-i conducă spre idealul lor de viață. Ele îi vor ajuta pe elevii de astăzi să pășească încrezători în lume și dacă este nevoie la un moment dat sa schimbe ceva, să o facă.
Dar acum este rândul nostru, schimbarea depinde de noi, trebuie să se întâmple, școala românească trebuie făcuta în acord cu dezvoltarea societății, și a valorizării „viitorului”.