Chiar și dacă nu ar fi existat acest context al pandemiei, educația digitală a devenit, cu fiecare an calendaristic care trecea, o necesitate tot mai mare atât pentru profesori cât și pentru elevi. Pandemia a acutizat însă această necesitate și a adus-o până la nivelul de vital pentru orice societate și pentru cele mai multe sisteme educaționale din lume.
Putem spune că educația digitală a devenit vitală pentru elevi și profesori cu atât mai mult cu cât ,cu toții am fost nevoiți să ne adaptăm urgent cerințelor actuale. În România, spre exemplu, școlile s-au închis de pe o zi pe alta, astfel că tot învățământul a fost nevoit să se mute în sistem online, acel sistem cu multe necunoscute pentru toți actorii implicați în procesul instructiv educativ. Curriculumul trebuia adaptat din mers ,astfel încât să se reducă lacunele existente. Fără abilitățile necesare în zona competențelor digitale, cu resurse didactice precare, cu toții au fost nevoiți să se adapteze din mers, cerințele actuale.
Astfel, putem spune că această situație prezintă o serie de avantaje cum ar fi dezvoltarea competențelor digitale sau logistica pe care o presupune bunul mers al unei școli. Acestea sunt avantajele educației în sistem digital, dar consider că, puse în balanță cu dezavantajele, acestea cântăresc mult prea puțin. Profesorii își dau seama mai repede de ineficiența sistemului online și observă performanțele elevilor care sunt în continuă scădere. Ca urmare a scăzut gradul de implicare al elevilor în procesul instructiv-educativ, motivația pentru a obține rezultate deosebite precum și feedback-ul din partea elevilor și către elevi.
Aceasta este rădăcina multor alte dezavantaje care apar în discuție când vine vorba de școala în sistem digital. Desigur că părerile sunt împărțite. Astfel unii elevi susțin școala online, dar trebuie să ținem cont că acestea sunt păreri subiective. Dar cei mai mulți preferă și își doresc prezența fizică în mediul școlar.
Astfel putem spune că ajutorul oferit în sistemul tradițional de învățământ, elevilor cu cerințe educaționale speciale sau celor cu dificultăți de învățare, este greu de oferit online, cu atât mai mult cu cât sunt date limitările tehnologice implicite. Este foarte greoaie și dificilă interacțiunea cu un anume elev, în contextul în care contactul nu este direct, profesorul fiind urmărit online de o clasă întreagă și fiecare elev îi solicită atenția.
În acest sens, pentru o eficientizare mai bună a procesului instructiv educativ s-a recurs la utilizarea a numeroase platforme educaționale, platforma agreată de Ministerul Educației fiind Google Classroom și Google Meet. De asemenea s-au mai utilizat și Zoom, Teams, Adservio, Wordwall, LearningApps etc.
Cu toate acestea, comunicarea este adeseori percepută ca fiind una artificială din cauza imposibilității de a obține un feedback comunicațional real precum și din cauza contextului incomod de plasare într-un spațiu virtual. Datorită faptului că totul a fost inedit, fiecare cadru didactic a fost nevoit să se adapteze din mers, fără o pregătire adecvată în acest sens. Astfel au început să își creeze propriile resurse educaționale ,propriile instrumente necesare în procesul de predare-învățare-evaluare.
S-a recurs la învățarea atât sincron cât și asincron, la diversificarea strategiilor didactice, punându-se un accent deosebit pe experimentarea și descoperirea în domeniu, utilizând instrumente online. Experiențele pozitive sau negative dobândite în tot acest timp reprezintă resurse valoroase, atât pentru cei implicați în activitatea didactică cât și pentru specialiștii din sistemul educațional.
Transformarea digitală a schimbat societatea și economia, având un impact din ce în ce mai mare asupra vieții de zi cu zi. Cu toate acestea, înainte de pandemia de COVID-19, impactul său asupra educației și formării era mult mai limitat.
Pandemia a demonstrat că este esențial să existe un sistem de educație și formare pregătit pentru era digitală. Închei printr-o scurtă clarificare. Educația digitală este, fără discuție, viitorul.
„Educația digitală oferă un plus de informație pentru identificarea unor modalități de adaptare la viitor și de abordare a provocărilor cu care se confruntă sistemele de învățământ. Indivizii care vor avea o educație digitală vastă vor fi cei care vor fi ținta locurilor de muncă din viitor”.
Bibliografie
1. Petre Botnariuc, Constantin Cucoș, Cătălin Glava, Daniel E. Iancu, Marian D. Ilie, Olimpius Istrate, Adrian Vicențiu Labăr, Ion Ovidiu Pânișoară, Doru Ștefănescu, Simona Velea (2020). Școala online: Elemente pentru inovarea educației. Raport de cercetare evaluativă. București: Editura universității din București. Online: unibuc.ro/wp-content/uploads/2020/05/Scoala_Online_Raport_aprilie_2020.pdf